Sfântul Andrei – sfântul românilor

Este un sfânt pe care îl pomenesc și-l sărbătoresc ortodocșii, romano-catolicii, lutheranii și anglicanii deopotrivă. În toate aceste calendare, sărbătoarea lui este pe 30 noiembrie. Ortodocșii îl mai pomenesc la 20 iunie, la aducerea moaștelor, iar în Scoția romano-catolicii îl sărbătoresc în 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale lui.

Lucrurile stau așa pentru că Andrei (m. cca 60) a fost apostol şi martir, fratele lui Simon Petru. De meserie pescar, locuia în Capernaum. Înainte de a deveni Apostol al lui Hristos, a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul. În toate listele biblice ale Apostolilor numele său este între primele patru. Este cu deosebire pomenit pentru contribuţia la episodul din Evanghelii cu „hrănirea celor 5.000” şi în cel cu grecii care doreau să-l întâlnească pe Hristos.

De fapt, nu se ştie sigur unde a predicat Evangheliile, unde a murit sau unde a fost îngropat. Cea mai veche tradiţie scrisă îl leagă de Grecia; atât Sciţia, cât şi Epirul îl reclamă ca Apostolul lor, în timp ce Patras, în Achaia, pretinde că este locul unde a fost crucificat şi unde le-a predicat oamenilor cu două zile, înainte de a muri.

Ca să nu mai vorbim de România. O plăsmuire medievală timpurie îi atribuie lui fondarea Bisericii din Constantinopol. Această afirmaţie e întărită de transferarea presupuselor sale moaşte de la Patras, cu intenţia de a contrabalansa pretenţia mult mai întemeiată a Romei că deţine moaştele lui Petru şi Pavel.

A existat, de asemenea, un cult important al lui în Apus. Sărbătorile sale au devenit universale din secolul al VI-lea. I-au fost închinate biserici încă de la început în Italia, Franţa şi Anglia anglo-saxonă, unde la Hexham şi Rochester au fost primele biserici cu hramul lui, în 637. Între legendele străvechi se numără aceea despre o călătorie în Etiopia, păstrată în poemul în engleză veche, Andreas (atribuit cândva lui Cynewulf), şi, încă mai celebră, aceea a transferării moaştelor sale de la Patras în Scoţia, în secolul al VIII-lea. Legenda spune că ar fi făcut un popas într-un loc din Fifeshire, numit acum St. Andrews, unde a construit o biserică devenită centru de evanghelizare şi, în cele din urmă, de pelerinaj. Această istorie, care se păstrează în câteva forme ireconciliabile, dintre care unii susţin și niscaiva intervenţii angelice, este motivul al numirii Sfântului Andrei (Andrew) ca ocrotitor al Scoţiei.

Istoria spune că, după căderea Constantinopolului, în 1204, cruciații i-au luat rămăşiţele la Amalfi. Despotul Toma Paleologul i-a dăruit capul lui Andrei papei, în 1461. Acesta a fost una dintre comorile cele mai apreciate şi invidiate ale bazilicii Sfântului Petru, până când a fost înapoiat Constantinopolului de papa Paul al Vl-lea.

Peștera Sfântului Andrei

În România, peștera în care se crede că a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se afla un pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea apostolul. În vara anului 1944, peștera transformată în biserică a fost sfințită. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o.

Abia după 1990, biserica a fost refăcută şi redată cultului. Astăzi, mii de credincioși vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei. Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată astfel sărbătoare bisericească naţională.

Andrei este, de asemenea, ocrotitorul Rusiei, Ucrainei, alături de Sfinţii Chiril şi Metodie şi de Sfântul Vladimir și patronul spiritual al Patriarhiei Ecumenice. Mai este patron spiritual în Barbados, ce îşi sărbătoreşte ziua naţională pe 30 noiembrie, iar pe stema ţării apar două trestii de zahăr (simbol economic al acestei ţări), ţinute în forma Crucii Sfântului Andrei.

Tot el este patron spiritual al oraşului Amalfi din sudul Italiei, precum şi al Siciliei, dar și al Georgiei alături de Sfânta Nina, precum și al Greciei. Malta îl are și ea ca ocrotitor, Crucea Sfântului Andrei se află pe stema reprezentativă a acestei zone, ales, încă din secolul al XV-lea ca sfânt patron, probabil datorită îndeletnicirii principale a populaţiei, pescuitul.

Sărbătoarea Sfântului Andrei a generat mai multe tradiţii, care se păstrează încă, mai ales în statele europene: în Germania, este cunoscută ca Andreasnacht (Noaptea Sfântului Andrei), în Austria – Andreasgebet (Rugăciunea Sfântului Andrei), în Polonia – Andrzejki (Andrei), în România şi Scoţia – ajunul Sfântului Andrei. Majoritatea obiceiurilor sunt legate de fetele care vor să se mărite şi care îşi vor visa alesul, ori vor primi un semn dacă se vor mărita în anul ce va urma. Românii pun grâu la încolţit, care, la Bobotează va arăta cât de mănos va fi noul an. Această zi dă startul cântării colindelor de Crăciun.

Chipurile lui Andrei

José_de_Ribera_San_Andrés

În artă, Andrei e prezentat, în cele mai vechi opere, cu o cruce latină obişnuită. Crucea în X, numită de obicei „Crucea Sfântului Andrei”, a fost asociată cu el începând din secolul al X-lea, la Autun, şi a devenit comună în secolul al XlV-lea. Alt simbol al său este plasa pescărească. Faptele sale, plăsmuite, au stat la baza unui ciclu de picturi.

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000), Sfântul Apostol Andrei este reprezentat ca un „bătrân, cu părul cârlionțat, cu barba despărțită în două părți, ținând în mână cruce și o hârtie înfășurată” (p. 149). Pentru icoana prăznuirii din ziua de 30 noiembrie, Dionisie spune că trebuie reprezentat cu crucea pe care a fost răstignit sub braț (p. 192) (aceasta este reprezentarea curentă în iconografia românească).

Erminia mai amintește și de alte reprezentări ale Sf. Apostol Andrei: în icoanele zugrăvind pe Sfântul Ioan Botezătorul mărturisind despre Hristos (pe Care Înaintemergătorul îl arată Sfinților Apostoli Andrei și Ioan, în a doua scenă fiind reprezentat tot Sf. Andrei aducându-L înaintea Mântuitorului pe fratele său Petru. În icoana zugrăvind minunea potolirii vânturilor și mării de Mântuitorul, Sf. Apostol Andrei este zugrăvit ținând cârma corabiei. În icoana înmulțirii pâinilor, Sf. Andrei apare împreună cu Filip, lângă Mântuitorul. În icoana Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, este zugrăvit împreună cu Sfântul Apostol Ioan, îngropând trupul Înaintemergătorului. În icoana Judecății de Apoi din pridvorul bisericii: Sf. Andrei este reprezentat în ceata Apostolilor, îmbrăcați în haine albe și stând pe tronuri de o parte și de alta a lui Hristos, în partea dreaptă, al treilea de la margine, între Simon Canaaneul și Ioan; ține în mână o hârtie cu zicerea: „Luați aminte la voi înșivă și la toată turma”.


Publicitate

Postaţi un comentariu