Astăzi ne luăm raţia de Eminescu

Foto: Dan Bodea
transilvaniareporter.us18.list-manage.com

Eminescu trebuie adus la viaţă, trebuie aşezat printre personajele vii şi pentru a reuşi asta este necesară o luptă împotriva curentului. Aceasta este părerea a doi profesori pentru care predarea la clasă a operei eminesciene înseamnă de multe ori lovirea de un zid. Adrian Mureşan este profesor de Limba şi Literatura Română la un colegiu clujean şi acum câţiva ani a lansat o trupă de teatru cu elevi din tot oraşul. A pus în scenă o piesă cu scenariul scris de el însuşi, după versurile lui Eminescu. Acum, trupa lor, “Audienţă generală” merge mai departe, deşi elevii sunt astăzi studenţi. Ziua trupei lor este 15 ianuarie, în cinstea lui Mihai Eminescu, un tip pe care ei îl consideră “bestial”! La Colegiul Naţional , , Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, prof. dr. Silviu Mihăilă este unul dintre tinerii eminescologii formaţi la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. “Pentru mulți elevi, Eminescu rămâne un poet , «depășit», iar motivația pe care o aud în general este aceea a faptului că viziunea sa asupra iubirii, de pildă, este în linii mari exagerată și «expirată»”, mărturiseşte profesorul din Alba Iulia.

Eminescu astăzi. De la poetul romantic la un personaj „cool”

Dascălul Adrian Mureşan de la Colegiul Tehnic „Ana Aslan” din Cluj-Napoca spune că poetul naţional trebuie adus în actualitate prin metode inteligent adaptate la viaţa de acum, la aşteptările elevilor. Şi asta nu doar de două ori pe an, la aniversarea naşterii şi a morţii sale, atunci când autorităţile îşi aduc aminte de Eminescu.

“Dacă intri în clasă şi spui, bună ziua astăzi învăţăm cinci strofe din marele poet Mihai Eminescu, i-ai pierdut, a murit interesul. Şi atunci, recurgi la o altă metodă. Fireşte, Eminescu este o valoare, o sursă de genialitate, la fel ca un fotbalist valoros sau ca un medic sau frizer care fac treabă excelentă. Normal că te duci la ei, pentru că sunt valoroşi în domeniile lor. Dacă îl aşezi pe Eminescu alături de personaje vii pe care copiii le recunosc ca fiind în topurile actuale, atunci îl aduci la viaţă, îl aduci în atenţia lor. De exemplu, le atragi atenţia cu o dramatizare rock a poeziei sociale şi politice a lui Eminescu, ce frumos sună, rebeli pe versurile lui…Să vă spun ceva, Eminescu în textele lui sociale e mai actual şi mai incisiv chiar decât Caragiale, el muşcă zdravăn din politicieni şi din corupţie! Caragiale se mulţumeşte să-i ia peste picior la o bere, dar Eminescu se ia de guler cu ei! În fond, ce vreau să vă spun, e că trebuie să creezi o lume vie în jurul unui om viu! Eminescu a fost şi el un om ca noi toţi, i-a fost foame, sete, a umblat cu gulerul murdar, a iubit, a suferit. Cum să nu ne placă scrisorile lui de dragoste? Ia să vedeţi ce frumos le poţi vorbi elevilor despre Eminescu îndrăgostit! Dar pentru asta trebuie să aduci în discuţie cărţi apărute şi după 2000, ori noi ne comportăm ca şi cum după Revoluţie nu s-a mai scris nimic! Nu e adevărat, să vedeţi ce cărţi de scrisori şi critică, bine scrise, cu nerv, atractive au apărut! Nu poţi, asta vă spun, nu poţi să mai vii să spui, poetul nepereche şi gata, trebuie să-l umanizezi şi să-l actualizezi, trebuie să-l aduci la viaţă. Uitaţi, le poţi spune elevilor: citiţi Amintiri despre Eminescu şi nu puteţi să nu fiţi fascinaţi de tipul ăsta, aşa cum sunteţi fascinaţi de Jonny Deep când joacă în filmele alea în care e briliant! Şi apoi, după ce le-ai captat atenţia, haideţi să ne întoarcem la texte şi să-l citim!“ ne împărtăşeşte cu însufleţire profesorul Mureşan secretele predării lui Eminescu.

