SKAI Urban Crag, echipa de cățărători din Cluj care pune fitnessul pe verticală

Foto: Dan Bodea

În urmă cu aproape doi ani, în momentul în care Tudor și Elena Alvin, alături de prietenul lor Tudor Cristea au deschis SKAI Urban Crag-Faleza Urbană, Clujul avea și alte săli care promovau escalada, însă niciuna nu se ridica la standarde occidentale, spune astăzi echipa SKAI. Sălile existente ofereau condiții pentru practicatul bouldering-ului (formă de cățărare întreprinsă fără asigurare, limitată la rute foarte scurte), dar nu erau dotate cu un panou adevărat de escaladă și nu ofereau un spațiu mare și adecvat pentru asta, cu prize moderne, de ultimă generație. Standarde occidentale în lumea escaladei sportive se referă la un anumit mod de amenajare a traseelor. Pentru aceasta ai nevoie de experiență în gândirea rutelor și de prize moderne care se folosesc la cele mai importante concursuri de profil.

Cei trei prieteni își doreau un loc al lor pe care să îl împartă cu iubitorii acestui sport. Experiență aveau, pentru că toți trei practicau escalada de mai mulți ani, cu atât mai mult Elena care este campioană națională la această disciplină. Când au deschis sala, nu știau că între timp escalada va figura pe lista sporturilor olimpice pentru anul 2020 la Tokyo, decizie dată de Comitetul Internațional Olimpic (C.I.O.) la începutul lunii august în favoarea a cinci sporturi: escaladă sportivă, skateboard, karate, baseball/ softball și surf.

Înainte de data de 14 octombrie 2017 când SKAI Urban Crag și-a deschis porțile, unul dintre cele mai provocatoare lucruri a fost găsirea spațiului. Pentru aceasta, cei trei au luat la pas toate halele din Cluj. Băteau la fiecare ușă și întrebau ce spații aveau la dispoziție. La început li se părea ne neconceput ca sala să fie departe de centru, până și-au dat seama că infrastructura orașului nu corespunde cu planurile lor. Aveau nevoie de o hală spațioasă, cu locuri de parcare, într-o zonă industrială activă care să rămână în picioare și peste câțiva ani. Îi mai interesa ca spațiul să nu necesite mari investiții în renovare. Conta să fie bine izolat pentru a ține căldura în timpul iernii și răcoare vara. Toate aceste criterii le-au găsit în cele din urmă la o hală situată pe Calea Baciului, nr.1-3, în incinta Roxer Grup.

Foto: Dan Bodea

Sala a fost pusă pe picioare cu investiții proprii, în jur de 100.000 de euro și cu foarte mult efort. În cei aproape doi ani de funcționare, spațiul a fost mereu îmbunătățit cu noi trasee și prize actuale.

„Nu am pornit cu gândul de a face un business din această sală. Am avut niște bani și dorința de a construi ceva. În acel moment ne-am gândit că suntem oamenii cei mai potriviți din Cluj să facem un minim efort pentru popularizarea acestui sport, atâta timp cât lucrurile păreau să stea pe loc la nivel instituțional. Aveam oameni în echipă care participaseră la concursuri, aveam experiență să gândim trasee și dorință să facem ceva cu tot knowhow-ul. Publicul trebuie să înțeleagă mai devreme sau mai târziu că escalada indoor nu are neapărat legătură cu ce se întâmplă pe munte”, explică tinerii.

În ultimii zece ani atât Tudor și Elena, cât și colegul lor Tudor Cristea, au văzut numeroase concursuri de escaladă organizate în săli din Viena, Innsbruck, Bratislava sau Berlin. Au studiat prizele, temele pereților și logica lor. În fiecare citybreak pe care l-au avut și-au luat cu ei și papucii de cățărat pentru a testa cât mai multe rute. Ca urmare, sala din Cluj nu este mai prejos decât sălile din străinătate. Diferența o face numărul de cățărători. Dacă în toată România există în jur de 1000 de cățărători, într-o sală din străinătate găsești uneori și 1000 de cățărători pe zi.

Dezvoltarea acestui sport a fost foarte accelerată în țări precum Slovenia sau Austria, în România, însă, există în continuare confuzii între alpinism și escaladă, sau între escaladă și bouldering.

