Piața imobiliară, la apogeu. Prețul chiriilor din Orașul Comoară a luat-o razna

eepurl.com

Durerile de cap. Până mai ieri, apucai de pachetul cu nurofen sau antinevralgic dacă erai prins în traficul infernal din oraș, dacă te uitai la portmoneul tot mai subțire și realizai că nu-ți mai ajung banii de la o lună la alta, nici măcar pentru o pâine cumpărată tot la trei zile, sau dacă șeful te făcea incompetent și te amenința cu datul afară în fața celorlalți colegi. Bine, dureri de cap îți pot da multe în Clujul nostru, dar parcă, mai nou ne înspăimântă tot mai tare prețul chiriilor, și, zău, dacă nurofenul sau antinevralgicul au vreun rost aici.

Chiriile. Ultima soluție la modă de a îmbogăți peste noapte un fericit proprietar de garsonieră de cinșpe metri pătrați, ori un chiabur care îți fâlfâie în fața ochilor fotografii cu apartamentul lui de 3 camere, pe care dacă îți permiți să-l închiriezi te trezești cu o pomană de două prosoape ponosite în baie, sau cu trei linguri de tablă.

Da, Clujul a devenit El Dorado-ul proprietarilor de apartamente. De ce? Pentru că miile și miile de studenți trimiși de acasă să învețe în Orașul Comoară nu pot dormi în pomi sau în grotele de pe Cetățuie.  Acuma, dacă tata are bani, îți permiți și să locuiești cu 800 de euro pe lună într-un apartament  aflat la doi pași de intrarea în facultate. Dacă tata n-are bani însă, spui că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior atunci când dai 200 de euro pe o garsonieră de la capătul întunecat al Manășturului.

E nebun cel care cere, sau cel care dă?

Datele statistice ne spun că în Cluj învață 80 de mii de studenți. Dintre aceștia, circa 14 mii au noroc de un loc în cămine. Să mai pui alți 20, hai, 30 de mii de clujeni, și tot mai rămân alte câteva zeci de mii bune care trebuie să-și rezolve cumva un loc în care să tragă la ceas de seară.

Prețurile la chiriile apartamentelor din Cluj au explodat în ultimul an, mai ales înaintea începerii anului universitar. Dacă vrei să te ia amețeala gratis și fără să fi băut nimic, ajunge doar să-ți arunci ochii pe anunțurile site-urilor de imobiliare. Pe unul dintre acestea, la loc de cinste sunt apartamentele de două sau trei camere din vecinătatea facultăților, unde chiria mai are un pic și ajunge la mia de euro.

Dar hai să fim concreți: un apartament cu trei camere, situat în apropierea Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a UBB, se închiriază cu 700 de euro, iar un apartament cu două camere situat aproape de UTCN și Facultatea de Sociologie a UBB costă 800 de euro.

Apoi, un apartament cu trei camere situat în cartierul Zorilor este închiriat cu 880 de euro. Dai un ban, dar ești boier, pentru că aici nu duci lipsă de nimic.

”Apartamentul este mobilat, dotat cu aer condiționat, plită pe inducție, cuptor electric, frigider, espressor, prăjitor pâine, mașină de spălat, uscător de rufe, mașină de spălat vase, televizor cu diagonala de 140 cm. Totodată, apartamentul este dotat și cu vase de gătit, vase de luat masa și tacâmuri, lenjerii de pat și prosoape”, așa sunt îmbiați cei care-și permit să plătească 880 de euro lunar, adică 4.080 de lei autohtoni.

Rostogolindu-te pe deal, ajungi în Mănăștur. Aici ai vrea, parcă, în turnul de 25 de etaje, dar totuși… O garsonieră în cel mai mare cartier al orașului se închiriază cu 170 de euro pe lună, în timp ce pe un apartament cu trei camere se cer 460 de euro. Dacă nu-i la inimă pe mănăștureni, tragi mai înspre centru, dar trebuie să scoți până la 470 de euro pentru un apartament cu două camere, iar dacă vrei în buricul târgului, se poate și asta, doar că ți se cer 300 de euro pentru o cameră de unde poți vedea, de exemplu, buzduganul înălțat spre cer de Mihai Viteazu.

Agenții imobiliari își freacă mâinile de bucurie și pun scorurile astronomice pe seama principiului ”după cerere și ofertă”: ”Dacă există cerere pe piață și cineva este dispus să ofere sume de 700 – 800 de euro, înseamnă că acel apartament se va închiria deoarece sunt studenți străini, majoritatea la UMF, din Franța, pentru care o chirie de până în 500 de euro de persoană nu este o problemă. Mulți preferă această variantă, își mai găsesc un prieten, doi, și închiriază două-trei camere, pentru că își permit din punct de vedere financiar. În plus, sunt și studenți români, cu părinți potenți financiar, și care sunt dispuși să plătească prețul cerut, pentru ca fiul sau fiica lor să locuiască într-un apartament cu toate facilitățile, să aibă camera lor, să poată ajunge la orice oră acasă, nu să stea în cămin, la comun cu alți 3-4 colegi, cu baie pe hol și unde sunt rigori de acces, inclusiv orare”.