Compania de Teatru Audienţa Generală

Compania de Teatru Audienţa Generală

Piesă de teatru după versurile lui Eminescu

Acum câţiva ani a lansat o trupă de teatru cu elevi din tot oraşul. A pus în scenă o piesă cu scenariul scris de el însuşi, după versurile lui Eminescu, “ Cugetări din azil” se numea. Spectacolul s-a jucat într-un 15 ianuarie, la Teatrul Naţional, iar cea mai talentată elevă- actriţă din trupă este astăzi studentă la Actorie. Acum, trupa lor, “Audienţă generală” merge mai departe, deşi elevii au ajuns deja studenţi. Ziua trupei lor este 15 ianuarie, în cinstea lui Mihai Eminescu, un tip pe care ei îl consideră “bestial”! Radu Gugura este elev la Liceul Nicolae Bălcescu. A jucat în piesa profesorului Mureşan şi spune că acesta a fost un început bun: “Ni l-a redat pe Eminescu. Dacă părinţii noştri se uitau la el cu evlavie, noi începusem să-l desconsiderăm. Ne uitam la el ca la un tip care a avut slăbiciunea femeilor, mai cu drogurile, cu viaţa dezordonată, generaţia mea îl demitizase complet pe Eminescu. Atunci a părut domn profesor care cel puţin pentru noi a dezvăluit alt aspect al poetului, partea lui serioasă. Şi faptul că acolo, în teatru era vorba de dialog a făcut să fie ceva viu, prezent, nu doar nişte versuri. A stârnit curiozitatea, ne-a făcut să-l înţelegem, asta e!”

Pentru Sânziana, Eminescu e un autor complex, dar pe care şcoala îl tratează superficial. „Eminescu ar trebui studiat în afara canonului. Nouă ni se prezintă la şcoală doar poeziile banale, Lacul şi altele, considerate romantice şi desuete de generaţia mea. Dacă s-ar prezenta şi partea aceea serioasă care ridică probleme, multe foarte actuale, ne-ar trezi mai mult interes, cred eu. Şi toate ar trebui prezentate astfel încât să te convingă să gândeşti, nu să înveţi comentarii gata fabricate, asta nu te face să înţelegi!”.

 Un “nou” Eminescu

La Colegiul Naţional , , Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, prof. dr. Silviu Mihăilă este unul dintre tinerii eminescologii formaţi la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Cu un viitor promiţător la catedră, încă de la primele sale luni în calitate de profesor, Silviu s-a confruntat cu misiunea deosebit de grea de a-şi convinge elevii că Mihai Eminescu nu este un poet , , depășit”, aşa cum mulţi liceeni îl consideră. Cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, la Colegiul Naţional , , Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia va avea loc un moment literar și artistic susținut de elevi. Din program mai face parte şi o prezentare a prof dr. Silviu Mihăilă intitulată “De ce să mai citim creaţia eminesciană?Premisă pentru un nou Eminescu”.

Silviu Mihăilă este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național ,  ,  Horea,   Cloșca și Crișan” Alba Iulia

Silviu Mihăilă este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național , , Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia

Reporter: În calitate de profesor de Limba şi Literatura Română, cum credeţi că ar trebui astăzi predat Eminescu în şcoală pentru a rămâne “viu”’? Personal aţi apela la astfel de metode, mai puţin convenţionale, dar care să aibă impactul dorit?

