Mămăliga şi slănina îşi cer drepturile

Foto: Dan Bodea

Schimbările legislative din sectorul produselor tradiţionale au fost principalele subiecte de discuţii între producătorii din 11 judeţe care s-au întâlnit ieri la Cluj cu oficiali din Ministerul Adriculturii şi Dezvoltării Rurale. Producătorii tradiţionali şi-au arătat nemulţumirea faţă de faptul că oricine poate folosi cuvântul tradiţional indiferent de produsul pe care îl vinde, inclusiv marii industriaşi care îl folosesc pentru atragerea consumatorilor. “Dorim să eliminăm aceste produse, să limităm folosirea unor denumiri, dar cuvântul tradiţional nu este un bun al cuiva. Îl poate folosi oricine. Nu putem realiza un act normativ care să reglementeze acest cuvânt”, a fost explicaţia pe care au primit-o producătorii din partea reprezentanului Ministerului Agriculturii. În schimb, noul act normativ pune accentul pe cuvântul “tradiţionalitate”. E vorba despre acele produse care ne reprezintă ca ţară, cu specific clar din zonele României şi a căror „reţetă” trebuie atestată istoric. Odată cu implementarea noilor reglementări nu se poate şti câte din cele peste 4.000 de produse tradiţionale atestate în prezent vor rămâne pe listă . Rămâne ca noi în calitate de consumatori să fim cei care alegem între tradiţionalul autentic şi industrial.

Producătorii tradiţionali de carne, lactate, siropuri naturale, miere sau varză murată au participat la Cluj la o dezbatere organizată de Direcţia Generală Industrie Alimentară din cadrul ministerului de resort. La discuţii au fost prezenţi şi reprezentanţii Camerelor Agricole Judeţene din 11 judeţe.“Dorim să eliminăm aceste produse, să limităm folosirea unor denumiri, dar cuvântul tradiţional nu este un bun al cuiva. Îl poate folosi oricine. Nu putem realiza un act normativ care să reglementeze acest cuvânt. Poate să fie o ie din Maramureş tradiţională, poate fi un vas de Horezu tradiţional, toate pot fi produse tradiţionale. Producătorul poate să îşi înregistreze la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) ca marcă parizerul tradiţional, spre exemplu, dar Ministerul Agriculturii nu îl atestă. Consumatorul este cel care decide până la urmă”, a precizat la Cluj Ionuţ-Cătălin Nica, şef serviciu Politici de Calitate în cadrul Direcţiei Generale Industrie Alimentară a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Elementul tradiţional

Noul act normativ pune accentul pe cuvântul “tradiţionalitate”, respectiv pe acele produse care ne reprezintă ca ţară, cu specific clar din zonele României, încercându-se eliminarea produselor aşa-zis tradiţionale realizate în flux industrial, care lovesc în micii producători. În consecinţă, au fost puse bariere prin care se face o diferenţiere clară între produsele obţinute în mod tradiţional şi produsele industriale. Filtrul este cantitatea produsă zilnic, raportată la un an care nu poate depăşi cantitatea medie de 150 kg/litri pe zi total produs tradiţional atestat şi nu mai mult de 400 kg/litri pe zi, excepţie făcând produsele de panificaţie care nu pot depăşi însă 800 kg pe zi. Astfel, printre principalele modificări aduse de noua legislaţie se numărăr redefinirea produselor tradiţionale, introducerea prevederilor referitoare la operaţiuni efectuate manual, introducerea unui model tip de Atestat Produs Tradiţional, realizarea unui logo dedicat produselor tradiţionale. Producătorii au posibilitatea să se reateste conform noii legislaţii, în următoarele nouă luni de zile, pentru ca după luna septembrie a anului 2014 toate produsele să fie obligate să respecte noul ordin.

Tradiţionalul, ca moştenire

Un produs devine tradiţional atunci când el este transmis de la o generaţie la alta. Una dintre problemele pe care le întâmpină producătorii rurali este tocmai procurarea acestor dovezi, deşi mulţi locuitori de la sate nu au acte nici măcar pe terenurile sau pe casele moştenite. Astăzi, aceloraşi oameni li ce cer dovezi care să ateste că „mămăliga” pe care o produc este după o reţetă moştenită de zeci de ani. „Întotdeauna este o sursă sau un izvor care să ateste acel produs. Există documente prin care oamenii aveau drepturi să vândă în târguri produse făcute în propria gospodărie. Ca să nu dăm dovadă că vrem să blocăm acest sistem am venit cu posibilitatea ca Asociaţii ale producătorilor de produse tradiţionale care cunosc ce se întâmplă în fiecare arie geografică, pot să vină cu înscrisuri emise de ei care să spună că produsul are o tradiţie la ei în zonă. Decizia cea mai importantă este luată de funcţionarul de la Direcţia Agricolă Judeţeană care decide la faţa locului că acel produs se încadrează în rândul produselor tradiţionale”, a explicat Ionuţ-Cătălin Nica.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

