Marius Chivu, la Cluj: Despre Anzi, o carte scrisă de mână și „momelile” pentru turiștii slabi de înger care pleacă să „se găsească”

Foto: Cristina Beligăr

Scriitorul și criticul literar Marius Chivu și-a lansat joi, la Cluj, o nouă carte de călătorie, de data aceasta scrisă în urma experienței din luna mai pe care a avut-o în Peru, în jurul Anzilor, pe „urmele” incașilor. A vorbit în fața cititorilor din Cluj inclusiv despre festivalul culinar al porcușorului de guineea, despre cartofii prăjiți pe care i-a primit garnitură la cartofi copți, despre porumb și cea mai bună bere peruană, sau despre lenjeria de corp cu citate motivaționale care i-a asigurat confortul pe toată durata călătoriei. Evenimentul de lansare a cărții a avut loc la Librăria Cărturești din Iulius Mall.

„Trei săptămâni în Anzi” continuă într-un fel seria începută de Marius Chivu în 2012 când a dedicat un prim volum, apărut tot la Editura Humanitas, călătoriei pe care a făcut-o în Himalaya.

În cazul scrierii celei de-a doua cărți, a mărturisit Marius Chivu la Cluj, a fost mult mai greu pentru că a resimțit din plin presiunea și responsabilitatea. Își dorea ca oamenii care au citit cartea despre Himalaya să găsească același stil, dar și o altă carte, fără impresia că au citit aceleași păreri, despre alți munți. Astfel, spre deosebire de cartea cu Himalaya, „Trei săptămâni în Anzi” cuprinde și câteva capitole care au fost scrise de autor nu sub formă de jurnal, ci ulterior. Ca urmare, un capitol (Imperiul Soareului la asfințit) vorbește despre istoria imperiului incaș, iar alt capitol (Exploratorul și orașul uitat), despre Machu Picchu. În capitolul „Fără Șamanism”, încearcă să explice de ce nu l-a interesat niciodată dimensiunea spirituală a călătoriei, în timp ce în capitolul, „Cartoful are numai prieteni”, a simțit nevoia să scrie despre istoria cartofului.

„Am ajuns în ipostaza de a scrie cărți de călătorie dintr-o întâmplare. Un prieten de-al meu din copilărie descoperise pe internet o agenție care organiza un trekking de 21 de zile în Himalaya, punctul culminant fiind atingerea unei altitudini de 5400 de metri care însemna cea mai înaltă trecătoare pe care omul o poate străbate cu piciorul. S-a pus atunci problema banilor, pentru că doar prețul biletului de avion era peste 1000 de euro. Prietenul acesta mi-a sugerat că aș putea să mă întorc cu material pentru o carte de călătorie de acolo și atunci de ce nu aș cere bani de la o editură. Am scris trei emailuri către trei edituri și mi-au răspuns toate trei, doar că Humanitas mi-a oferit mai mult”, a precizat Marius Chivu.

12345

Călătoria în Peru, de care scriitorul s-a bucurat cu un alt bun prieten de-al său, tot un Marius, a cuprins patru trasee, primul și cel mai greu fiind cel spre Machu Picchu, un traseu mai puțin turistic, numit Choquequirao.

„La Machu Picchu se poate ajunge foarte ușor. Iei avionul dinspre Lima, din Lima iei avionul spre Cuzco, din Cuzco iei trenul, din tren sari într-un autocar și ai ajuns la poarta lui Macchu Picchu. Sunt 2500 de turiști care vizitează zilnic acel loc. A doua parte a călătoriei a fost muntele Nevado Mismi, de unde izvorăște Amazonul. Mai am și acum o sticluță cu apă din Amazon în frigider. Al treilea traseu a fost prin Canionul Colca, de două ori și jumătate mai adânc decât Marele Canion din Colorado, SUA și ultima parte a călătoriei, pentru că am vrut să ne relaxăm, am petrecut-o în nordul țării, pe coasta Pacificului”, a precizat Marius Chivu.

Dacă în urmă cu patru ani, pentru a ajunge în Himalaya scriitorul a apelat la o agenție de turism, în a doua călătorie, alături de prietenul său cunoscător al limbii spaniole, a hotărât să meargă pe cont propriu. A plecat, ca și data trecută, fără telefon mobil și ca obiectiv principal a ales muntele Nevado Mismi, înalt de 5597 metri, locul de unde izvorăște Amazonul. „Am preferat să nu mergem cu o agenție pentru că de obicei agenția îți pune la dispoziție un șerpaș sau un ghid care primește de fapt a zecea parte din suma pe care o plătești tu. Noi am vrut să dăm banii aceștia localnicilor cu riscul de a avea parte și de situații neprevăzute”, a spus Marius Chivu.

După aproape o lună petrecută în Anzi, scriitorul s-a întors cu 6000 de fotografii și cu o carte scrisă de mână care câteva luni mai târziu s-a transformat într-un volum de 300 de pagini. „ Scriam la sfârșitul fiecărei zile pentru că ar fi fost imposibil să reconstitui acasă ce făceam în fiecare zi. Erau foarte multe nume de reținut, foarte multe informații și nu ar fi fost indicat să mă bazez pe memorie. Este o carte scrisă de mână. La transcriere am mai stilizat-o, am mai adăugat note de subsol, am mai dezvoltat ideile scrise cu liniuță”, a povestit Marius Chivu. Scriitorul și-a folosit talentul de prozator în această carte, dar a încercat să nu denatureze călătoria. Marea încercare a fost să fie cât mai exact și să trateze lumea, pe care atunci o descoperea,  cu înțelegere și cu respect, chiar dacă uneori îl contraria.

„Nu mă interesează ce părere au cititorii. Dacă m-ar fi interesat, nu aș fi scris până acum poezie, că nu se vinde, nu aș fi scris proză scurtă, că nu se vinde, nu aș fi numit cartea asta Trei săptămâni în Anzi pentru că este un titlu prea banal. Scrisul unei cărți în timpul călătoriei te ajută ca scriitor pentru că nu te lasă să fii leneș. Te obligă să fii curios. Uneori obosești sau nu ai chef, dar ești obligat să scrii. Te disciplinează și mie mi-a convenit asta”, a precizat Marius Chivu, la Cluj.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

De ce o nouă carte?Pentru că îi place călătorească și să scrie, a mai precizat Marius Chivu în fața cititorilor veniți să îl cunoască la Librăria Cărturești. Destinația a ales-o cumva motivat și să facă dreptate Americii de Sud despre care mulți scriseseră fără talent și fără viziune. La rândul său, a citit până acum multe cărți de călătorie și le preferă pe cele scrise de scriitori nu de alpiniști sau aventurieri. A citit toate cărțile de Bill Bryson care s-au tradus în România și toate cărțile de Paul Theroux.

„Noi am vrut să facem turism în contra felului în care se face astăzi turism. Astăzi ți se oferă totul pe tavă, ți se spune tot ce trebuie să știi, te cară în spate dacă e nevoie. Când ești pe cont propriu, ai un alt contact cu lumea și cu oamenii. Este mult neprevăzut. S-a întâmplat să ne rătăcim și noi de ghidul nostru sau au fost două zile în care am urcat pe Anzi nemâncați pentru că toate lucrurile erau pe măgarul ghidului de care ne pierdusem. Dar doar așa am reușit să cunoaștem cu adevărat oamenii acelor locuri. De exemplu, mitul cu românul care e cel mai ospitalier din lume nu mai e valabil în ceea ce mă privește”, povestește Marius Chivu.

De ce trei săptămâni?Pentru că atât a avut concediu, a clarificat Marius Chivu pentru cei care s-au întrebat asta. „Nu sunt convins că mi-ar fi plăcut să stau mai mult. La un moment dat obosești și îți mai pierzi din curiozitate”, a spus scriitorul.

Marius Chivu a mai precizat că nu s-a pregătit în nici un fel din punct de vedere fizic pentru această călătorie și nici nu a căutat să își regăsească sinele acolo. În urma călătoriilor sale de până acum a ajuns la concluzia că lumea e plină de impostori, de șamani, de tămăduitori și vrăjitori „de încredere”, de fapt „momeli” pentru turiștii slabi de înger care pleacă să „se găsească”. În capitolul „Fără șamanism” Marius Chivu explică foarte lucid de ce nu a mers în Peru pentru a experimenta halucinațiile cu ayahuasca sau pentru a verifica Profețiile de la Celestine ale lui James Redfield.

„Poate că unii dintre cititorii acestei cărți vor fi dezamăgiți (s-a întâmplat și în cazul cărții despre Himalaya), dar simt nevoia să mărturisesc că nu m-a interesat niciodată dimensiunea spirituală a acestei călătorii prin Peru. Nu am venit în Anzi să mă conectez cu Sinele, să simt Energia, să caut Iluminarea, să-mi găsesc Calea. Nu cred în cuvintele cu majusculă. Dacă mă voi întoarce mai înțelept și mai împăcat cu mine, asta va fi urmarea unei călătorii în care am absorbit cât mai mult din această lume perfect necunoscută mie până acum. Consider că lumea de aici, realitatea aceasta și viața de acum sunt suficient de vaste, de intense și de misterioase. Nu sunt interesat de așa-numitele experiențe/aventuri spirituale/mistice/astrale. Nu cred că timpul nostru mai permite astfel de transfigurări și revelații” (Fragment din capitolul Fără șamanism).


Publicitate

Postaţi un comentariu