Cristian Tudor Popescu, despre TIFF: „Este unul dintre cele mai bune lucruri întâmplate în România post-comunistă”

Foto: Dan Bodea

 

Participant și invitat constant la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), jurnalistul Cristian Tudor Popescu a detaliat pentru Transilvania Reporter de ce TIFF-ul este unul dintre cele mai bune lucruri întâmplate în România post-comunistă. Jurnalistul a fost prezent la Cluj cu câteva zile înainte de ziua deschiderii festivalului, la dezbaterea „Democrație vs. Totalitarism: cum luptăm împotriva extremismului cu instrumente democratice” organizată de Centrul de Studii în Istorie Contemporană (CSIC) și Fundația Konrad Adenauer. Cristian Tudor Popescu a participat anul trecut la TIFF, alături de regizorul Cristi Puiu și de profesorul Doru Pop, la o întâlnire pe tema felului în care a fost reflectată perioada comunistă în cinematografia românească atât înainte, cât şi după 1989.

„TIFF este un exemplu reușit de întreprindere privată făcută de niște oameni care în loc să se ocupe cu altceva au preferat să se înhame în această aventură. Este festivalul de film cel mai prestigios din România și printre puținele evenimente din țara asta vizibile în Europa. De fiecare dată când am avut ocazia să vin la TIFF am văzut filme românești pe care nu le-am putut vedea în altă parte. S-a menținut mereu foarte proaspăt și a dat ideea de cuplare maximă la actualitatea cinematografică românească și asta l-a făcut să fie viu și să trăiască după 15 ani. A face un festival în România este o muncă de spital de nebuni, iar Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov au toate meritele că au reușit să mențină finanțările pentru acest festival. Festivalul a apărut cumva înaintea exploziei cinematografice românești, în 2002-2003, pe când România avea doar „Marfa și banii”, fără „Moartea domnului Lăzărescu”, fără premiul Palme d’Or al lui Cristian Mungiu la Cannes pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. E un merit al festivalului că el nu a apărut ca să profite de momentul creat de noul cinema românesc, ci a apărut ca o prevestire a noului cinema românesc căruia, acum, îi este foarte de folos acest festival. De exemplu, vom vedea anul acesta la TIFF filmul lui Cristi Puiu, „Sierra Nevada”, filmul lui Nae Caranfil, „6, 9 pe scara Richter” în premieră absolută, deci este un festival extrem de folositor”, a precizat Cristian Tudor Popescu pentru Transilvania Reporter. Jurnalistul este în prezent co-fondator al platformei online Republica.ro.

În ceea ce privește recentul succes al filmului „Bacalureat” prezent în competiția Festivalului de Film de la Cannes, pentru care Cristian Mungiu a fost distins cu premiul pentru cel mai bun regizor, Cristian Tudor Popescu a declarat pentru Transilvania Reporter că acest premiu nu îl face un film bun la modul absolut.

„Înainte să ia premiul domnul Mungiu eu am scris un comentariu-cronică a acestui film și pot să spun că nu a fost foarte favorabil. E bine că a luat premiul pentru regie pentru că înseamnă că a fost cel mai bun film din tot ce a fost în selecția din jurul lui. Dar asta nu îl face și bun la modul absolut. Pentru mine, filmul are multe hibe și una este esențială: faptul de a fi un basm didactic și pedagogic despre corupție care adoarme copiii. Ce mă miră este că Mungiu, deși a fost jurnalist în anii ’90, poate să dea o asemenea imagine pe ecran străinilor în legătură cu corupția din România. Păi asta e realitatea corupției din România?Faptul că la un colț o teză se modifică și oamenii ajută o fată bună, nu o loază, într-o situație?…Păi în România până ieri se schimbau tezele cu roaba. Și se furau examene cu o clasă întreagă până să se introducă camerele de luat vederi la Bacalaureat. Și țara asta a fost condusă ani de zile de inși cu tezele de doctorat plagiate în modul cel mai primitiv cu putință. Într-o astfel de realitate a corupției monstruoase din România, îmi prezinți această povestioară socială?Pe mine nu m-a mișcat absolut deloc. Nu mă interesează nici fata respectivă, nici tatăl, nici soția. Cu aceste personaje nu trăiești nici un sentiment. «Bacalaureat» este o deosebire mare față de precedentul film al lui Mungiu, «După dealuri», unde creează două personaje excepționale, Alina și Voichița, cu momente memorabile care îți taie respirația. La «Bacalureat» m-am uitat la personaje ca la niște cartoane vorbitoare pentru că la un moment dat ajung să livreze mesaje pentru spectatori și nu mai vorbesc animate de sentimente de ură, iubire sau regret. Vorbesc ca să înțelegem noi cum e treaba cu corupția. Ori nu credeam să mai văd așa ceva. Asta e «mesajita» din replici de dinainte de 1989. Este o succesiune de scene moraliste, uscate, care nu au legătură cu emoția cinematografică. Pe mine nu mă interesează ce premii ia un film și niciodată nu voi comenta un film în funcție de palmaresul de premii. Filmul e acela pe care îl văd și îl comentez. Întotdeauna am pledat pentru asta și în juriile în care am fost de-a lungul anilor. Doar criteriul estetic cinematografic poate funcționa. Atât”, a precizat jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu