„Arăta ireal şi parcă nu era acelaşi oraş”. Cum s-a schimbat Clujul în 400 de ani

„Peisajul urban în vedutismul transilvan” este titlul tezei de doctorat a Iuliei Ciangă/Foto: Dan Bodea

Transilvania are cel mai complex peisaj urban din România, cu o istorie vizibilă şi plină de personalitate, aceasta este concluzia la care a ajuns Iulia Ciangă, recent deţinătoare a titlului ştiinţific de doctor în geografie. Lucrarea ei de o originalitate absolută pentru geografia românească oferă o perspectivă nouă a fenomenului urban, nu doar a peisajului. Iulia nu abordează fenomene geografice noi, nici nu continuă studiile unor fenomene cunoscute, ci intersectează geografia cu domeniul artistic. Ea a studiat vedutele urbane transilvane, respectiv acele vederi urbane ale celor mai populare oraşe din secolele XVII-XIX. Astfel, Iulia aprofundează printr-o incursiune în trecut conceptul pe care astăzi îl numim „brand de oraş”.

Faţă în faţă cu istoria

Iulia Ciangă a fost eleva Liceului de Arte Plastice „Romulus Ladea” încă din clasa a cincea şi a urmat mai târziu cursurile Universităţii de Artă şi Design din Cluj. Interesată de istoria artei s-a înscris la un masterat unde pentru prima dată a ajuns să intre în contact cu o temă care mai târziu avea să stea la baza tezei sale de doctorat intiutlată „Peisajul urban în vedutismul transilvan”.

„Era un masterat în 2003 cu tema «Artele Plastice în Ţările Române- secolele XVI-XVIII». Eram curioasă să aflu despre evoluţia artelor plastice înainte de 1918 şi eram la fel de curioasă să aflu despre istoria Transilvaniei în Evul Mediu. Stând într-un oraş precum Clujul te loveşti foarte des de istorie şi îţi pui foarte multe întrebări. Am făcut lucrarea de masterat din vedute transilvănene aflate într-o colecţie a Bibliotecii Centrale Universitare «Lucian Blaga» unde pentru prima dată am văzut că materialul este foarte bogat în ceea ce priveşte vederile urbane ale oraşelor din România, îndeosebi din Transilvania”, povesteşte Iulia.

Iulia, în timpul cercetării la Bblioteca Universităţii din Viena/Foto: Arhiva personală

Iulia, în timpul cercetării la Bblioteca Universităţii din Viena/Foto: Arhiva personală

Revenirea la studii

După masterat, Iulia nu a mai studiat tema şi a intrat în câmpul muncii lucrând şase ani ca graphic designer. În anul 2010 a apărut oportunitatea de a face un doctorat şi de a aprofunda studiile pe care le încheiase la sfârşitul masteratului. „Am zis că pot să fac şi una şi alta, însă a trebuit să renunţ la job. Astfel, am dus tema mai departe. De la colecţia din Cluj subiectul s-a extins la toată Transilvania şi a devenit un subiect care viza şi alte colecţii din alte oraşe care cuprindeau stampe şi vederi urbane”, explică Iulia Cinagă. Deşi domeniul său de interes nu era geografia, lucrarea i-a fost coordonată de profesorul Cocean Pompei, de la Departamentul de Geografie regională şi planificare teritorială a Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. În acelaşi timp, în calitate de conducător „spiritual” al tezei sale, l-a avut pe Nicolae Sabău, de la Catedra de Istoria artei în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai”.

