Originile ungurilor, identificate de istorici clujeni

Povestea originii poporului maghiar – cum este cazul oricărui popor – se pierde în negura timpului. Nu a ajutat deloc nici faptul că, din cauza unor teorii considerate astăzi eronate, timp de secole, locul lor de origine a fost căutat foarte departe de ceea ce considerăm azi teritoriul de formare al acestui popor.În acest moment comunitatea academică maghiară consideră că limba maghiară face parte din limbile uralice, iar naţiunea maghiară este cea mai numeroasă populaţie din această grupă. Limbile uralice sunt vorbite de circa douăzeci şi cinci de milioane de oameni. În comparaţie, vorbitori de limbi indo-europene (grupă din care face parte şi limba română) sunt peste trei miliarde. Trebuie să amintim de cealaltă teorie legată de originile poporului maghiar, acceptată timp de sute de ani chiar şi de către oamenii de ştiinţă ai vremurilor respective: originea comună a maghiarilor şi hunilor. Potrivit lui Anonymus, autorul unei cronici a maghiarilor la începutul secolului XIII (sau mijlocul secolului XII, potrivit istoriografiei româneşti), maghiarii, odată cu descălecatul, se întorc pe teritoriul ocupat de strămoşul lor, Attila, regele hunilor. El afirmă că o parte a acestui popor se retrage în Asia (sec.V), unde va forma, împreună cu cei rămaşi acolo, poporul maghiar, întorcându-se sub conducerea lui Árpád, secole mai târziu, adică în 895. Această variantă a fost pusă sub semnul întrebării acum un secol şi jumătate, iar, în acest moment, originea fino-ugrică este cea oficială.

Dintre popoarele fino-ugrice doar trei au reuşit să-şi formeze propriul lor stat independent: Ungaria, Finlanda şi Estonia, alte seminţii trăiesc în republici ruse (cum ar fi Republica Mari, Republica Udmurt, Republica Mordvin), în districte sau alte formaţiuni administrative mai mult sau mai puţin autonome în Rusia, Suedia ori Norvegia. Aceste popoare îşi trimit reprezentanţii la Congresul Fino-Ugric, organizat din patru în patru ani.
Totuşi, în ultima vreme, cercetările antropologice au arătat că poporul maghiar – ca şi celelalte popoare de altfel – s-a format prin combinarea mai multor elemente etnice, printre care se presupun şi rădăcini asiatice de origine turcică.
O altă teorie, de data aceasta respinsă unanim de lumea ştiinţifică maghiară, este a originii sumeriene. Bazându-se pe nişte elemente lingvistice vagi, s-a ajuns la „concluzia” că limba maghiară este apropiată de cea sumeriană. În promovarea acestei teorii mai aparte a avut rol important scriitorul clujean István Szőcs, care a publicat în 1979 la prestigioasa editură Kriterion studiul (volumul) întitulat „Nava de mătase” (Selyemsárhajó), un volum care la vremea respectivă era aprig dezbătută de lumea culturală maghiară.

Am citat fragmente din lucrarea „O istorie a maghiarilor”, autori Ferenc Páll-Szabó (coordonator ştiinţific), Sándor Pócsai, Dr. Ciprian Rad, Dr. Éva-Andrea Váradi, Dr. László Wellmann. Volumul a apărut în 2014 la Editura Világhírnév din Cluj şi a fost coordonat de Szabó Csaba (fondatorul Clubului Media Corbul Alb).
„Originalitatea cărţii este asigurată în primul rând de ideea în sine, de a oferi cititorilor români o carte de istorie care se referă în ansamblu la evenimentele din istoria acestui popor de la Descălecat până la intrarea în UE, iar în al doilea rând datorită stilului ei informativ, uşor didactic, dedicat tuturor cititorilor interesaţi de popoarele care trăiesc alături de ei. O altă noutate a acestei cărţi este faptul că prezintă şi punctul de vedere al istoricilor români în acele situaţii când părerile acestora diferă de cea exprimată de colegii maghiari.Această metodă asigură pe deplin obiectivitatea cărţii, subliniind stilul, respectiv scopul informativ al acesteia.
Volumul încearcă să prezinte şi câte ceva din atmosfera perioadelor tratate, dând scurte informaţii şi despre personajele-cheie ale epocilor, oferind astfel cititorilor români şi un foarte scurt vademecum vizând lumea culturală maghiară. Este inedită şi concepţia proiectului O istorie a maghiarilor, tratând această istorie într-un interval mai aparte, adică de la pornirea triburilor maghiare spre Europa din fosta Magna Bulgaria-Magna Hungaria situată în apropierea confluenţei râurilor Volga şi Kama (actualmente Republica Tatarstan/Başchiria), până la apariţia catedrelor de limba maghiară în capitalele republicilor ruse fino-ugrice: Mordovia, Mari şi Udmurtia, ” afirmă Csaba Szabó, coordonatorul proiectului.
El adaugă, în premieră, că s-a întâlnit cu studenţi de acolo care aveau specialitatea ruso-mordovo-maghiară sau ruso-udmurto-maghiară.


Publicitate

Postaţi un comentariu