 Silviu Mihăilă: Nemulțumirea mea în calitate de dascăl aflat la început de carieră constă în lipsa unor programe performante și competitive, dar în același timp atractive pentru adolescenții liceeni. Programele sunt supraaglomerate și, de cele mai multe ori, sufocate de informații adiacente și complementare care nu vizează competențele creative ale tânărului liceean, ci cel mult reproducerea unor expresii, definiții, sintagme, cronologii , , stufoase” și clișee de lemn atât de des întâlnite (vai!) în cazul lui Eminescu. Suntem, probabil, singura cultură în care Eminescu a devenit , , obiectul” unor , , lupte” de culise asupra căruia alții decid și șlefuiesc imaginea poetului care sfârșește, regretabil, în conturarea unui portret , , nemuritor și rece”. Chiar zilele acestea mă ocup la liceul unde predau de curentul romantic și, prin urmare, de studierea poeziei eminesciene. Personal, consider că Eminescu trebuie întâi de toate , , eliberat” din carapacea mult prea strâmtă și incomodă în care este, fără doar și poate, de către marea majoritate, situat: exclusiv în sfera romantismului major, în descendența titanilor romantici europeni (Byron, Shelley, Keats etc.), ceea ce conduce (încă) inevitabil la preferința programei școlare pentru promovarea clișeelor arhicunoscute și trase la indigo: , , cu Eminescu se încheie romantismul universal…” ș.a.m.d. Consider folosirea unor metode noi și , , vii” de predare a operei eminesciene mai mult decât necesare nu doar pentru a oferi o imagine verosimilă și insolită asupra creației eminesciene, dar și pentru o înțelegere adecvată a fenomenului cultural în general. Este un demers dificil acesta, deoarece înseamnă , , a înota contra curentului”; ca să mă explic, în primul rând, conduce la , , îndepărtarea” cel puțin temporară de la cerințele din programă (și aici intervine și acuta problemă a lipsei de timp la clasă pentru a oferi elevilor și alte perspective de descifrare a fenomenului eminescian), dar, în egală măsură, poate naște și acuze (nedrepte și , , imature”, desigur) din partea celor mult prea grăbiti (elevi, părinți, colegi profesori) care se ghidează strict după dictonul: , , Ce nu-i pentru bac, nu ne interesează! La ce-mi folosește… ? Eu nu dau la litere și nici pe urmele lui Eminescu nu vreau să ajung!” În ceea ce mă privește, chiar astăzi de 15 ianuarie, format fiind la filologie clujeană, voi avea o lecție (mai) , , universitară” cu elevii mei din clasa a XII-a, în care vom încerca să descoperim un , , alt” Eminescu (prin analiza unor poezii eminesciene mai puțin cunoscute), mergând pe urmele unor străluciți eminescologi și dascăli ai mei de la Facultatea de Litere din Cluj care , , văd” în Eminescu (și) un poet modern, nu numai unul (exclusiv) romantic.

R: Cum este receptat la clasă poetul?Care este interesul elevilor pentru poezia lui?

S.M.: Interesul pentru Eminescu la clasă este în mare măsură… așa cum preconizam să fie. Pentru mulți elevi, Eminescu rămâne un poet , , depășit”, iar motivația pe care o aud în general este aceea a faptului că viziunea sa asupra iubirii, de pildă (căci aceasta este tema literară eminesciană predilectă de care sunt interesați), este în linii mari depășită, exagerată și , , expirată”. Iubirea pentru noua generația îmbrățișează alte canoane și principii etice și existențiale, de aceea ei nu se mai recunosc, nu se mai regăsesc în opera poetului decât… într-o mică măsură. (Excepții exista, repet, sunt excepții!). Ca să nu mai vorbim de faptul că în urma unei discuții despre viața acestuia (de care se arată în aparență ceva mai interesați), încă sunt cuprinși și îndoctrinați de momentul erotic , , furtunos” dintre poet și Veronica Micle (despre care vor să afle detalii dintre cele mai picante) și, sfârșind, normal, cu motivul morții eminesciene (și aici răspunsurile și întrebările din partea lor vin precum gloanțele într-un inamic: A murit sau n-a murit de sifilis? A fost nebun cu adevărat? etc.

R.: Cum ar trebui sau cum ar fi recomandat ca o şcoală să sărbatorească Ziua Culturii Naţionale, pe care o celebrăm astăzi, 15 ianuarie?

S.M.: Ce pot afirma este că nu sunt de acord cu această , , adulare” siropoasă, într-un sens strict , , comunist”, clișeizat, robotizat care nu îmbracă decât hainele lemnoase și bombastice ale unui limbaj intraductibil și lipsit de orice urmă de judecată de valoare. Admitem și știm că Eminescu este un poet mare… dar, din păcate, ceea ce uităm să și facem în zilele noastre este să o și demonstrăm. În ceea ce mă privește, manifestarea pe care o voi organiza împreună cu elevii mei în data de 15 ianuarie am conceput-o drept una care să cuprindă și un substrat educativ, la un grad ridicat de performanță: dincolo de recitări absolut meritorii din creația eminesciană, vor exista și recitări ale elevilor din creații originale (nu pe temă eminesciană!), dar și momente muzicale și plastice în care ei își vor prezenta lucrările realizate.

R.: Ce îţi aminteşti despre modul în care ţi-a fost ţie predat Eminescu în şcoala generală, liceu, facultate? Cât de mult a contat profesorul de la clasa/curs pentru formarea ta şi când ţi-ai dat seama că îti doreşti aprofundarea operei/vieţii poetului?