Termeni şi condiţii

Astfel, în 2010 Iulia şi-a început doctoratul, susţinut prin proiectul POSDRU, cu finanţare europeană, ceea ce a presupus şi o anumită sincronizare şi respectare a unor termeni şi îndeplinirea unor parametri de performanţă: un anumit număr de participări la conferinţe internaţionale, stagii de studii sau publicare de articole. La recomandarea îndrumătorilor săi, Iulia a început să consulte şi bibliografia de specialitate, mai ales în limbile engleză şi italiană. „În anii ’70 au apărut anumite lucrări pe această temă în limba română, au mai fost şi în perioada interbelică, însă fiecare luate din puncte de vedere diferite: ori ca inventarieri ale colecţiilor de stampe româneşti, ori ca şi cazuri specifice pentru anumite oraşe. Am mai studiat şi capitole din «Lumea românească în imagini (secolele XV-XIX)» a Irinei Spirescu, care pune însă în valoare momente importante din istoria românilor, axate pe imagini, mai puţin pe text”, explică Iulia Ciangă.

Veduta reprezintă o vedere, priveliște, sau perspectivă din care se privește un peisaj, un oraș (în pictură, desen sau grafică)

Cluj-nucleul medieval văzut dinspre vest, secolul al XVIII-lea

Cluj-nucleul medieval văzut dinspre vest, secolul al XVIII-lea

Clujul văzut de pe Dealul Cetăţuii, secolul al XXI-lea

Clujul văzut de pe Dealul Cetăţuii, secolul al XXI-lea

Noi puncte de vedere

În studiul său multidisciplinar Iulia a analizat vederile urbane folosind una dintre metodele pe care le-a întâlnit în Italia, respectiv, felul cum un artist îşi schimbă punctul de unde efectiv surprinde grafic sau artistic oraşul. „Există foarte multe reprezentări ale oraşelor din Transilvania din secolul XVII care prezintă oraşul din acelaşi punct. La Cluj am mers în detaliu cu cercetarea, începând cu partea nordică unde erau prezentată poarta principală a oraşului şi zidurile. În secolul al XVIII-lea apar unul sau două puncte noi de vedere asupra oraşului. Autorii sunt preocupaţi să vadă oraşul şi din alte persective, să pună în evidenţă alte clădiri, alte turnuri de apărare, alte porţi, sau felul cum a evoluat sistemul de apărare al oraşului. Din secolul al XIX-lea, ceea ce am observat eu este că artiştii nu numai că sunt mult mai mulţi, ci sunt preocupaţi să surprindă oraşul în toate punctele posibile”, povesteşte Iulia Ciangă, explicând că această creaţie din Transilvania devine mult mai variată şi dezvoltată.

338 de vedute

Odată cu secolul al XIX-lea, artiştii autohtoni încep să aibă şi ei reprezentări, celelalte fiind realizate până atunci de artişti călători sau străini care foloseau o anumită modă a vremii. „Am ales oraşele cu cele mai multe reprezentări din Transilvania: oraşul cu peste 70 de vedute a fost Sibiul, a urmat Clujul cu peste 50 de vedute, după care Târgu Mureş, Sighişoara, Bistriţa, Braşov cu 10-30 de vedute. Există şi oraşe mai puţin reprezentate, dar important de studiat datorită aportului populaţiei de altă etnie care a adus o transformare în peisajul urban al localităţii. Un exemplu este Gherla, singurul oraş din Transilvania edificat după un plan prestabilit in secolul XVIII datorită comunităţii armene din acel oraş”, povesteşte Iulia. În teza sa a luat în considerare 338 de vedute din 37 de oraşe.

Klausenburg-Claudiopolis (Cluj), 1617, acvaforte color, şcoala flamandă/Fotocopie din Lumea românească în imagini de Irina Spirescu, Cătălina Macovei

Klausenburg-Claudiopolis (Cluj), 1617, acvaforte color, şcoala flamandă/Fotocopie din Lumea românească în imagini de Irina Spirescu, Cătălina Macovei

