Clujul are ambiţii de Hollywood: Industria cinematografică renaşte după 100 de ani

Foto: Dan Bodea

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la realizarea primului film din Cluj prin iniţiativa de atunci a regizorului şi producătorului de teatru şi film, Janovics Jenő. Acest personaj, acum un secol, a făcut posibilă producerea filmului, „Sárga Csiko”, în colaborare cu renumita companie franceză Pathé. În urma succesului răsunător pe care filmul l-a avut pe mai mule continete, Jenö Janovics şi-a înfiinţat la Cluj studioul Corvin Film, prin intermediul căruia a atras actori maghiari, scenarişti şi tehnicieni din Budapesta. Din 1913 până în 1920, la Cluj au fost realizate 70 de filme, regizate, scrise sau produse de către Janovics Jenő şi echipa sa.

Astăzi, unul dintre cele mai mari merite ale Clujului este acela de a fi singurul oraş din ţară care nu şi-a „omorât” cinematografele şi care a avut inteligenţa şi viziunea de a le ţine în viaţă. Ceea ce îi lipseşte însă oraşului este asumarea unei mize. Care este viitorul în Cluj pentru industria cinematografică în contextul în care se lucrează la strategia culturală a oraşului pentru intervalul de timp 2014-2020, au încercat să răspundă o parte dintre oamenii implicaţi în industria cinematografică dar şi în cea educaţională în cadrul unei dezbateri găzduite de Festivalul Internaţional de Film Studenţesc desfăşurat în aceste zile la Cluj-Napoca. Pornind de la premisa sociologilor potrivit căreia cinematografia ar putea deveni una dintre direcţiile de dezvoltare ale oraşului în următorii şase-şapte ani, concluzia la care s-a ajuns în ultimele zile la nivel de administraţie locală, a fost că oraşul Cluj-Napoca poate să redevină un centru de producţie cinematografică. Optimismul este dat şi de promisiunea autorităţilor de a finaliza într-un viitor pe termen mediu, pe Dealul Lombului, Centrul Regional de Excelență pentru Industrii Creative – C.R.E.I.C.

Incubator de creaţie

Proiectul C.R.E.I.C., cu o valoare totală de peste 68 de milioane de lei, este finanțat în proporție egală de la bugetul local și din fonduri europene. 13% din construcție este executată până la acest moment, termenul de finalizare fiind februarie 2015. Cel puțin 26 de întreprinderi mici, mijlocii și mari vor activa acolo, fiind practic un incubator de afaceri de mare dimensiune. „Primăria are un plan ambiţios cu viitorul Centru Regional de Excelenţă pentru Industrii Creative (CREIC) care se construieşte pe Dealul Lomb. Acesta ar putea să servească obiectivelor noastre, evident dacă va exista o consultare coerentă cu noi, «clienţii» potenţiali. Pe lângă celelalte funcţiuni pe care le-ar putea primi acele spaţii, ele ar putea să găzduiască ateliere pentru decor unde să se profesionalizeze nişte oameni. Vorbeam şi de posibilitatea deschiderii unui studio, care nu există în România, unde să poţi să înregistrezi muzică de film sau să faci mixaj de film în condiţii profesioniste. Exista la Buftea un loc unde puteai să faci înregistrări de sunet cu orchestre simfonice, însă nu mai există. În acest moment producătorii români trebuie să meargă în Polonia, în Bulgaria sau în Ungaria”, a atras atenţia regizorul Tudor Giurgiu.

Foto: Primăria Mun. Cluj-Napoca

13% din construcţia C.R.E.I.C. este realizată în acest moment/Foto: Primăria Mun. Cluj-Napoca

Fondul regional, salvarea

„Se poate realiza ceea ce şi-a propus Primăria, dar e nevoie de gândire, de planning strategic şi de o permanentă legătură între autoritatea locală şi beneficiari. Am propus autorităţilor ca noi, actanţii mediului cinematografic, să facem un fel de consiliere pro bono şi să ne întâlnim periodic cu reprezentanţii autorităţilor pentru a vedea în ce fel locul acela poate deveni ce ne-am dori şi în ce mod poate să producă conţinut în funcţie de ce există”, a adăugat Tudor Giurgiu. Potrivit acestuia, alte două lucruri esenţiale lipsesc în acest moment pentru ca oraşul să redevină ceea ce a fost în urmă cu 100 de ani.

