Lucian Nastasă Kovacs: Schimbările dese de guvern arată de ce România încă nu are un proiect de ţară

Rep: Avem un nou premier desemnat şi un nou guvern propus, la propunerea PSD, partid care şi-a dat jos propriul guvern. S-a mai întâmplat asta în istorie, ca un partid să-şi schimbe propriul guvern?

LNK: Confirm ca istoric faptul că nici un partid de guvernământ nu şi-a dat jos propriul guvern. N-avem toate detaliile în ceea ce priveşte cauzele dărâmării Guvernului Grindeanu, dar în mod cert au fost neînţelegeri la vârful puterii, probabil în ce priveşte clientela politică a unuia sau altuia sau dorinţa de dominare a lui Dragnea.

Rep: Guvernul Grindeanu n-a supravieţuit nici o jumătate de an? Au mai fost schimbări dese de guvern în istoria României?

LNK: România este una dintre ţările care de-a lungul istoriei moderne a practicat acest lucru, anume schimbările frecvente de guvern. Dar asta nu înseamnă că partide câştigătoare în alegeri şi-au răsturnat propriul guvern, ci faptul că în România asistăm în toată perioada interbelică la o instabilitate guvernamentală. Ceea ce s-a întâmplat după 1866, odată cu crearea propriu-zisă a statului modern român, odată cu venirea Principelui Carol I. Regele Carol I a ştiut să impună câteva reguli, iar aceste reguli au fost respectate cu sfinţenie. Se vorbeşte în istorie de rotativa guvernamentală. Carol I a încurajat existenţa a două partide politce importante, Partidul Liberal şi Partidul Conservator, practicând rotativa guvernamentală. La sfârşitul sec 19 şi începutul sec 20 apar tot felul de disidenţe care s-au transformat în partide. Asta arată că România are o veche meteahnă de a transforma nerealizările personale ale unui individ sau ale altuia în fracţiuni politice. Asistăm, deci, la asemenea fracţiuni politice, născute mai degrabă din orgolii personale decât din idealuri politice sau chestiuni ce ţin de doctrină. De aceea, nici acum, nici în perioada interbelică, nici mai devreme nu putem vorbi de partide extrem de bine articulate pe doctrine, ci mai degrabă pe oameni. Până şi în cel mai mare partid politic din România, Partidul Naţional Liberal, în perioada interbelică, după decesul liderului politic cel mai important, Ionel I.C. Brătianu, au început vânzolelile, au apărut fracţiuni.

Perioada interbelică este epoca în care guvernele se succed cu mare repeziciune. Am scris o care în care am discutat despre istoria învăţământului superior din România şi de ce acesta a progresat foarte puţin. Am făcut un calcul, de la 1866 până la 1948, câţi ani s-au scurs şi câţi miniştri ai educaţiei au fost şi nu cred că, în medie, s-a împlinit anul sau abia dacă a atins un an de ministeriat pentru fiecare. De departe, se poate spune că într-un an nu se pot face reforme. Nu întâmplător, miniştrii care au stat mai mult în funcţii, care au avut şansa să stea măcar 4 ani, unii şi în mai puţin, au reuşit să facă legi importante, cum este cazul lui Spiru Haret.

Rep: Schimbările acestea dese de guverne au până la urmă efecte negative asupra ţării sau, devenind cumva o tradiţie, deja ne-am imunizat?

LNK: Nu! Asta explică de ce România nu are un proiect de ţară nici în ziua de astăzi. În general, naţiunile care se respectă au proiecte de ţară. Fiecare individ, la fel ca fiecare naţiune, trebuie să-şi imagineze cum va arăta peste 10, peste 20, peste 50 de ani. Nu este cu nimic reprobabil ca o naţiune să-şi dorească să devină, de exemplu, o forţă importantă în UE, chiar dacă porneşte din penultimul loc în această competiţie. Proiectul de ţară ar trebui să arate încotro mergem şi în clipa aceea, absolut toate energiile naţiunii române trebuie să se îndrepte într-acolo. Ori, aceste schimbări frecvente de guverne… La noi, de 25 de ani suntem tot într-o căutare, nu mai au importanţă proiectele naţionale, deşi toată lumea vorbeşte de naţiune, şi importante sunt proiectele persoanele, proiectele de grup, proiecte mărunte, mercantile.

Am fost în Israel de curând şi, printre alţii, m-am întâlnit cu un om de încredere al premierului Netanyahu, care vrea să ajute România. Ei, bine, este pus în situaţiile cele mai penibile pentru că n-apucă să discute cu oameni din România, inclusiv cu premierul Grindeanu, de care era foarte entuziasmat, de deschiderea pe care o manifestase. Avea mare încredere în premierul Grindeanu şi spunea că păcat de ţara aceasta că se schimbă guvernele atât de des.

Noul-vechiul guvern

Viitorul guvern Tudose e aproape o clonă a fostului Guvern Grindeanu, deoarece foarte mulţi foşti miniştri se regăsesc, pe aceleaşi posturi sau pe altele, şi în componenţa viitorului guvern. Sunt însă şi câteva schimbări la câteva ministere, precum şi în ceea ce priveşte posturile de vicepremier. Astfel, Guvernul Tudose va avea trei vicepremieri – Sevil Shhaideh (PSD), Graţiela Gavrilescu (ALDE) şi Marcel Ciolacu (PSD) – fără portofoliu. Sevil Shaideh rămâne ministru al Dezvoltării Regionale, Florian Bodog – ministrul Sănătăţii, Tudorel Toader – ministru al Justiţiei. Adrian Ţuţuianu a fost propus să preia portofoliul Apărării. Din noul cabinet fac parte: Lucian Romaşcanu – propus ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Liviu Pop – propus ministrul Educaţiei Naţionale, Ionuţ Mişa – propus ministru de Finanţe, Carmen Dan – propusă ministru al Afacerilor Interne, Teodor Meleşcanu – propus ministru al Afacerilor Externe, Graţiela Gavrilescu – propusă ministrul Mediului, Lia Olguţa Vasilescu – propusă ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Rovana Plumb – propusă ministru delegat pentru Fonduri Europene, Petre Daea – propus ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Mihai Fifor – propus ministrul Economiei.

Toma Petcu a fost propus ministru al Energiei, Tudorel Toader – la Ministerul Justiţiei, Răzvan Cuc – la Ministerul Transporturilor, Doina Pană – la Ministerul Apelor şi Pădurilor, Lucian Şova – la Ministerul Comunicaţiilor, Gabriel Petrea – la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social. De asemenea, Marius Alexandru Dunca a fost propus ministru al Tineretului şi Sportului, Mircea Titus Dobre – ministrul Turismului, Andreea Păstîrnac – ministru pentru Românii de Pretutindeni, Ilan Laufer – ministru pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, Viorel Ilie – ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, Victor Negrescu – ministru delegat pentru Afaceri Europene, Lucian Georgescu – ministrul Cercetării şi Inovării.

Ioan Hosu, sociolog: “Programul de guvernare pare ca o stradă închisă

„Dacă a păstrat foarte mulţi miniştri în viitorul guvern, miza care era? Miza a fost, probabil, schimbarea premierului şi a celor care deja începeau să formeze un nucleu în jurul lui. Acest lucru arată că, de fapt, a fost o criză politică şi nu o criză guvernamentală, plecând de la programe de guvernare. Cred că formula actuală formulă guvernamentală reprezintă -ceea ce majoritatea observatorilor au spus- rezultatul unui conflict în interiorul PSD, care a vizat eliminarea premierului Grindeanu şi a unor apropiaţi şi impunerea unora care exprimă foarte bine interesele şi viziunea grupului câştigător din PSD, în speţă a lui Dragnea. De fiecare dată când vor exista divergenţe în PSD, ne aşteptăm la schimbări în guvern. Acest guvern e foarte posibil să aibă un traseu similar cu cel al lui Grindeanu; el va suferi modificări, la vârf, dacă e cazul, sau în rândul unor ministere, atunci când aceste ministere sau aceste poziţii din guvern nu vor reflecta poziţiile de putere din PSD. Cred că aici vorbim de o cutie a Pandorei deschisă de Dragnea. 

Aşteptări? Nu cred că ar trebui să avem aşteptări mai mari. Probabil că povestea cu programul de guvernare se va rostogoli în defavoarea noului guvern, pentru că deja sunt timpi pierduţi. Nu-i dăm o viaţă foarte lungă, nu văd un guvern pe trei ani, pentru că deja programul de guvernare pare ca o stradă închisă”.


Publicitate

Postaţi un comentariu