Prima revistă de Street Art din România la Cluj-Napoca

Prima revistă dedicată complet „Artei Stradale” este din Cluj-Napoca. Creatorii ei, Alex Revnic și Andreea Chiujdea încântă mediul online-ul cu tot ceea ce înseamnă Street Art, publicând o revistă de nișă, GRAFITin.

„Modul nostu de abordare fac revista să fie singura dedicată exclusiv Street Art și Graffiti în România, nu doar în Cluj cel puțin în perioada actuală”, a declarat pentru transilvaniareporter.ro Alex Revnic, art director-ul revistei.

Deși Clujul nu stă foarte bine la acest capitol, revista adună informații despre artiști din toată lumea, despre curente, dedicând fiecare număr unui artist pe care îl intervievează și căruia îi dedică prima pagină.

„Au mai fost încercări, toate la București: Revista Blană – 9 numere, Revista Mulțumesc – 3 numere, dar acestea nu tratau exclusiv subiectul ci îl “mixau” cu muzica hip-hop, clipuri etc. Abordarea noastră e altfel, vorbim despre evenimente, despre artiști străini de marcă, despre filmele si cărțile care studiază fenomenul. Avem în fiecare ediție un artist invitat, intervievat de noi, – căruia îi dedicăm coperta și practic și numărul respectiv”, a mai spus Revnic

Revista încearcă să descopere graffiti-ul (în toate formele sale) și grafferii – expunând în imagini, texte, uneori video, manifestările acestui curent nonconformist.

Începuturile revistei chiar de la creatorii ei

Alex Revnic

 

„Am început să fotografiez întru păstrare gaffiti-uri la Cluj în anul 2009, când pe toaleta publică din Parcul Operei, unde Etic și Nab au lăsat fiecare câte un throw care nu avea cum să nu te facă să-ți întorci capul să vezi ce e…. Eram sigur că se vor șterge, drept umare a doua zi am tras câte cadre am fost mulțumit.

Contrar a tot ce ni s-a turnat în cap în timpul seminariilor de artă (medievală – de aici și stările conflictuale, și eticheta de vandalism, de nu așa, nu e bine) monitorul computerului îmi arăta manifestările unei sub-culturi speciale…

 

Am vrut să știu…

Un an am umblat toate dărâmăturile și gunoaiele de hale dezafectate (vezi halele Carbochim sau cele de pe strada Ploieşti) ca să trag (pe film, digital sau video) tot ce am găsit graffiti în Cluj. Greșeală: nu am insinstat pe taguri… nu am încercat să intru mai adânc în subiect. Într-un fel am ratat un start. Mi-a fost suficient să caut și să găsesc piese care azi nu mai sunt sau nu mai au mult să nu mai fie. Toată munca asta a însemnat un album fotografic…

Doi ani mai târziu descopăr avantajele unei colaborări ce a dat naștere proiectului GRAFFITin grație unei lucrări (GRAFFITI – între comunicare şi vandalism, autor Andreea Chiujdea) care, fără a fi subiectiv, constitue punctul de plecare în cercetarea acestui fenomen, nu doar la Cluj.

Andreea Chiujdea

 

„Ei bine, deși s-ar putea sa fiu adesea criticată, mă simt în măsură să analizez această practică neconvențională și să o promovez astfel încât GRAFFITIn să devină o sursă informațională pentru cei care se află în postura în care m-am aflat și eu acum 2 ani de zile, un om flămând de informație, dar care nu a fost hrănit de surse românești, ci străine. Ei da, poate ziceți ca bat câmpii, dar nu este așa. Acesta a reprezentat pentru mine punctul zero în ceea ce privește graffiti. Oricât aș fi căutat să înțeleg fenomenul, să-i descopăr istoria, Românica mea dulce nu mi-a fost de mare ajutor și astfel am ajuns să preiau din surse internaționale”

GRAFFITin are o apariție trimestrială, deocamdată fiind publicate două numere pe care iubitorii acestei arte le pot vedea pe http://revistagraffitin.wordpress.com/