”U” Cluj, 70 de ani de rugby

Foste glorii ale lui U au participat, sâmbătă, la un meci aniversar de rugby | Foto: Dan Bodea

CS Universitatea Cluj rămâne un nume de referință în sportul cu balonul oval din România. Dacă clubul mamă aniversează 100 de ani de la înființare, secția de rugby a sărbătorit la sfârșitul săptămânii trecute 70 de existență. Evenimentul a fost marcat de debutul echipei masculine de rugby în Cupa României, adversara universitarilor fiind nimeni alta decât Timișoara Saracens, finalista ultimei ediții. Bănățenii s-au impus cu scorul de 40-3, dar înfrângerea nu a umbrit sărbătoarea din Parcul Sportiv Universitar „Dr. Iuliu Hațieganu”. La finalul partidei dintre ”U” și Saracens s-a disputat și un meci de old-boys în care protagoniști au fost câțiva dintre foștii jucători care au îmbrăcat tricoul Universității și care au cucerit cele 5 medalii din perioada 1995-2004.

Incursiune în trecut

Secția de rugby a Universității Cluj s-a înființat în anul 1949, cam în același timp cu înființarea celeilalte grupări clujene, CS Armata, la câteva zile după primul joc demonstrativ disputat vreodată în Cluj-Napoca, între Electrica și Metalul București. Conform site-ului oficial al CSU, primul derbi local s-a jucat la 30 octombrie 1949, între echipele CS Armata și CS Universitatea Cluj, câștigat de prima echipă cu scorul de 12-0. Acela a fost momentul în care, practic, s-au pus bazele campionatului de rugby al Ardealului. Astfel, în 1950 se organiza, pentru prima dată, campionatul Transilvaniei, cu participarea echipelor CS Armata Cluj, Știința Cluj (numele sub care evolua la acea vreme Universitatea Cluj – n.a.), Metalul Târnăveni, CS Armata Mediaș, CS Locomotiva Sighișoara și CS Armata Blaj.

Foste glorii ale lui U au participat, sâmbătă, la un meci aniversar de rugby | Foto: Dan Bodea

Știința Cluj obținea și primele rezultate notabile: 3-3 cu CS Armata Someșeni 3-3, și 8-0 cu aceeași echipă, acela fiind și meciul în care s-a marcat primul eseu al universitarilor clujeni reușit de dr. Eugen Deva. În 1956 Știința Cluj promovează pentru prima oară în Divizia A, dar retrogradează după un singur sezon în primul eșalon. Trebuie menționat însă, că în acea perioadă conducerea secției de rugby a CS Universitatea era prea puțin preocupată să asigure condițiile minime de pregătire pentru echipă, rugby-știi fiind nevoiți să se antreneze pe câmpurile din jurul orașului. Știința avea să revină în Divizia A în 1958, iar în următorii 7 ani cunoștea prima perioadă de glorie la nivelul primului eșalon. Între anii 1960-1962 universitarii clujeni se clasează pe locul 4, după Grivița Roșie, Steaua și Dinamo, impunându-se ca cea mai bună echipă din provincie. În aceeași perioadă Știința, pregătită de legendarul Alexandru Paloșanu (antrenor-jucător), dă și primii jucători pentru echipa națională, între aceștia numărându-se Radu Demian (29 de jocuri), Nicolae Cordoș (7 jocuri), sau Dumitru Gherasim (4 jocuri).

Prea mult entuziasm și o nouă retrogradare

Rezultatele alb-negrilor a creat o emulație atât de mare încât la jumătatea anilor ’60 în Cluj-Napoca activau nu mai puțin de patru echipe studențești: Știința, Politehnica, Medicina și Agronomia. Dar ce e prea mult nu e întotdeauna și benefic. Astfel, Știința retrogradează din Divizia A (în 1966) și fuzionează cu Agronomia, activând o bună bucată de timp sub acest nume. În 1972, la indicația Ministerului Învățământului, de a forma un puternic centru rugby-stic studențesc în orașul Cluj-Napoca, Agronomia (în realitate Știința Cluj) și Politehnica fuzionează și va evolua din nou în Divizia A. Chiar dacă rezultatele nu au fost pe măsura entuziasmului practicanților, câțiva rugby-ști s-au remarcat: Radu Munteanu, Pamfil Petrean, Ioan Berghea, Titus Deleanu, sau Pompiliu Borș. Sigur că numărul jucătorilor emblematici ale celor două echipe (Agronomia și Politehnica) este mult mai mare și ar trebui să dedicăm câteva pagini numai pentru enumerarea lor.

Deceniul 7, un nou început

Începutul anilor ’70 coincide cu sosirea la Cluj-Napoca a fostului mare internațional Mircea Rusu, cel ce avea să devină o veritabilă legendă a rugby-ului clujean. În 1970 Mircea Rusu s-a mutat de la București la Cluj și a fost numit director la Grupul Școlar Material Rulant 16 Februarie, dar și-a continuat și activitatea de jucător, la Agronomia Cluj. A contribuit decisiv la dezvoltarea rugby-ului clujean fiind responsabil de campionatul de junior organizat de Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor. Ulterior, împreună cu Alexandru Ștefu, a înființat secția de rugby de la școala sportivă Viitorul Cluj, iar mai apoi o secție de juniori la Clubul Sportiv Școlar Locomotiva. Mircea Rusu a contribuit și la înființarea echipei Uzinelor „16 Februarie”, care la începutul anilor ’80 va fuziona cu Politehnica și va evolua sub numele Poli – 16 februarie. Din acea echipă făceau parte, printre alții, Cozma, Boca, Márton, Petrican, Ţico, Leoca I., Leoca A., Horváth, Bărnuţiu, Boier, Lovas, Spătaru, Român, Pîrţoc, Băgăcean, sau Martac.

Mircea Rusu | Foto: Dan Bodea

Deceniul de glorie și anonimatul de după

Cea mai prolifică perioadă a echipei universitare de rugby s-a consumat între 1995 și 2004. În tot acest timp Universitatea Cluj avea să obțină medaliile de bronz, în anii 1995, 1996, 1998 și 2004, dar și pe cea de argint, în stagiunea 2000-2001, sub conducerea unui alt fost internațional de legendă, Petre Motrescu. În vitrina studenților clujeni există și două Cupe ale României obținute în edițiile 2001-2002 și 2002-2003 (probabil într-un format al competiției regional, deoarece trofeele nu apar în statistica federației române de profil ca fiind victorii la nivel național – n.a.). Până în 2003 Universitatea Cluj avea o echipă foarte tânără, dar de mare viitor, dovadă că foarte mulți jucători au ajuns la echipa națională și la cluburi importante ale Europei. Între aceștia Marius Tincu, Cristi Săuan, Samoilă, Socaciu, Petre Cristian, sau Cristi Podea, care este și azi managerul echipei. A urmat o perioadă de regres a secției datorat lipsei resurselor financiare. Din acest motiv o serie de jucători de valoare părăsesc clubul, preferând să joace atât la echipe din România mult mai stabile financiar cât și peste hotare. În momentul de față există o stabilitate financiară, însă secția de rugby trece printr-un amplu proces de întinerire a lotului.

Postaţi un comentariu