În luptă cu morile de vânt?

În Cluj, există de anul trecut o Asociație a Chiriașilor, care încearcă să-i adune la un loc pe toți cei care s-au săturat de nurofen și algocalmin.

”Motivul pentru care a apărut această asociație este de domeniul evidenței pentru oricine trăiește în Cluj de câțiva ani și a văzut ce se întâmplă în domeniul chiriilor. Această creștere nu afectează doar categoriile vulnerabile, ci și pe cei din clasa de mijloc, care constată că-și dau majoritatea veniturilor pe chirie și nu apucă să-și pună ceva deoparte și să se bucure de ceea ce le oferă acest oraș. Sunt prețuri de Viena, e absurd. Ne-am înființat pentru a protesta împotriva prețurilor, a centrificării, împotriva faptului că transformarea orașului e ghidată de profitul privat al unora și nu de un plan de dezvoltare, de binele comun. Ne-am propus să fim vizibili, pentru că toată lumea vorbește, toată lumea se plânge, dar nu există o voce coerentă, care să dea un nou făgaș acestor nemulțumiri. Și atunci, încercăm să fim noi acea voce, ca oamenii să înțeleagă că nu este aberant să se plângă. Încercăm, în același timp, să punem presiune și pe autorități, care au rolul să regleze piața, rolul lor nu este să fie un spectator neutru care lasă privații să-și facă treaba în goana după mai binele personal și să creadă că va ieși o sinergie a bunului comun. Ce sinergie? Ce sinergie este în Florești, ce sinergie este în atâtea locuri din Cluj? E un haos, o învălmășeală, un talmeș-balmeș.E ceva putred, ca sistem, la mijloc.”, spune Alexandru Boguș, membru fondator al Asociației Chiriașilor Cluj.

Concret, Asociația Chiriașilor din Cluj se luptă pentru ca primăria, statul, să limiteze în vreun fel nebunia prețurilor, să construiască mai multe locuințe, să subvenționeze chirii pentru cei nevoiași, iar universitățile să ridice mai multe cămine pentru studenți. Soluții sunt, spun cei care par să se lupte cu morile de vânt.

”E după principiul – ai mai multe locuințe, ai și chirii mai mici. Și asta nu vine doar din rațiuni economice, ci și din ideea că locuirea nu mai e privită strict ca o marfă de piață, ci privită și din perspectiva dreptului fundamental al omului de a avea o locuință. Sigur, asta nu înseamnă să dai pomeni, ci să creezi un sistem care să asigure o sustenabilitate pentru accesul oamenilor la o locuință. La Barcelona, de exemplu, funcționează de ceva vreme un sistem foarte bine pus la punct, prin care un procent de 20-30 la sută din noile imobile sunt oferite municipalității. Deci, constructorul vine, tu îi facilitezi tot ce are nevoie, și el îți dă înapoi un număr de locuințe pe care tu, primărie, le poți da cetățenilor. Ori, la noi nici programul de ANL-uri nu mai funcționează de ani de zile.”, ne-a declarat  Alexandru Boguș.

”Locuim în România, statul european cel mai afectat de criza locuirii (primul loc la supraaglomerare și primul loc la privare locativă), cât și cu cel mai mare procent de locuințe în proprietate privată și cu cel mai mare procent al lucrătorilor și lucrătoarelor care trăiesc în sărăcie.

Criza locuirii are numeroase fețe: fond redus de locuințe publice și foarte redus de locuințe sociale; aplicarea unor criterii discriminatorii în atribuirea de locuințe sociale; supraaglomerarea locuințelor produsă de salariile mici și chiriile și prețurile mari ale locuințelor și utilităților; îndatorarea pe viață a oamenilor prin credite ipotecare; lipsa renovărilor și îmbunătățirii condițiilor de locuit din cauza resurselor financiare reduse; locuirea pe stradă și locuirea în locuințe improvizate cu buletine provizorii și fără acces la utilități de bază sunt în creștere; riscul evacuărilor este prezent atât din cauza efectelor retrocedărilor, cât și a creșterii costurilor locuirii – chirii sau rate plus utilități, dar și a gentrificării orașelor; numărul locurilor la cămine studențești este infim, contribuind la creșterea astronomică a prețurilor chiriilor.

Acestea sunt efecte ale dezvoltării Clujului pe placul și în avantajul marilor proprietari și al speculanților imobiliari. Locuirea a devenit marfă și a devenit sursă de profit. Statul continuă să susțină capitalul și prin politica sa de locuire, în defavoarea lucrătorilor.

Tocmai pentru că această situație este portretizată ca fiind mersul firesc al lucrurilor, Clujul este un oraș în care prea puțini oameni se mobilizează să lupte împreună pentru dreptate locativă, suferințele rămânând adesea individualizate. Este timpul să schimbăm aceste lucruri.”

Manifest – Asociația Chiriașilor din Cluj

Primăria vrea, dar n-are cu ce

În primăvara, Consiliul local al Clujului a adoptat o hotărâre prin care municipalitatea se obliga să subvenționeze până la 300 de euro, sau în unele cazuri 100%, chiria pentru persoanele singure, familiile marginalizate social sau aflate în risc de marginalizare și excluziune socială, dar și pentru victimele violenței domestice care se află în evidențele serviciilor de specialitate.

Ajutorul acordat se va întinde pe o perioadă de aproximativ 12 luni, iar suma maximă pentru plata chiriei este de la 900 până la 1400 de lei. De asemenea, pentru subvenționarea chiriei, solicitantul trebuie să aibă domiciliul sau reședința pe raza municipiului Cluj-Napoca minim de 36 de luni înainte să își depună cererea și să nu fi vândut o locuință în ultimii 10 ani.

Primăria a efectuat o analiză a chiriilor medii la nivelul lunii iunie anul trecut, care au arătat faptul că în Cluj-Napoca bugetul necesar pentru închirierea unei garsoniere a ajuns la 220 de euro pe lună. Un apartament cu două camere are un preț mediu cerut de 360 de euro pe lună, iar locuințele cu trei camere au ajuns la 445 de euro pe lună.

Anul acesta, municipalitatea a alocat pentru subvenții suma de 2 milioane de lei. Din cele 61 de cereri înregistrate, 44 au fost aprobate, din care 13 sunt deja în plată, iar 13 au fost respinse.

Potrivit datelor ultimului recensământ al populației și locuințelor (2011), la nivelul județului Cluj exista un stoc de locuințe convenționale de 312.886 unități din care doar 2.537 se aflau în proprietatea statului. La nivelul municipiului Cluj-Napoca existau 129.837 locuințe, dintre care 98,1% în proprietate privată și 1,9% în proprietate de stat. În 2014, stocul de locuințe din fondul public în municipiul Cluj-Napoca era de 1.554 de unități, adică sub 1,2% din totalul de locuințe din oraș. Stocul a inclus 174 de locuințe construite prin programul ANL, 1.368 locuințe sociale și locuințe din fondul locativ de stat, ocupate în proporție de 100%, precum și 12 locuințe de necesitate.

După Prima Casă, Prima Chirie

În luna mai a acestui an, și Guvernul s-a gândit să vină în sprijinul chiriașilor și a zămislit programul ”Prima chirie”.

”Prin acest program se acordă o primă de relocare şomerilor înregistraţi la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi care-şi schimbă domiciliul la o distanţă mai mare de 50 de kilometri de domiciliu pentru a se încadra în muncă. Această primă, important de precizat, se acordă la cerere, lunar, pe o perioadă de maximum 36 de luni, dacă persoanele care solicită acest drept se încadrează cu normă întreagă pentru cel puţin 12 luni. De asemenea, această primă de relocare se ridică la 75% din suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor pentru locuire, adică şi chirie şi utilităţi, în limita sumei de 900 de lei lunar”, spunea atunci ministrul muncii, Olguţa Vasilescu.

3 Comentarii

  1. Naiva spune:

    Daca e clar ca din cauza studentilor cresc chiriile, de ce nu se mai construiesc camine?
    Clujul se mandreste ca atrage asa de multi studenti, dar le face imposibila viata. In loc sa mearga la scoala, sunt barman si chelneri ca sa isi poata permite sa traiasca in Cluj.
    Oricum chiriile ridicol de mari nu ajuta nicicum orasul, pentru ca majoritatea sunt la negru.
    Am vazut cat de repede se pot construe blocuri, pana la inceputul anului universitar viitor putem sa avem inca 5 camine care sa absoarba o mare parte din nevoile studentilor.

  2. cristian spune:

    unde sunt garsonierele alea de 170 de euro din manastur :)) ca le caut si eu si sub 220 nu exista

  3. Ioana spune:

    Oricum majoritatea sunt la negru, deci ca si chirias nu ai nici un drept, iar proprietarul cere cat vrea, pt ca nu plateste nici o taxa sau impozit.
    Construiti camine pt studenti ca oricum nu au nevoie de apartamente de lux pe care le platesc mami si tati

Postaţi un comentariu