Sfântul Ioan, cel mai iubit dintre sfinţi

A doua zi după Botezul Domnului este sărbătoarea „Soborul cinstitului și slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului”. Este astfel sărbătorit printr-un praznic suplimentar și cu cântări de slavă de către toată obștea, cel ce a slujit la taina Botezului (prin sobor se înțelege adunarea poporului în biserică).

Astăzi părţi din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la: Biserica Sfântul Dimitrie, Neo Phaleron, din localitatea Pireu (Grecia), la Biserica Sfântul Macarie din oraşul Alexandria (Egipt), la Catedrala Notre-Dame din Amiens (Franţa), la Muzeul Benaki din Atena, la Muzeul Topkapi din Istanbul, la Moscheea Ummayazilor, din Damasc (Siria), la Mănăstirea Cetinje (Muntenegru). În România, moaște ale Înaintemergătorului se găsesc la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din localitatea Lipnița, jud. Constanţa. Mănăstirea este de dată recentă, de altfel paraclisul subteran al mănăstirii a fost sfinţit pe 29 august 2009, fiind pictat în tehnică alsecco de artistul Adrian Botea și îmbrăcat în piatră de Vrata. În acest paraclis s-au adus și s-au pus moaşte ale Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântului Mucenic Dasie, Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare, Sfinţilor Ierarhi Andrei şi Ciprian, Sfintei Cuvioase Macrina şi ale Sfintelor Mucenice Marina şi Haritina. Cele mai recente moaște ale Sf. Ioan Botezătoru au fost descoperite în urmă cu cinci ani, în anul 2010 în Bulgaria, în oraşul Sozopol.

Reprezentarea ortodoxă a Sfântului Ioan Botezătorul

Reprezentarea ortodoxă a Sfântului Ioan Botezătorul

Dionisie din Furna arată că Sf. Ioan Înaintemergătorul se zugrăveşte după cum urmează: „Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte ca un bărbat de vârstă mijlocie, cu barbă ascuţită, nu prea lungă, cu barbă şi părul închise la culoare şi în neorânduială, purtând un veşmânt mițos (de păr de cămilă), iar pe deasupra purtând un himation (un fel de mantie prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr) de culoare ocru deschis sau verde. Se zugrăveşte singur, precum şi în diferite scene din Evanghelie. Atunci când este zugrăvit singur, ori arătând spre Hristos, poartă înscrisul: „Pocăiţi-va, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” sau „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”.

În reprezentări mai târzii (începând cu sec. al XVI-lea), atunci când este reprezentat singur, Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte purtând în mâna o tipsie pe care îi este aşezat capul tăiat. Uneori mai este zugrăvit purtând şi aripi, amintind de viaţa sa îngerească. Dionisie din Furna în a sa „Eriminia picturii byzantine” arată detaliat şi cum se zugrăvesc diferitele scene şi minuni din viaţa Înaintemergătorului. În acest context cea mai cunoscută reprezentare a sa este cea de la Botezul Domnului, când este zugrăvit botezându-L pe Hristos. Atunci Domnul este zugrăvit intrat în răul Iordan până la brâu, iar lângă El înoată nişte peşti. Sf. Ioan ţine mâna dreaptă pe capul lui Hristos, iar mâna stângă este întinsă în sus; ţine un toiag de cioban. Dionisie insistă că aici Sf. Ioan nu trebuie zugrăvit că purtând ceva (de ex. o cochilie) în mâna dreaptă, cu care-L botează pe Domnul, ci doar mâna goală. Peste Domnul se coboară Duhul Sfânt în chip de porumbel, iar deasupra este cerul deschis şi se aud cuvintele: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit”, iar în jur sunt îngeri, stând cuviincios, cu mâinile ascunse sub veşminte, şi mai în jos este reprezentat un bătrân în pielea goală, culcat, privind înapoi cu teamă, spre Hristos, care ţine un potir din care toarnă apă (probabil o reprezentare antropomorfă a râului Iordan).

O altă reprezentare foarte cunoscută, prezentă de altfel în toate bisericile, este cea din icoana Deisis, unde el şi Maica Domnului sunt zugrăviţi de o parte şi de alta a lui Hristos – Dreptul Judecător (aceasta se aşază în centrul registrului al treilea al iconostasului – cel cu reprezentările apostolilor). În biserici, el se mai poate picta, după cum arată Dionisie, „în naos, spre apus, sus pe arc sau în pronaos, pe una dintre bolţi, ori pe tâmplă în stânga icoanei împărăteşti a lui Hristos, dacă tâmpla e largă”.

Sfântul Ioan Botezătorul în Islam

În Coran, alături de alte personaje biblice, Sfântul Ioan apare că profet al lui Dumnezeu. Deşi mai scurt prezentat, episodul naşterii sale are multe asemănări cu textul evanghelic. Musulmanii văd în Sfântul Ioan un martor al cuvântului lui Alah, care va prevesti venirea lui Iisus (Isa). Tatăl său, Zaharia este, la rândul sau, un profet al Islamului. Tradiţia islamică susţine că Sfântul Ioan a fost unul dintre profeţii pe care Mahomed i-a întâlnit în noaptea numită Mi’raj, a urcării sale prin cele Şapte Ceruri. Se spune că i-a întâlnit pe Ioan şi pe Iisus în cel de-al doilea cer, unde Mahomed le-a mulţumit „fraţilor săi”, înainte de a urca împreună cu Gavriil (Jibral) la al treilea cer, unde l-a întâlnit pe Iosif (Yusuf), fiul lui Iacov. Povestea profetului Ioan a fost de asemenea spusă şi regelui abisinian în timpul migraţiei lui Mahomed în Abissinia. Sfântul Ioan are două nume diferite în limba arabă: creştinii îl numesc Yūḥannā l-Măʿmadān (Ioan Botezătorul), iar musulmanii, care nu mărturisesc botezul lui Hristos, îl numesc Yaḥyā ibn Zakariyyā (Ioan, fiul lui Zaharia).