Unul dintre aceste lucruri este existenţa unui fond regional pentru producţia de film în Cluj. Deşi un fond regional ne trimite cu gândul la tema regionalizării, în Europa astfel de fonduri nu sunt o ficţiune. Există în Europa aproximativ 42 de fonduri care funcţionează sub organizarea municipalităţilor. „Polonezii de exemplu sunt cei mai organizaţi, în Ungaria erau câteva active, la fel şi în ţările baltice. Existenţa unei entităţi care să lucreze în afara structurii Primăriei, un aşa numit «film office», ar putea să promoveze Clujul drept o locaţie importantă a producţiilor de orice fel, de film şi de televiziune. Deşi m-am născut aici descopăr încă locuri de care nu ştiam. În al doilea rând un asemenea fond ar putea să creeze o bază comună de echipament şi de inventariere a talentelor şi a echipamentelor aflate în oraş la dispoziţie, să fie un fel de centru care să adune informaţiile necesare pentru producători, inclusiv în ceea ce privesc relaţiile cu autorităţile publice şi nu în ultimul rând să cofinanţeze producţii care se filmează în Cluj. Obligaţia oricărui producător ar fi una singură. Primeşte bani de la această structură, dar trebuie să cheltuie pe teritoriul oraşului 150% din banii primiţi. Asta îneamnă să lucreze cu actori români sau maghiari din Cluj, să lucreze cu echipamente şi să stimuleze echipele locale”, a declarat regizorul clujean.

„Nu e suficient să ai doar bune intenţii. Este nevoie de o strategie bine pusă la punct. Degeaba ai bani dacă după ce ai făcut ceea ce ţi-ai propus, acel lucru nu aduce din nou bani”, Eugen Moritz profesor la departamentul Foto-video-procesare computerizata a imaginii, Universitatea de Artă şi Design.

Plan de bătaie

Tudor Giurgiu consideră că necesitatea acestui fond este punctul cel mai important al strategiei. „Am prezentat şi Primăriei acest proiect şi am bucuria să văd că s-a înţeles nevoia acestui fond. Propunerea noastră a fost ca în luna februarie la piaţa de proiecte de film de la Berlin să facem o delegaţie de la Primărie prin care reprezentanţii de la noi să meargă să se întâlnească cu omologii lor din alte oraşe care participă la conferinţa anuală a fondurilor de film din Europa, Cine Regio. Sperăm ca la TIFF, în luna iunie, să anunţăm o strategie şi un plan de bătaie de aşa natură încât din 2015 să fie acest fond funcţional”, a spus Tudor Giurgiu. O altă problemă cu care se confruntă oraşul în domeniul producţiei cinematografice este lipsa unei infrastructuri la nivelul resurselor umane, dar şi la nivel tehnic, simţindu-se o mare nevoie a investiţiei în echipamente tehnice „ Marele neajuns al Clujului este că deşi aici există două facultăţi care an de an nasc promoţii de studenţi remarcabili, prea puţini dintre ei se implică practic în producţii. Mulţi pleacă în Budapesta sau la Bucureşti şi lipsesc oamenii din partea tehnică: asistenţi de cameră, sunetişti, electricieni, suport care nu poate fi asigurat decât dacă vin producţii unde aceşti oameni să înveţe meserie. Cred că şansa Clujului stă în aducerea de producţii. Cum facem asta?Oferindu-le bani şi argumente producătorilor. De asemenea, există prea puţine echipamente care să fie adecvate nevoilor producţiilor şi dacă nu va fi construit Centrul Regional de Excelenţă pentru Industrii Creative ne va lipsi şi complexul de studiouri sau de ateliere care să să deservească producţiile”, explică regizorul.

Lobby pentru regionalizare

Doru Pop, conferenţiar la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca, consideră că oraşul Cluj-Napoca este deja un centru de producţie cinematografică, dovadă şi producţiile care se realizează cu resurse locale ce-i drept, de cele mai multe ori, puţine. O soluţie pe care o readuce în discuţie Doru Pop şi care ar transforma Clujul într-un pol cinematografic pe care mulţi dintre noi ni-l dorim, este regionalizarea fondului cinematografic. „Marea problemă este modul în care este administrat fondul cinematografic în România. În contextul discuţiilor legate de regionalizare poate este momentul unui lobby puternic pentru a se crea o breşă în administrarea centralizată a acestui fond. Un exemplu este regiunea Normandia din nordul Franţei care are un buget enorm pentru producţiile cinematografice, administrat de oamenii din acea zonă. Patru fonduri regionale în România ar fi ideale”, consideră Doru Pop. Potrivit acestuia, din experienţa pe care a acumulat-o şi în calitate de organizator al Festivalului Internaţional de Film Studenţesc (FFeSt), în momentul în care trei universităţi (Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea de Artă şi Design şi Universitatea Sapientia) îşi pun resursele la un loc, alături de ONG-uri şi de firme private, s-ar putea forma o structură care să acceseze mult mai uşor fonduri europene.