Clujul altfel

Partea cea mai dificilă a celor trei ani de cercetare a fost finalul, când Iulia a trebuit să se decidă asupra materialului pe care avea să îl excludă din teză. Pentru strângerea informaţiilor, Iulia a folosit mai multe arhive naţionale şi internaţionale, inclusiv online, printre ele şi Arhiva de Război a Austriei, din Viena, Arhiva Cabinetului de Stampe a Bibliotecii Academiei din Bucureşi, Biblioteca din Târgu Mureş, Biblioteca de la Sibiu a Muzeului Brukenthal, Muzeul Judeţean Braşov, Biblioteca Central Universitară „Lucian Blaga” din Cluj. În documentarea sa, Iulia a mai participat la expoziţii şi evenimente care au avut legătură cu această temă. „După bagajul de informaţii pe care îl am acum pot să vizualizez altfel peisajul urban al Clujului. Am rămas foarte mirată când am găsit o pictură de mici dimensiuni, la Arhiva de Imagini a Austriei şi acolo apărea Clujul cu toate turnurile sale. Arăta ireal şi parcă nu era acelaşi oraş. Mulţi vor asocia această temă pe care am studiat-o eu cu vremea când oraşul era locul de promenadă al domniţelor cu rochii lungi. În acelaşi timp însă, mi se pare că toate aceste vederi urbane realizate înainte de secolul al XX-lea pot fi perspective pentru viitor raportate la secolele trecute. Ce-mi doresc eu este să se creeze o atitudine diferită legată de clădirile de patrimoniu, sau de conservarea părţii istorice a oraşului şi evidenţierea ei pe viitor. Şi, de ce nu, să se reconstruiască, poate, bastioanele şi turnurile vechiului Cluj pe care atât de multe alte oraşe europene le-au păstrat sau le-au reconstruit”, a declarat Iulia Ciangă.

Doctorat „cu dubii”

Una dintre marile sale dorinţe, acum după susţinerea tezei, este să-şi vadă lucrarea publicată. „Mi-aş dori foarte mult să public această lucrare, mai ales în limba engleză. La Universitatea Sapienza din Roma, spre exemplu, la Facultatea de Arhitectură unde mi-am desfăşurat cercetarea, când o teză de doctorat este admisă, este obligatorie publicarea ei într-o formă grafică de calitate, în special publicarea în limba engleză. Cei de acolo mi-au spus să le trimit un exemplar în limba engleză după susţinerea lucrării, fără a şti că la noi nu există o asemenea practică”, povesteşte Iulia. Deşi la început nu era atât de sigură că face alegerea bună renunţând la job-ul ei pentru a reveni la studii, astăzi Iulia şi-a schimbat punctul de vedere. „Mi-am pus atunci întrebarea dacă pot să urmez un doctorat nefinanţat, deoarece ştiam că în cele mai multe cazuri nu eposbil. Dacă exista o bursă, sau alt sprijin financiar, se schimbau datele situaţiei. Fiind un doctorat pe o perioadă de doar trei ani nu m-a ţinut pe loc faţă de alte doctorate care se prelungesc pe cinci-şase ani. Acum sunt foarte mulţumită, dar la început am avut mari dubii. Mă întrebam la ce îmi va ajuta, dacă nu cumva este inutil, dacă mai studiază lumea şi am ajuns la concluzia că este pentru mine ultima şansă să mai studiez vreodată ceva mult mai aprofundat decât am făcut-o până atunci. Până la urmă este o lucrare care presupune originalitatea fiecăruia şi sunt mândră de ceea ce am realizat”, a spus Iulia Ciangă.

IMG_3946

Lucrarea Iuliei are originalitate absolută pentru geografia românească oferind o perspectivă nouă a fenomenului urban/Foto: Dan Bodea

„Consider că este interesantă şi deosebit de utilă realizarea unui studiu de geografie retrospectivă a peisajelor urbane transilvane utilizând vedutele conform unei abordări multidisciplnare. Acest lucru poate constitui o incursiune nu lipsită de provocări în perceperea polivalentă a Transilvaniei. La acest lucru contribuie şi materialul iconografic bogat analizat care defineşte, prin reprezentările diferitelor oraşe, imaginea caleidoscopică a acestei regiuni”, Iulia Ciangă

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. clujeano says:

    Flicitari! Atat pentru teza de doctorat a Iuliei Cianga, cat si pentru articolele de genu ale Cristinei Beligar

Postaţi un comentariu