Regizorul Radu Mihăileanu: Clujul este un excelent platou de filmare

Regizorul Radu Mihăileanu și unul dintre protagoniștii celui mai recent film al său, cunoscutul actor britanic Derek Jacobi, au fost invitații zilei de marți la TIFF Lounge, în seria de întâlniri propuse publicului cinefil de Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Discuția a avut loc pe marginea filmului Povestea iubirii/ The History of Love, primul lungmetraj în limba engleză al lui Radu Mihăileanu, care a avut premiera oficială la Cluj, în cursul serii de luni, 5 iunie. Filmul va mai putea fi văzut miercuri, 7 iunie, în localitatea Dâncu, din comuna Aghireșu, acolo unde s-au desfășurat o parte dintre filmări. Pe lângă București, Montreal și New York, scene importante au fost turnate în mai multe locații din Cluj, precum Sinagoga de pe strada Horea, Teatrul Național, Parcul Central, Facultatea de Chimie.

Cu privire la alegerea Clujului și a împrejurimilor pentru a filma această producție, Radu Mihăileanu a precizat că avea nevoie de un sat autentic și știa de la experiența filmului Train of Life (2008), că singurele sate cu adevărat pure le putea găsi doar în locuri precum Transilvania sau Maramureș.

„Echipa mea a căutat timp de două luni un astfel de sat, dar singurul sat pe care l-am găsit a fost Dâncu. Toate celelalte sate pe care le știam de acum 20 de ani nu mai sunt cum erau. Au apărut case noi, cabluri electrice peste tot. Acest sat este unic. De asemenea eram în căutare de locuri care să semene cu Santiago de Chile și, din fericire, producătorul meu, Tudor Giurgiu a spus să venim în Cluj să filmăm. Așa că am filmat și în Cluj și am avut cele mai bune condiții pentru filmare. Dacă voi mai avea nevoie în filmele mele de un platou de filmare cum este Clujul voi veni fără ezitare. Am petrecut clipe minunate aici. În satul Dâncu, de exemplu, eram așteptați în fiecare zi cu palincă și nu îmi venea să cred că mai există roșii de grădină care chiar au miros de roșii”, a declarat regizorul Radu Mihăileanu.

Bazat pe bestsellerul cu același nume scris de Nicole Krauss, tradus în peste 35 de limbi, filmul Povestea iubirii/ The History of Love urmărește povestea de dragoste dintre Leo și Alma, doi tineri evrei din Polonia pe care ororile celui de-a doilea război mondial par să-i despartă pentru totdeauna. The History of Love este titlul cărții pe care Léo Gursky (Derek Jacobi) o scrie pentru Alma Mereminski (Gemma Arterton). După mulți ani, apariția ei misterioasă ajunge să conecteze oameni din întreaga lume.

„În momentul în care o prietenă mi-a dat să citesc cartea, m-am îndrăgostit de această poveste și de întrebările pe care le ridică. Mai suntem capabili să iubim și să fim iubiți, sau ne este frică astăzi să mai trăim astfel de sentimente?”, a spus Radu Mihăileanu. Întâlnirea cu actorul Derek Jacobi a avut loc în 2015, în Montreal, când i-a fost propus să joace rolul pentru care a fost distribuit inițial un alt cunoscut actor, britanicul John Hurt.

Derek Jacobi, unul dintre marile nume ale teatrului și filmului britanic, a vorbit deschis și despre teama de a fi pe scenă într-o scurtă perioadă a carierei:

 „Jucam Hamlet, era sfârşitul unui tur mondial, era o duminică și jucam cred pentru a 400-a oară. Orice actor care joacă Hamlet are un moment special atunci când ajunge la replica ”A fi sau a nu fi”. Este un moment în care tot publicul se apleacă parcă înspre tine pentru a auzi o replică pe care toată lumea o ştie, dar vrea să o audă de la un actor real, în contextul piesei. Şi mă gândeam ce ar fi dacă actorul ar uita replica. Am spus acea parte, am continuat şi apoi m-am blocat, neştiind ce urmează. Costumul meu s-a umplut de sudoare, dar din fericire, pentru că am jucat piesa de atâtea ori, creierul meu a trecut pe pilot automat şi am putut continua. Am terminat piesa în teroare şi nu am mai urcat pe scenă timp de doi ani. Îmi puneam întrebări pe care le pun oamenii care nu sunt actori. Cum îți înveți replicile?Întrebări care credeam că sunt stupide. După doi ani, chiar şi în faţa camerei aveam un fel de reţinere, chiar dacă pe platoul de filmare ai tot felul de plase de siguranţă”, a mărturisit actorul britanic. Acesta deține un portofoliu cu peste 90 de roluri în filme de cinema și producții de televiziune, precum The Day of the Jackal (1973), Little Dorrit (1983), Dead Again (1991), Gladiator (2000), Gosford Park (2001), The Riddle (2007), The King’s Speech (2010). În teatru, a obținut de două ori prestigiosul trofeu Laurence Olivier, pentru interpretarea memorabilă din Cyrano de Bergerac (1983) și A douăsprezecea noapte (2009) și un premiu Tony pentru performanța din Mult zgomot pentru nimic (1984). Este membru fondator al National Theatre Company din Marea Britanie.

În dialogul pe care l-a avut cu publicul, regizorul Radu Mihăileanu a vorbit și despre relația strânsă pe care o are cu tatăl său în vârstă de 96 de ani căruia îi continuă munca. „Acum nu mai poate citi foarte bine, dar înainte îmi citea toate scenariile și era primul care vedea filmul după editare. Tot el vine peste tot în lume, oriunde aş filma și obișnuiește să țină discursuri în fața echipei și a actorilor. Doar după binecuvântarea lui putem începe filmările”, a spus Radu Mihăileanu.

„Trăim într-o eră a tehnologiei, dar cinematografia și practica de a vedea un film în sala de cinema nu va muri niciodată. Am avut exemplul chiar din seara premierei de aici, de la Cluj, când 3000 de oameni au vrut să ia parte împreună la acest eveniment. Singurul pericol pe care îl văd ține de finanțare. Și să nu devenim prizonieri ai platformelor și rețelelor de televiziune de care depinde uneori distribuția filmelor”, a mai precizat Radu Mihăileanu la Cluj.

Regizorul și scenaristul Radu Mihăileanu, născut în 1958 la București și stabilit în Franța în anii ‘80, a regizat filme multipremiate precum Trahir (1993), Trenul vieţii/ Train de vie (1998), recompensat cu Premiul FIPRESCI la Veneţia şi cu Premiul publicului la Sundance, Trăieşte!/ Va, vis et deviens! (2005), care s-a bucurat la rândul lui de Premiul publicului secţiunii Panorama la Berlin şi a fost distins cu César-ul pentru scenariu original. Concertul (2009), filmat în România, a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film străin, recompensat cu César pentru sunet şi coloană sonoră şi premiat cu patru trofee Gopo. Izvorul femeilor/ La source des femmes a fost selectat în 2011 în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes.