Jurnalistul Titus Crăciun, înainte de expediția Manaslu-Himalaya (8156 m): Nu voi încerca să fiu un super-om și nu voi forța urcarea doar de dragul orgoliului

Dacă în urmă cu câțiva ani era doar un plimbăreț, acum se declară un plimbăreț „ceva mai avizat”. Nu este nici alpinist, nici sportiv de performanță, însă îl recomandă pasiunea pentru munte pe care a avut-o, spune el, de când s-a născut. Gazetar cu vechime în presa clujeană, Titus Crăciun ar putea deveni în această toamnă primul jurnalist din Cluj care va reuși performanța de a atinge unul dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din lume. În această aventură îi va fi alături salvamontistul și alpinistul Vasile Cipcigan, unul dintre cei mai experimentați atleți montani din Cluj, de altfel inițiatorul proiectului „Manaslu 2016 – Performanță pentru Cluj” și unul dintre membrii echipei care în urmă cu trei ani a încercat să atingă același vârf, din păcate fără reușită.

Expediţia, 100% clujeană, care îi va duce pe cei doi sportivi pe Manaslu (8156 m), al optulea cel mai înalt vârf din lume, se va desfăşura pe parcursul a aproximativ 46 de zile cu plecarea stabilită la sfârșitul lunii august, în data de 30. Pentru Titus Crăciun expediția va fi prima care va avea un obiectiv atât de înalt, atât la propriu cât și la figurat, având în vedere că ieșirile sale pe trasee montane s-au limitat până acum doar la țara noastră. Dacă îl întrebi ce l-a determinat să își testeze curajul și potențialul tocmai pe unul dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din lume, răspunsul este, deloc surprinzător în cazul multor alpiniști, unul dat în urmă cu aproape un secol de alpinistul George Mallory care a luat parte la una dintre primele expediții britanice pe Everest, în anii ’20 și care, întrebat ce îl motivează să încerce să atingă acel vârf, a răspuns: „Pentru că există”.

 „Pasiunea pentru munte am avut-o, cred, din naștere și prima dragoste au fost și vor rămâne pentru mine Munții Apuseni. Am început să iau mult mai în serios muntele în momentul în care am hotărât să urmez școala de alpinism și supraviețuire a alpinistului clujean Florin Pop-Vancea. Pe durata unui an am deprins primele tehnici. În același timp eram prieten și cu Vasile Cipcigan, îi urmărisem toate proiectele și conjunctura a făcut să începem să ne antrenăm împreună. După vreo două luni de antrenamente, Vasile mi-a spus că intenționează anul acesta să organizeze o expediție pe modelul celor organizate până atunci în cadrul proiectului «Șapte pași pe acoperișul lumii» și mi-a propus să mă alătur lui, deși știam amândoi că aceasta ar fi prima ieșire pentru mine în afara munților României. Așa că am început să ne antrenăm pe specificul expediției, să participăm la alergări montane și la competiții ca să ne testăm gradul de pregătire. Inițial am fi vrut să urcăm pe vârful Cho Oyu, mai «ușor» pentru mine și nu atât de tehnic precum se anunță a fi Manaslu, dar costurile expediției ar fi fost mult mai mari”, precizează Titus Crăciun.

Costurile unei astfel de expediții sunt mari pentru că implică transport cu avionul, echipament special, costuri de hrană în tabăra de bază, taxe de vârf și multe altele. Cei doi sportivi clujeni au reușit să strângă banii necesari cu ajutorul sponsorilor.

Etapele ascensiunii

Până să ajungă în tabăra de bază, undeva la 4800 de metri, sportivii vor merge aproximativ opt zile, urmând ca odată ajunși acolo să se instaleze și să înceapă etapa de aclimatizare, respectiv perioada în care organismul li se va adapta condițiilor cerute de munte.

„După o zi sau două petrecute în tabăra de bază încercăm să urcăm până la 5000 și ceva de metri, să ne montăm tabăra 1, apoi undeva la 6400 de metri să montăm tabăra 2 și tot așa cu urcări și coborâri la tabăra de bază până când vom monta și tabăra 3. După aceasta putem considera aclimatizarea încheiată și nu ne va rămâne decât să așteptăm fereastra pentru vârf, respectiv o perioadă de câteva zile în care condițiile meteo ne vor permite ascensiunea. Sunt două perioade în an în care se poate escalada în Himalaya, perioada pre-musonică în luna mai și post-musonică în septembrie-octombrie. De regulă, sunt două ferestre de vârf în septembrie-octombrie și sperăm ca o primă fereastră de vârf să prindem după data de 20 septembrie”, explică gazetarul clujean.

Dacă vor prinde fereastra din septembrie, spune acesta, expediția se va întinde pe durata unei luni și câteva zile și cel mult pe 46 de zile.

„Emoții am pentru că sunt viu”

Expediția pe ruta nord-estică a vârfului Manaslu va fi organizată fără utilizare de oxigen suplimentar şi fără ajutorul şerpaşilor pentru ascensiune, decizia aparținând în acest caz alpinistului Vasile Cipcigan.  „Vom încerca fără oxigen și fără ajutorul șerpașilor pentru că de regulă la ei se apelează în cazul expedițiilor comerciale, nu în cazul celor alpine cum va fi a noastră. În tabăra de bază vom beneficia de serviciile care se oferă acolo, dar mai sus vom fi pe cont propriu. Din punct de vedere fizic, eu cred că suntem pregătiți. Depinde de starea organismului în acel moment”, precizează Titus. În ordinea importanței, cel mai mult în îngrijorează în acest moment pe jurnalistul clujean reacția corpului său la altitudine mare. Dacă organismul va reacționa pozitiv, alte motive de îngrijorare vor fi cel mai probabil condițiile meteo care nu vor mai depinde de cei doi, dar care le va influența deciziile. „Liderul echipei va fi, bineînțeles, Vasile, care va aduce cu el toată experiența. Ne cunoaștem, am fost în munți împreună, ne-am testat și reacția la stres și cred că suntem pregătiți să lucrăm ca echipă. Am lucrat mult și pe cont propriu să îmi găsesc echilibrul psihic. Fiind prima mea ieșire de asemenea dificultate nu pot să mă aventurez să zic voi fi un super-om acolo pe Manaslu. Voi vedea cum îmi reacționează organismul. Nu vreau să îmi las oasele acolo nu voi încerca să forțez nota doar de dragul orgoliului”, mărturisește sportivul.

Bineînțeles, dincolo de orice alt motiv care îl determină să plece în această aventură, primordială este perspectiva jurnalistică pe care o va avea asupra întregii călătorii. Nu este hotărât dacă va ține un jurnal de expediție sau dacă ascensiunea va avea ca rezultat o carte, dar cu siguranță primul lucru pe care Titus îl va avea în vedere pe durata călătoriei va fi acela de a-și îndeplini misiunea de gazetar. „Vreau să mă duc, să îmi placă muntele și să îl urc. Indiferent de rezultat, cu siguranță voi continua pe zona de înaltă altitudine și în viitor”, a mai spus jurnalistul clujean.

Reușita proiectului “Manaslu 2016-Performanță pentru Cluj” nu înseamnă doar atingerea vârfului de 8156 m, transmiteau cei doi sportivi la începutul lunii august când anunțau public proiectul. Mai înseamnă și încurajarea unui număr cât mai mare de practicanți ai acestui sport, persoane ce vor deveni interesate de acest fenomen și care vor începe prin a vizita frumusețile montane ale României, prin a proteja aceste frumuseți și vor continua prin promovarea acestora departe de granițele țării lor.

Proiectul ”Manaslu 2016 – Performanță pentru Cluj” a fost iniţiat de salvamontistul şi alpinistul Vasile Cipcigan, unul dintre cei mai experimentaţi atleţi montani din Cluj. El este iniţiatorul proiectului mai amplu ”Şapte paşi pe acoperişul lumii”, demers ce s-a concretizat deja în patru reuşite:  Elbrus (Europa) – 5642m, McKinley (SUA) – 6194m, Aconcagua (America de Sud) – 6960m, Kilimanjaro (Africa) – 5895m. De asemenea, Vasile Cipcigan a fost participant la expediţia Khan Tengri 2008, co-iniţiator şi participant la proiectul “Expediţia Românească Manaslu 2013”. Obiectivul proiectului “Manaslu 2016 – Performanţă pentru Cluj” este atingerea vârfului Manaslu – 8156 m, al optulea din lume ca înălţime.

[stextbox id=”custom”]Manaslu (cunoscut şi drept Kutang) din masivul Gurkha, muntii Himalaya, este, ca înălţime, al optulea vârf al planetei (8.156 m). Numele Manaslu este un derivat al termenului sanscrit Manasa, care, în limba română, se traduce prin Muntele Spiritului. Muntele Manaslu are în componenţă trei vârfuri importante: Manaslu Nord 7157 m, Manaslu Est 7992 m şi Manaslu 8156m. Toate aceste trei vârfuri au fost atinse şi sunt o atracţie şi o provocare pentru alpiniştii din toată lumea. Primii oameni care au reuşit să ajungă pe vârful acestui colos au fost japonezii Yuko Maki şi Tashio Imanishi, împreună cu nepalezul Gyalzen Norbu la 9 mai 1956. Timişoreanul Horea Colibăşanu este primul român care a cucerit Manaslu, în anul 2006.

În ultimii ani au mai fost câteva tentative clujene de a cuceri vârfuri de peste 8000 de metri, încercări realizate de Török Ioan pe Nanga Parbat (8125m) sau Vasile  Cipcigan, Adrian Vălean şi Vlad Căpuşan pe Manaslu (8156m), care, din cauza condiţiilor de vreme neprielnică şi a situaţiei în teren (prea multa zăpadă) s-au oprit înainte de atingerea vârfului. Se poate vorbi astfel de o rămânere în urmă a Clujului, având în vedere faptul că marile oraşe din ţară și nu numai au deja simbolul fotografiat pe un vârf de peste 8000m. Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Piteşti, Timişoara, Arad sunt oraşe ale căror comunităţi  au susţinut proiecte montane la mare altitudine şi care se pot mândri cu reuşita sportivă a atleţilor care au atins unul sau mai multe vârfuri dintre cele 14 care depăşesc graniţa celor 8000m. Este astfel un paradox având în vedere faptul că viaţa alpină cea mai activă din ţară este în Cluj. Clubul Alpin Român – secţia Universitară Cluj este clubul montan cu cei mai mulţi membri – peste 200, un puternic iniţiator de proiecte montane la nivelul României.[/stextbox]