Fabian Mühlthaler își ia rămas bun de la Cluj: „Au fost cinci ani fantastici”

Fabian Mühlthaler, directorul Centrului Cultural German Cluj-Napoca își ia rămas bun de la România după cinci ani și jumătate pe care i-a petrecut în Cluj la conducerea centrului. Nu este o despărțire definitivă spune Fabian, care începând cu luna ianuarie a anului viitor va deveni directorul Institutului Goethe din Camerun, Africa. „Intenționez să revin la Cluj de câte ori voi avea ocazia” a precizat Fabian Mühlthaler, convins că orașul va fi mereu surprinzător indiferent de unghiurile din care este privit, iar pe parcursul timpului petrecut aici, Fabian a reușit să îl privească atent din mijlocul celor mai semnificative evenimente,  TIFF, Electric Castle sau Temps d’Images sau din mijlocul concertelor de jazz, de muzică clasică sau muzică electronică pe care împreună cu echipa centrului le-a organizat. Ce îi va lipsi cel mai mult din Cluj va fi atmosfera familială care s-a creat la Centrul Cultural German în toți acești ani, atmosferă pe care nu crede că o va regăsi în alt loc. Cu toate acestea, este optimist că centrul va rămâne pe mâini bune și că proiectele începute vor fi continuate de succesorul său, Ingo Tegge, care va prelua funcția începând cu luna martie a anului viitor.

Cu doar câteva săptămâni înainte de plecarea sa, am vorbit cu Fabian Mühlthaler despre proiectele „de suflet” pe care le-a inițiat la Centrul Cultural German, despre Cluj și despre calitățile pe care ar trebui să le aibă un bun manager cultural.

Reporter: Ai venit în Cluj în urmă cu cinci ani. Ce știai despre România în acel moment și cum ai primit vestea că vei fi noul director al Centrului Cultural German din Cluj?

Fabian Mühlthaler: Mai exact am venit în Cluj în urmă cu cinci ani și jumătate. Un coleg de-al meu mi-a spus că este deschis un post aici și primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau un search pe Google pentru a afla mai multe despre oraș. Am văzut că este un oraș încărcat de istorie, că este înconjurat de zone verzi, m-am interesat despre Centrul Cultural German din Cluj și atunci m-am decis să aplic pentru această funcție. La acea vreme mă aflam în Cairo și a trebuit ca interviul să-l dau telefonic și așa am fost acceptat. Înainte de a spune da, am venit până în Cluj pentru a aflat mai multe despre ceea ce mă aștepta aici, la fel cum face în prezent succesorul meu, Ingo Tegge. Mai venisem în România în 1995, însă nu pot spune că știam multe despre această țară și cu atât mai puțin știam despre Cluj. Eram încântat pentru că urma să cunosc o nouă țară și o nouă cultură. A fost dificilă schimbarea având în vedere că viața mea se desfășura în Cairo, însă am luat-o ca pe o provocare.

R: Cu ce misiune ai venit în Cluj? Urma să continui activitățile începute de fostul director al centrului?

F.M.: Da și nu. Eu am fost primul director al centrului care a avut un contract românesc de muncă. Misiunea mi-am găsit-o de unul singur, aceea de a forma un loc unde pot fi urmate cursuri de limba germană la cel mai înalt nivel de calitate, un loc care să se impună atât pe scena culturală tradițională, cât și pe scena independentă. Am încercat să creez colaborări cu ambele sfere și să identific grupurile țintă cărora ne adresăm, respectiv public român sau maghiar care nu vorbește neapărat limba germană. Clujul era deja un oraș unde se studia în limba germană, unde se vorbea limba germană, unde erau studenți sau unde exista clubul oamenilor de afaceri germani și în viziunea mea era clar că trebuie să ne îndreptăm atenția spre cei care nu vorbeau deja această limbă. Un alt obiectiv a fost acela de a încuraja și a susține arta modernă și contemporană. Clujul are o scenă culturală fantastică, are o filarmonică extraordinară, două orchestre de la cele două opere, are o academie de muzică așa că nu era nevoie să aducem un alt trio de pian care să interpreteze Beethoven. Era nevoie să aducem mai multă muzică electronică, să promovăm benzile desenate, arta contemporană și evenimentele în spațiul urban. Ca o confirmare, feedback-ul din partea publicului a fost unul extraordinar.

R: În cei cinci ani și jumătate pe care i-ai petrecut în Cluj ai observat similitudini între cultura românească și cea germană?

F.M.: Da și asta dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că oamenii nu diferă foarte mult între ei. Transilvania este un caz special pentru că regiunea are elemente culturale germane, dar eu am simțit toate acestea mult mai intens și pentru că veneam după experiența total diferită din Cairo.

R: S-a schimbat Clujul în vreun fel în perioada în care ai ajuns să îl cunoști?

F.M.: Clujul începea să se schimbe încă din momentul în care am ajuns eu aici, dar între timp a  început să depășească într-un fel nevoile locuitorilor și aici mă refer la numărul foarte mare de festivaluri care sunt organizate, ceea ce pentru o instituție relativ mică precum este centrul nostru a devenit foarte dificil să venim cu ceva vizibil. Nu este o problemă pentru noi să aducem evenimente și proiecte de calitate, însă a ne face vizibili în fața publicului a devenit din ce în ce mai greu date fiind toate evenimentele care li se oferă, de la expoziții, la concerte sau performance-uri. Este o strategie pentru ca orașul să devină Capitală Europeană a Culturii, însă uneori este prea mult. Țin minte că atunci când am ajuns aici se organizau Zilele Clujului la un nivel destul de modest, nu existau festivalurile Electric Castle sau Untold, chiar și TIFF avea o mai mică amploare. Orașul a devenit mai internațional, aud tot mai des vorbindu-se pe străzi limbi străine față de primii ani ai venirii mele, ceea ce este un lucru bun.

