Tompa Gabor – despre cruciada împotriva teatrului

Tompa Gabor
eepurl.com

Teatrul a trecut şi prin nişte „cruciade” clujene fioroase aduse împotriva lui în ultimii 20 de ani, cruciade în spatele cărora se regăsesc forţe extremiste, mediocre, care doresc şi transformarea instituţiilor de artă în locuri de „prostituţie” spirituală a unor distracţii ieftine şi nu văd lumea sau soluţiile pentru azi decât prin întoarcerea la trecutul obscur, care a generat tragedii de proporţii mondiale, precum Războiul sau Holocaustul.

După ce o echipă a Teatrului Maghiar de Stat Cluj a susţinut o serie de cinci reprezentaţii în Columbia în luna aprilie, pentru regizorul Gabor Tompa urmează un spectacol la Praga. Cunoscutul regizor, care este directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj din anul 1990, pregăteşte, la sfârşitul lunii mai, în data de 30, la invitaţia Teatrului Naţional din Cehia, spectacolul „Rinocerii” de Eugene Ionesco.

Teatrul Maghiar este încă din anul 2008 membru al Uniunii Teatrelor din Europa. Care sunt avantajele?

Gabor Tompa: Avantajele sunt extraordinare, reuşim să promovăm cultura teatrală clujeană şi Teatrul Maghiar din România într-un circuit important, teatre foarte puternice, naţionale, alese de Uniunea Teatrelor din Europa, recunoaştere a valorii teatrului şi a programului artistic, avem mult mai mari şanse de a circula, de a face schimburi de spectacole. Avem responsabilitatea de a ne asuma nişte obligaţii de coo¬perare artistică internaţională atât de benefică şi publicului clujean.

Este Teatrul Maghiar într-o direcţie bună în raport cu scena artistică mondială?

La ora actuală Teatrul Maghiar este cel mai premiat teatru la UNITER cu 12 nominalizări la categoria cel mai bun spectacol în 20 de ani şi cu şase premii de cel mai bun spectacol, dincolo de premiile individuale. Despre Teatrul Maghiar se vorbeşte la ora actuală ca despre unul dintre cele mai puternice teatre la nivel european. Aceste semnale pe care le primim în permanenţă, fie în ţară, fie în străinătate, reacţia publicului în diverse ţări, în diverse oraşe, ne-au convins că trebuie acest drum continuat, trebuie mers în continuare pe risc, pe căutări ale unor mijloace de expresie noi, mereu în pas cu epoca, nu putem să ne întoarcem înapoi, ar fi chiar nociv din toate punctele de vedere să căutăm nişte soluţii în trecut.

Montaţi în aceste zile la Praga spectacolul „Rinocerii”. De ce tocmai Praga?

Teatrul Naţional din Praga, o instituţie care este chiar mai veche decât teatrul nostru, înfiinţat în 1792, membru al Uniunii Teatrelor din Europa, din care şi Teatrul Maghiar din Cluj face parte, m-a invitat să pun în scenă „Rinocerii” de Eugen Ionescu ca un prim pas în colaborarea dintre teatrele noastre. Parteneriatul va continua cu un schimb de spectacole, noi vom aduce la Praga „Leonce şi Lena” în primăvara anului 2013, iar ei vor veni la Festivalul „Interferenţe”, cu spectacolul „Nunta lui Figaro” şi cu „Aşteptându-l pe Godot”.

Este spectacolul „Rinocerii” o piesă actuală pentru publicul de teatru?

„Rinocerii” este o piesă actuală din punct de vedere al depersonalizării individului, al descompunerii gândirii şi al limbajului uman. Vorbeşte despre fenomenul globalizării într-un fel, un fenomen care trece neobservat, dar şi de pericolul revenirii unor timpuri nedorite, din anii ’30, Republica din Weimar, extremismul din Europa a prins din nou aripi, există ţări chiar vecine, unde majoritatea parlamentară este de extremă dreapta. E un pericol de care trebuie să fim conştienţi să evităm repetarea istoriei. „Rinocerii” nu s-a mai jucat în Cehia de multă vreme şi mi se pare că este o piesă care va reveni puternic în actualitate, este o piesă care nu s-a montat mult nici în România în ultima vreme, ultimul spectacol a fost la Teatrul Naţional din Iaşi, în urmă cu doi ani, eu am realizat spectacolul în 2005 la Sibiu, practic cu aceeaşi echipă de realizatori, Helmut Stürmer, scenografia, Carmencita Brojboiu, costumele şi Vasile Şirli, muzica. În repezentaţia de la Praga am dezvoltat puţin acea idee de la Sibiu, spaţiul este diferit, dar am mers mult mai puternic pe faptul că, într-un orăşel mic de provincie, de fapt provincia nu trebuie să fie neapărat orăşel mic, spiritul de provincie se poate observa de la Paris până la Cluj, de multe ori, este foarte prezentă contaminarea cu această idee a globalizării, a spiritului de turmă, a acceptării compromisurilor de la mic la mare şi atunci ne trezim prea târziu, ne trezim într-o societate în care suntem manipulaţi, în care nu mai avem posibilitatea de a ne face auzită vocea şi atunci catastrofa este inevitabilă.

Cum a fost receptat spectacolul „Leonce şi Lena” la festivalul de Teatru de la Bogota, la care aţi participat în luna aprilie?

„Leonce şi Lena” a avut parte de o primire extraordinară la Bogota, unde are loc cel mai mare festival de teatru din lume în ceea ce priveşte numărul şi amploarea spectacolelor. Este un festival cu 800 de spectacole de pe toate continentele, un festival care se desfăşoară de-a lungul a trei săptămâni şi este presărat de workshop-uri, ateliere teatrale, creaţii alternative ale unor tineri, dar şi de mari spectacole din toată lumea. România a fost ţara invitată special, alături de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, care a fost prezent cu două spectacole. La sfârşitul reprezentaţiilor şi la încheierea festivalului, spectacolul „Leonce şi Lena” a fost ales în topul primelor zece spectacole ale Festivalului.

Au avut reprezentaţiile companiei clujene un public numeros?

Am jucat într-un spaţiu foarte mare, aproape 1.000 de locuri, a fost o premieră pentru un spectacol care s-a realizat într-o formulă cvasistudio cu 150 de spectatori. La Bogota am avut aproximativ 4.000 de spectatori în cinci reprezentaţii, deci peste 700 de spectatori de spectacol. Leonce şi Lena îşi continuă aventura sud-americană. Decorul face aproximativ şase săptămâni cu vaporul. În iunie, spectactorii clujeni vor putea vedea din nou spectacolul, urmând ca decorul să ia din nou calea oceanului.

Postaţi un comentariu