„Nu am deschis sala să ne îmbogățim. Am vrut să ne creăm un job permanent din care să trăim și să îi ajutăm și pe alții să trăiască. În copilărie am practicat tenis, am făcut și fotbal și când ești copil normal că ești înclinat să te uiți la cei mai buni din lumea asta. Mulți dintre acești sportivi îți devin modele. Îți devin modele atât pe plan sportiv, cât și în plan personal. Din păcate, multe dintre aceste modele le asociezi cu mașini scumpe, cu vile, cu lux, cu bani și îți formezi anumite principii. Dacă te uiți la cei mai buni cățărători din lume, vezi că mulți câștigă bani din publicitate, dar stau într-o rulotă, se plimbă prin toată lumea, sunt oameni modești, cu valori solide, cu dorință de a se realiza atât pe plan sportiv, cât și intelectual. Acestea ar trebui să fie modelele copiilor de astăzi”, precizează Tudor Alvin.

Primul an de funcționare pentru SKAI Urban Crag a fost foarte greu.

„Eram oameni buni la toate și automat trebuia să ne ocupăm de tot ce implica administrarea sălii. Nu am avut o mulțumire financiară foarte mare, dar seara când ajungeam acasă eram fericiți că sala în timpul zilei era plină. Comunitatea de cățărători nu este atât de mare încât să nu te cunoști unii cu alții. Așa că a fost ușor să ne formăm publicul. Am început însă să atragem și lume nouă și totul a venit foarte natural”, povestesc proprietarii Skai Urban Crag.

De la stânga la dreapta: Tudor Cristea, Elena Alvin și Tudor Alvin/Foto: Dan Bodea

Miza principală în toată aventura SKAI Urban Crag este ca publicul să își dea seama că escalada este un fel de fitness, însă practicat pe verticală. Toate exercițiile pe care le execuți în sala de fitness, în mod repetat și în aceeași poziție, le poți executa și în sala de escaladă. Totul depinde de prize și de tema pe care o urmezi. În plus, într-o sală de escaladă simți că faci parte dintr-o echipă, nu mai faci un sport doar pentru a arăta bine, ci faci un sport cu un anumit scop. Escalada este un sport social. O bună parte din timp te afli lângă cineva și ești ajutat de acel cineva.

Originară din Bacău, Elena a descoperit cățăratul din pură întâmplare. S-a apucat de cățărat la 25 de ani, aflându-se în București. După o ședință de inițiere în cățărat nu a mai avut pauze, iar continuitatea i-a adus și rezultate notabile. După ce a renunțat la jobul de birou, și-a investit tot timpul și energia în noua ei pasiune. A început să țină cursuri de escaladă pentru copii și ulterior a apărut dorința de a avea o sală. Ca urmare, după absolvirea ASE-ului în București, a terminat programul de licență Sport și Performanță Motrică din Cluj-Napoca.

Am fost foarte sigură de direcția în care am vrut să o ia viața mea și am lucrat la asta. Îmi doream să mă implic și mai mult în partea de antrenorat și am vrut să învăț lucrurile ca la carte, să le aplic și să le transmit și altora”, precizează Elena.

Foto: Dan Bodea

Împreună cu Tudor, soțul ei, mai aveau nevoie de o a treia persoană alături de care să pornească în aventura Skai Urban Crag. Această persoană a fost Tudor Cristea, poate cel mai decis din echipă să pună pe picioare ceea ce astăzi reprezintă SKAI. Știau toți trei că acest proiect implica foarte multă muncă și multă sacrificii în termeni de timp liber, însă nu s-au lăsat descurajați. Au înțeles că dacă nu ar fi zilnic la sală și nu s-ar dedica full time proiectului, nu ar merge nimic din ce au construit împreună.

Tudor Alvin, soțul Elenei, este bihorean și a început să se cațăre, evident, în Oradea. Îi plăcea să practice trekking-ul pe munte și să facă snowboarding și într-una dintre ieșirile sale a aflat de existența unui panou de cățărat undeva într-un beci din oraș. Acolo a găsit un om foarte pasionat de escaladă care i-a stârnit și lui interesul pentru acest sport.

„Eram în facultate când a început să mă atragă cățăratul și să îl transform într-un stil de viață. A început să conteze mult mai mult somnul, alimentația, disciplina. Nu am mai pierdut nopțile, nu am mai băut beri peste măsură”, precizează Tudor Alvin.

Foto: Dan Bodea

Tudor Cristea s-a născut în Cluj-Napoca și a avut ocazia să cunoască și „partea romantică” a cățăratului care implica mai multă iarbă verde și mai multă…bere decât cățărat. În liceu făcea autostopul pentru a ajunge în Cheile Turzii la cățărat, însă față de ceea ce trăiește astăzi în termeni de escaladă sportivă, cățăratul de atunci era o relaxare generală își amintește astăzi Tudor. Când a mers în București a văzut prima dată săli adevărate de cățărat. Așa a ajuns să aprecieze foarte mult ceea ce se întâmplă indoor la nivel de escaladă.