Bază de date

Regizorul Róbert Lakatos, Asistent universitar la Universitatea Spaientia şi preşedintele Asociaţiei Cineaştilor Maghiari din Transilvania atrage atenţia că fondurile regionale de film nu sunt destinate pentru a finanţa în totalitate producţii mari. În general, fondurile finanţează filme de scurt metraj sau documentare şi mai rar finanţează producţiile cinematografice. „Trebuie făcut neapărat ceva. În calitate de cadru didactic este foarte trist să văd că majoritatea studenţilor nu lucrează sau pleacă din ţară. Pentru ei imediat după şcoală ar fi o şansă foarte mare să-şi dezvolte un proiect. În sistemul Bologna nu mai au aceleaşi şanse cum am avut noi în mai mulţi ani de studiu şi de aceea este necesar să ne gândim la viitorul lor”, propune Róbert Lakatos. Foarte uşor de implementat, sunt de părere specialiştii din domeniul cinematografiei, ar fi o bază de date locală cu resursele umane disponibile, cu pregătirea lor şi capacităţile de muncă. Ar fi un pas important pentru scenarişti, tehnicieni, fotografi sau pentru toţi oamenii care au absolvit o instituţie de profil, dar care nu au vizibilitate.

O miză majoră

„A lipsit la nivel local, cel puţin, faptul de a crede într-un vis, sau într-o miză majoră. Este o ocazie rară în ultimii 12 ani în care autoritatea locală este pe punctul să afirme că între priorităţile de dezvoltare ale oraşului nu mai sunt zece direcţii. Noi suntem de părere că trebuie să ne focalizăm doar pe câteva: Pe mediul academic şi încurajarea tradiţiei universitare ca dimensiune foarte clară, Pe IT şi pe partea de Cinematografie, Media, Arte Vizuale şi tot ce înseamnă faimoasa «şcoală de la Cluj». La nivel central m-am convins că nivelul de pregătire al celor care ocupă funcţii publice în România, este unul lamentabil la fiecare ciclu politic. În schimb, există competenţe locale şi regionale în Cluj, Alba Iulia, Sibiu sau Târgu Mureş şi există oameni competenţi, care ascultă şi te înţeleg. Succesul unui astfel de proiect depinde în primul rând de dorinţa autorităţilor de a-şi asuma acest vis, de a transforma Clujul într-un centru şi mai puternic de producuţie. Ar fi o greşeală strategică să nu se ţină cont de părerea noastră, a oamenilor în domeniu”, consideră Tudor Giurgiu.

Peste 20 de ani

Rodica Mocanu, directorul Departamentului Cinematografie şi Media al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca aduce în discuţie şi posibilitatea ca strategia pe care şi-o propune Clujul în perioada viitoare să fie una deja „perimată”. „Nu cumva construim o structură care era valabilă acum zece ani în loc să gândim o structură care să anticipeze cum va fi peste 20 de ani? Oricum ne va lua zece ani să ajungem acolo. Dacă reuşim să gândim care este acea paradigmă care ne ajută să sărim nişte etape, eu cred că avem şi noi, ca şi cadre didactice, şi cei din industria cinematografică, o şansă. Altfel ne batem cu cei care au la degetul mic acest lucru”, precizează Rodica Mocanu. O altă „problemă” pe care o sesizează de data aceasta Tóth Orsolya, cadru didactic asociat la Universitatea Sapientia şi preşedinte al Asociaţiei TransFilm Art, este creşterea în Cluj a numărului regizorilor şi a operatorilor foarte slab pregătiţi din lipsa practicii în domeniu. Rodica Mocanu, directorul Departamentului Cinematografie şi Media al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca găseşte şi explicaţia: „Noi, cei din partea educaţională facem educaţie nu industrie cinematografică. Obiectivele noastre sunt să-i scoatem pe studenţi pe poarta de intrare în industria cinematografică. Eu cred că dacă avem studenţi capabili ca de la noi să plece şi să aibă succes în străinătate, înseamnă că am făcut ce trebuia. Că nu există tehnicieni pregătiţi din rândul absolvenţilor, este pentru că nu a fost o cerere pentru aşa ceva astfel încât universităţile să ofere programe de calificare”, spune Rodica Mocanu.

„Dacă după 100 de ani Clujul poate să fie din nou un centru al cinematogafiei, eu cred că din perspectiva istorică, se poate. Există însă piedici. Înţelegerea necesităţii şi punerea în practică din perspectiva finanţatorilor sau a autorităţilor publice, va fi una dintre probleme. Printr-o strânsă colaboare totuşi, aceste piedici pot fi deblocate”, Florin Moroşanu, directorul executiv al Asociatiei Cluj Capitala Culturala Europeana 2021


Publicitate

Postaţi un comentariu