R.: Care este sentimentul tău acum, cu doar câteva săptămâni înaintea plecării?Ai vreun regret că poate nu ai reușit să pui în aplicare tot ce ți-ai fi dorit?

F.M.: Întotdeauna îmi doresc să fac mai mult, dar nu pot să spun că am regrete. Nu este bine ca un manager cultural să fie mulțumit și fericit cu realizările sale, ci să își dorească întotdeauna să le îmbunătățească. Au fost cinci ani fantastici, cu proiecte de impact pentru oraș, am creat și noi structuri, cum este domeniul benzilor desenate, care sper că nu se vor opri odată cu plecarea mea.

R.: Ne poți aminti câteva dintre proiectele de succes ale Centrului Cultural German în care ai fost implicat și care au avut impact în comunitate?

F.M.: Aș putea da trei exemple și primul ar fi proiecția lungmetrajului „Aventurile Prințului Achmed” pe terasa Casino-ului din Parcul Central, acompaniat de Filarmonica de Stat din Transilvania și la care au asistat peste 1300 de oameni. A fost primul eveniment open-air organizat în fața Casino-ului și începutul unei colaborări de succes între dirijorul Stefan Geiger și orchestra Filarmonicii. Un alt proiect de succes, chiar dacă nu așa vizibil, este clubul nostru de benzi desenate pe care l-am inițiat aproape din nimic. Știam doar că există pasionați de benzi desenate care făceau asta în timpul liber, i-am adus împreună, le-am oferit spațiu la centrul nostru și între timp am publicat două cărți cu lucrările lor, merg la expoziții, au apărut în presă și încet încep să devină independenți. Cred că am adus un plus pe scena artei contemporane și sunt foarte fericit că am participat la realizarea acestui proiect și la dezvoltarea lui. Un alt succes personal aș vrea să consider și Clujotronic, festivalul de artă și muzică electronică, inițiat de noi cu ajutorul Institutului Francez. Dacă acest festival va crește cum a crescut în ultimii patru ani, voi fi foarte mândru când voi reveni aici, să văd că încă există. La acel moment Clujul chiar avea nevoie de un astfel de eveniment, care să promoveze arta modernă inovativă, mai puțin comercială.

R.: În 2014, Centrul Cultural German a fost promovat la rangul de Goethe-Zentrum, de altfel singurul din România, fiind marcată astfel împlinirea a 20 de ani de activitate a centrului. Ce beneficii a adus această schimbare?

F.M.: Această nouă calitate arată mai mult realizările pe care centrul le-a avut în ultimii 20 de ani și nu se referă neapărat la viitorul lui. Dacă mă întrebați despre beneficiile financiare care au venit odată cu promovarea în acest rang, vă pot spune că nu au existat asemene beneficii. Structura a rămas aceeași, poate cu mici schimbări. Goethe-Zentrum are însă o influență diferită și mai multă responsabilități. Dacă să zicem că la un moment dat situația va fi mai dificilă pentru celelalte centre culturale germane din țară, Goethe-Zentrum are obligația să rezolve aceste dificultăți.

R.: În momentul anunțului privind plecarea ta din Cluj spuneai că noua misiune pe care ai primit-o în Camerun este un vis împlinit. La ce te refereai?

F.M.: Nu mă refeream neapărat la locul în care merg, ci la funcția pe care o voi ocupa acolo, cea de director al Institutului Goethe. Este într-un fel același job pe care îl aveam și în Cluj, fiind trimis însă oficial de statul german acolo pe acest post pentru a consolida și crea noi relații culturale, pentru a crea oportunități de studiere a limbii germane etc. Asta îmi doream să fac și asta am făcut și în Cluj, însă acum o voi face într-un mediu altfel structurat. Este o instituție deosebită care își selectează personalul cu prudență și ideea este că dacă îți dorești să lucrezi pentru ei, atunci vei fi dispus să lucrezi oriunde. Oficial voi merge acolo în luna ianuarie a anului viitor.

R.: Există o definiție a ceea ce înseamnă un bun manager cultural?

F.M.: Este o întrebare foarte grea. Uneori cred că singurul lucru pe care trebuie să îl știi foarte bine este să comunici, pentru că doar prin comunicare aducem împreună domenii care altfel foarte rar interacționează. Avem pe de o parte arta, pe de altă parte banii și instituțiile cu politicile lor. Acestea trebuie să le facem să comunice. Sponsorii trebuie să înțeleagă, de exemplu, de ce ar trebui să investească bani într-o instalație de sunet, de ce este ea relevantă. Ca manager cultural sigur că trebuie să fii un bun organizator, dar principalul este să știi să îi faci pe oameni să se înțeleagă reciproc. De exemplu, când am organizat evenimentul cu „Aventurile Prințului Achmed” în Parcul Central a trebuit să instalăm scena și i-am avut lângă mine pe dirijor, pe tehnicianul de la Filarmonică, pe omul de la sunet și tehnicianul nostru care a construit scena, adică patru persoane care veneau cu propriile idei. Fiecare își dorea un anumit tip de scenă și a intrat în atribuțiile mele să găsesc o soluție de compromis încercând să-i înțeleg pe fiecare. Un bun manager cultural trebuie să fie un bun comunicator în interiorul unei echipe. Când vine vorba de politici culturale străine, respectiv domeniul meu de activitate, atunci trebuie să fac în așa fel încât cultura germană să fie înțeleasă și ca artiștii germani să înțeleagă, la rândul lor, mersul lucrurilor aici. Așa se creează colaborările.

Citiți și:

Ingo Tegge, noul director al Centrului Cultural German din Cluj