Relicvă a mânii drepte a Sfântului Ioan Botezătorul aflată la Muzeul Topkapi din Istanbul, Turcia

Relicvă a mânii drepte a Sfântului Ioan Botezătorul aflată la Muzeul Topkapi din Istanbul, Turcia

Prin tradiţie, locul în care a fost înmormântat Ioan se află în Sevastia, în Samaria. De aici moaştele sale au fost duse în alte oraşe (Ierusalim, Alexandria), pentru a nu fi profanate. Capul a fost şi el dus în mai multe locuri, încât de multe ori i s-a pierdut urmă, fiind aflat ulterior la Ierusalim, Emesa sau chiar Roma. Între moscheile care pretind că deţin fragmente din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul se află şi Moscheea Imrahor Camii din Istanbul (fosta Mănăstire Studion). Documentele arată că aici se păstrează încă din secolul al IX-lea mâna dreaptă şi o parte din craniu, frumos îmbrăcate în aur şi pietre preţioase. O altă moschee în care se afirmă că este păstrat capul Sfântului Ioan Botezătorul, este Moscheea Umayyad sau Marea Moschee din Damasc. Situată în partea antică a Damascului, acest locaş de cult musulman este una dintre cele mai mari şi mai vechi moschei din întreaga lume. Este considerată al patrulea loc sfânt al Islamului. După cucerirea arabă a Damascului în 634, această moschee a fost construită pe locul unei biserici creştine închinate Sfântului Ioan Botezătorul. Venerarea Sfântului Ioan s-a păstrat în rândul unor grupări musulmane mai ales sub influenţa cultului ortodox de tradiţie bizantină. Cultul include o sărbătoare închinată Tăierii capului Sfântului Ioan, în ziua de 29 a lunii Av (potrivit calendarului ebraic). Ca loc de închinare păstrat până în zilele noastre se află capela ce păstrează capul Sfântului Ioan din Moscheea Umayyad. Unele mărturii timpurii menţionează despre Califul umayyad al-Walid I că a dezgropat capul profetului Ioan pe care l-a aşezat într-un stâlp din Damasc, al cărui capitel avea o formă arhitectonică asemănătoare unui coş din frunze de palmier.

Minuni ale Sfântului Ioan Botezătorul petrecute în Moscheea Umayyad

Prin prezenţa moaştelor Sfântului Ioan Botezătorul, Moscheea Umayyad constituie un locaş de cult unic în felul sau, prin faptul că musulmani şi creştini sunt văzuţi rugându-se împreună, chemându-l în ajutor pe Înaintemergatorul Domnului. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat și el capela în care este ţinut capul Sfântului Ioan Botezătorul aflată în Moscheea Umayyad în luna aprilie a anului 2001, pe când se afla în Siria. A fost pentru prima dată când un papă a vizitat o moschee. Un pelerin aflat acolo spunea „Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde şi cu pereţi de sticlă. Acolo înăuntru este capul Sfântului Ioan Botezătorul. În jurul acestui paraclis stau foarte mulţi orbi, în genunchi sau turceşte, într-o tăcere care te uimeşte. Stau şi nu văd nimic, dar ochii lor dinlăuntru sunt deschişi. Ei se roagă şi foarte mulţi se vindecă. Ce spun ei, numai Dumnezeu ştie, dar, în mod sigur, primesc foarte mult ajutor de la capul Sfântului Ioan. Se revarsă foarte multe minuni de acolo asupra acestor musulmani… Vin şi foarte multe femei musulmane, cu copii în braţe, şi se sprijină de bara care înconjoară mormântul, acelui sicriu. Îl înconjoară de trei ori, apoi pleacă la treburile lor… pleacă cu faţa veselă… Pun şi un fel de pomelnice într-un locşor anume de lângă acel sicriaş. Sunt acolo grămezi de rugăciuni către Sfântul Ioan Botezătorul, este un semn de mare veneraţie pentru acest sfânt. […]

Moscheea Umayyad

Moscheea Umayyad

Acolo vin mulţi bolnavi, mai ales orbi. Te impresionează privirea lor, fixată undeva în gol… Am întrebat pe cineva: «Ce aşteaptă aceştia, de stau aici de atâta vreme?» şi mi s-a răspuns: «Foarte mulţi dintre ei se vindecă»”. Povestea mai spune că odată, nişte musulmani au lovit cu toporul în acest sicriu, spunând: „Ce caută ghiaurul acesta aici?”. Din sicriu au început să curgă valuri de sânge, țâșnea sângele din sicriu şi din marmură. Şi ei s-au speriat foarte tare şi au chemat preoţii ortodocşi să vină să facă rugăciuni ca să oprească aceste valuri de sânge care au umplut moschea… De-atunci, deşi sunt musulmani, ei au un mare respect faţă de Sfântul Ioan.” Nu întâmplător, cântările liturgice închinate Sfântului Ioan vorbesc despre faptul că el îi mustră pe cei fărădelege chiar şi după ce capul său a fost tăiat, arătând prin aceasta puterea lui Dumnezeu prin sfinţii Lui.


Publicitate

Postaţi un comentariu