S.M.: Este o întrebare la care îmi este extrem de dificil de răspuns în câteva rânduri. M-aș bucura să pot așterne într-o zi pe hârtie tot ce au însemnat pentru mine anii universitari în care m-am format la Cluj. Studiind la Cluj, la Facultatea de Litere a Universității , , Babeș-Bolyai”, am simțit cum am intrat pe un tărâm al spiritelor alese și profesioniste. Spun asta pentru că aici m-am format ca dascăl, cercetător, nu doar intelectual cât și uman. Iar acest lucru s-a datorat profesoarei mele din timpul anilor de facultate și de masterat, doamna prof. univ. dr. Ioana Bot, alături de care am descoperit, pe bună dreptate și inteligibil, de ce este Eminescu un poet mare. Cursurile domniei sale, caracterizate prin erudiție și solemnitate, au reprezentat , , temelia” în ceea ce privește interesul meu cu adevărat pentru studiul operei eminesciene. Indiscutabil, Ioana Bot și Ioana Em. Petrescu (profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj, n. 1941 – d. 1990, despre care am scris o lucrare de disertație) constituie două dintre , , semnele” de referință și de răscruce în domeniul eminescologiei. Odată cu Ioana Em. Petrescu, teritoriul exegezei eminescologice se reorientează spre modernism, prin încercarea de apropiere a creației eminesciene de filosofia transindividualului și a transcategorialului care anunță, în fond, o nouă paradigmă, cea a modernismului timpurie (ceea ce suspendă un întreg arhipelag identitar canonic despre Eminescu care vede în Eminescu un scriitor , , pur” romantic, de unde și noutatea studiului Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică). Cât despre Ioana Bot, aș spune că ea duce mai departe ariile de interes, grilele hermeneutice și pistele de lectură propuse de Ioana Em. Petrescu (care nu a mai apucat să le dezvolte în studiile sale datorită morții premature), iar studiul apărut în 2012, “Eminescu, explicat fratelui meu”, câștigă tocmai prin această apropierea a creației eminesciene de teritorii virgine, deloc exploatate și explorate în opera eminesciană de până acum: aplicarea filosofiei deconstructiviste (apud J. Derrida) și a conceptului de alegorie (așa cum e el teoretizat de Paul de Man), ceea ce conduce înspre , , despărțirea” poetului de romantism și intrarea într-o nouă paradigmă poetică, cea modernă. Deși merită o atenție sporită activitatea eminescologică – să o numesc așa – a , , școlii clujene”, mai adaug doar că ambele cercetătoare redeschid , , cazul” Eminescu impunând o direcție inovatoare în domeniul eminescologiei de care critica literară va trebui să țină cont în demersurile sale viitoare.

Silviu Mihailă este critic și istoric literar, poet, traducător (n. 16.05.1986, Alba Iulia). În prezent, este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național , , Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia. Doctor în filologie al Universității , , 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia din 2013 (obţinând calificativul „excelent”, distincţia „summa cum laude”. Teza de doctorat este o monografie aplicată Zoei Dumitrescu-Bușulenga). A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii , , Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în 2008 (specializarea română-engleză) cu o lucrare de licenţă despre eminescologia Zoei Dumitrescu-Buşulenga şi masteratul de Studii literare româneşti din cadrul aceleiaşi facultăţi în 2010 cu o lucrare de disertaţie despre eminescologia Ioanei Em. Petrescu. Atât lucrarea de licență cât și de disertație au fost coordonate de prof.univ.dr. Ioana Both, fiind apreciate cu nota 10. Este prezent în volumele colective de versuri: Versuri pentru mai târziu (Alba Iulia, Editura Şcoala Albei, 2003) şi Din cerurile albastre (Editura Astra, Despărţământul , , Timotei Cipariu” Blaj, 2009). A debutat (în calitate de autor unic) cu o lucrare de istorie și critică literară intitulată: Ioana Em. Petrescu, citindu-l pe Eminescu. Note, arhive, documente. Prefață de Ioana Bot, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2013, 148 pp. ISBN: 978-973-757-698-9. A publicat peste 50 de studii de critică şi istorie literară, poezii şi traduceri în reviste din ţară: , , Transylvanian Review”; , , Dilema veche”; , , Dilemateca”; , , Cultura”; , , Transilvania”; , , Steaua”; , , Tribuna”; , , Studia Universitatis Babeş-Bolyai”; , , Dacia Literară”; , , Discobolul”; , , Tabor”; , , Gând Românesc”; , , Baaadul literar”; , , Verso”; , , Conta”; , , Credinţa Străbună”; , , Ethos XXI”; , , Atitudini”; , , Astra Blăjeană”; , , Gând Tineresc” ș.a.

Text de Ruxandra Hurezean şi Cristina Beligăr

Postaţi un comentariu