Cronică de teatru: Cehov, Shakespeare și…Ema

Cea mai recentă premieră a Teatrului de Nord din Satu-Mare se intitulează Paiața. Ea s-a petrecut pe 22 ianuarie iar regia spectacolului este semnată de…Ema! Cine este Ema? Iată o întrebare deloc….hamletiană! Este apreciatul actor Emanuel Petran, de la naționalul clujean care ocupă și funcția de director al teatrului de păpuși Puck iar, peste toate astea, este și…student la secția de regie al Universității de arte din Târgu Mureș. Un artist multi-activ pe tărâmul artei teatrale.

Spectacolul pe care-l semnează acum pentru publicul sătmărean (dar și clujenii vor avea ocazia să-l vadă cât de curând) este un colaj „brodat” din piesele scurte ale lui Cehov și anume Ursul, Cerere în căsătorie și Cîntecul lebedei. Liantul dintre scenele alese se face cu versuri din Shakespeare și texte scrise de…Ema. Faptul acesta se petrece în chip cât se poate de firesc. Pe scurt, iată „scenariul” spectacolului: un actor aflat în pragul pensionării adoarme pe scenă, după o premieră. Alcoolul, bată-l vina! Și visează că participă la diverse montări ale pieselor cehoviene făcute de un regizor nonconformist, vopsit din cap până-n picioare ca un păun. Acesta împarte scena (printr-o imaginară linie, desigur) în două, propunând ca fiecare piesă să se joace în două variante: una clasică și alta modernă. Aluzie subtilă (și) la diverse montări aiuristice este evidentă, mai ales în scena finală, pe care eu o văd ca pe o parodie a numeroaselor „producții”  kitschoase de televiziune, cu travestiuri jalnice, de amarnic prost gust.

Ritmul în care se desfășoară acțiunile este alert, provocator, cu momente excelente, dovedind o adevărată poftă de joc la toți interpreții. Imaginația regizorului e, adesea, explozivă și convingătoare. Poate ar mai trebui puțintel scurtat din prologul cam lung, asta pentru un plus de dinamism. Scenografia se „adaptează” parcă din mers, cu lejeritate,  diverselor „înscenări” iar costumele de asemenea punctează corect intențiile regizorale. Cum afirmam mai sus, echipa actoricească e unitară, fără majore diferențe între actori. Doresc, totuși, să-i amintesc în mod special pe Stelian Roșian, Andreea Mocan, Anca Dogaru și Tudor Szekely.

Spectacolul este plin de culori hazoase în care publicul se lasă repede antrenat, reacționând prompt, râzând cu poftă ori aplaudând în mod spontan. Poate intra în repertoriul permanent al teatrului iar Emanuel Petran a făcut primul său pas important spre scaunul de regizor.

Cronică de Radu Țuculescu


Publicitate

Postaţi un comentariu