4402 produse tradiţionale

Produsul tradiţional este definit de noul Ordin astfel: Produs alimentar fabricat pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, care prezintă o reţetă tradiţională, un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii. Produsele tradiţionale româneşti au fost reglementate din anul 2004 şi timp de nouă ani de zile sectorul s-a dezvoltat foarte mult. Dacă în 2005 au fost reglementate 280 de produse tradiţionale, în anul 2011 numărul acestora a fos de 1050. Anul acesta, până în luna iunie au mai fost reglementate de lege 111 produse. Sunt ţări care au peste 12.000 de produse tradiţionale. Din totalul de 4402 de produse tradiţionale atestate şi înregistrate la nivel naţional, numărul cel mai mare este deţinut de produsele din carne (1541), urmat de produsele din lapte (1535), produse de panificaţie şi patiserie (750). La categoria băuturi sunt înregistrate (285), din legume-fructe (dulceţuri, gemuri)-193, iar produse tradiţionale din peşte (11).

Din 11 judeţe

„Dorim să informăm personalul nostru despre ordin care reglementează sectorul produselor tradiţionale. Exista unul vechi din 2004, care a produs efecte benefice în sectorul produselor tradiţionale, dar a existat dorinţa de a îmbunătăţi legislaţia în contextul actual. Ordinul nou este comun, avizat de Ministerul Sănătăţii şi de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului”, a declarat pentru Transilvania Reporter Ionuţ-Cătălin Nica, şef serviciu Politici de Calitate în cadrul Direcţiei Generale Industrie Alimentară a MADR.

Potrivit acestuia, intenţia modificării legislaţiei nu este de a amenda producătorii tradiţionali, ci de a elimina concurenţa neloială sau neatestată. „Este greu de spus cu câte produse tradiţionale mai rămânem după aceste modificari legislative. În noul ordin producătorii pot să mai producă timp de nouă luni acele produse care au fost recunoscute anterior şi după aceea ei trebuie să îşi reacrediteze produsul”, a explicat Ionuţ-Cătălin Nica. Printre alte probleme aduse în discuţie la Cluj a fost şi modalitatea de a aduce produsele tradiţionale pe piaţa unică din Europa, dar şi constrângerile pe care piaţa europeană le impune pieţei interne.

Varza à la Cluj

Una dintre puţinele producătoare de varză murată tradiţională în judeţul Cluj este Iuliana Vigh. Din 1997 de când a rămas fără loc de muncă, fiind inginer mecanic, a început să cultive varză şi astăzi este foarte aproape de a-şi finaliza dosarul de atestare al produsului său. „Am predat în luna august dosarul, însă am omis capitolul privind materia primă tradiţională. Acum am refăcut dosarul cu produsul de pe câmp, însă mai trebuie să fac dovada istorică a produsului meu tradiţional. Nu ştiu cum pot să aduc dovadă că strămoşii meu au făcut varză murată. Reţeta am introdus-o în documentaţie, pozele cu materia primă le-am pus, la fel şi valorificarea în pieţe. Suntem 20 de persoane pe care ne-au luat sub aripă Asociaţia Agricultorilor Maghiari din Cluj. Şi sperăm cu asociaţia să putem găsi dovezile istorice necesare”, a precizat Iuliana Vigh. „A fost un mod de a trăi, după ce s-au închis fabricile şi pe noi nu ne-au mai angajat nimeni. Am continuat ce au făcut părinţii. Acum avem o fermă de opt hectare şi ne-am modernizat şi printr-un proiect de finanţare europeană. Varza este un produs de bază mai ales în Cluj, unde a devenit un cult. Ca şi materie primă folosim varza care are gust, din sămânţa noastră, nu din sămânţă olandeză. Am învăţat de la părinţi cum se păstrează sămânţa, cum se lucrează, cum se depozitează şi aşa mai departe. Anul acesta am avut 70 de ari de varză, respectiv 15 tone. Vă daţi seama cât îţi trebuie să lucrezi cu atâta varză?”, precizează Iuliana Vigh.


Publicitate

Postaţi un comentariu