„În sală poți de unul singur să îți impui mișcările. Asta nu înseamnă că ai mai puțină pasiunea pentru munte. Personal, apreciez inventivitate pe care poți să o adaugi într-o sală de escaladă, nefiind limitat de o anumită rută, de un anumit tip de stâncă”, explică Tudor.

La SKAI Urban Crag rutele de cățărare sunt gândite de mai mulți routesetteri, în stiluri diferit pentru a evita monotonia. Diversitatea rutelor într-o sală de escaladă este esențială. Inspirația fiecăruia vine din experiența de cățărători, iar posibilitățile sunt infinite.

„Cred că în Innsbruck am văzut cea mai bine amenajată sală, de fapt un centru de antrenament pentru cățărători din toată lumea. În Berlin și în Bratislava sălile sunt, de asemenea, extraordinare. Oamenii acolo sunt mult mai activi. În România cred că nu a prins cățăratul pentru că e «de muncă», e «de suferit». Te mai doare pielea, mai ai febră musculară și mulți români nu sunt dispuși să facă asemenea sacrificii. În mass-media nu se promovează acest sport, se promovează doar «vedetele de plastic» de la care nu ai ce învăța și atunci nu mai trebuie să ne mirăm că escalada sportivă este la noi slab reprezentată”, precizează Tudor Alvin.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În timp ce în alte țări escalada și bouldering-ul sunt discipline la ora de educație fizică, în România acest sport nu este foarte popular. Drept urmare, este greu să descoperi talente, deși cu siguranță există mulți copii cu aptitudini în această direcție. La nivel de seniori, România nu are rezultate notabile în concursurile internaționale, dar la nivel de juniori există o echipă de copii care promite mult. Ceea ce încearcă să facă echipa de la SKAI Urban Crag este să popularizeze escalada în rândul cât mai multor categorii de vârstă în așa fel încât comunitatea de cățărători să câștige noi membri. În momentul în care comunitatea va crește, ei vor fi pregătiți să le ofere spațiu de desfășurare într-una dintre cele mai performante săli de antrenament din România.

„În Cluj s-a dezvoltat comunitatea de escaladă datorită Cheilor Turzii, dar vorbim în acest caz de cățărători la stâncă. Asta nu înseamnă că cine cațără în sală trebuie să meargă la munte să cațăre. Stânca se uzează și în multe zone din Europa devine tot mai greu să te cațări în mediu natural. Acest sport nu este adresat doar celor care vor să facă performanță. Nu are o vârstă. Nu se oprește la 40 sau 50 de ani. În asta constă frumusețea lui. Miza noastră este să creștem cât mai mult comunitatea, să clarificăm confuziile create în jurul a ceea ce reprezintă și să promovăm acest sport. Să fim niște ambasadori pentru el”, explică echipa SKAI Urban Crag.

Sezonul de cățărat la SKAI Urban Crag s-a deschis oficial în data de 2 septembrie cu o sală reîmprospătată, noi rute de escaladă și bouldering și facilități atât pentru cățărătorii experimentați, dar și pentru cei începători, fie că este vorba de copii sau adulți. Mai multe detalii puteți afla de pe site-ul oficial https://skaiurbancrag.ro/

Conform Federației Internaționale de Escaladă Sportivă (IFSC), escalada competițională cuprinde următoarele probe:

Escaladă-dificultate-obiectivul este acela de a ajunge cât mai sus într-un traseu, dintr-o singură încercare, pe un perete de 15 metri. Concurenții au la dispoziție un interval limitat de timp. Clasamentul se stabilește în funcție de înălțimea la care se plasează ultima priză atinsă și controlată, dar și de timpul de parcurgere a traseului. Rutele diferă în probele de masculine față de cele de feminine. Ele sunt resetate între calificare și finală.

Bouldering- obiectivul este soluționarea/ parcurgerea problemelor date într-o competiție dintr-un număr cât mai mic de încercări, într-un timp dat. Cel/ cea ce parcurge, în întregime sau parțial, un număr cât mai mare de trasee câștigă. Traseele diferă în funcție de etapa de calificare.

Escaladă-viteză-obiectivul este acela de parcurge un perete de 15 metri în cel mai scurt timp. Atât în probele masculine, cât și în cele feminine, sportivii concurează pe rute identice, ce nu se modifică între competiții. Cel/ cea care ajunge la top mai repede câștigă.

Postaţi un comentariu