Istoria presei clujene postcomuniste

Drumul presei clujene libere de dictatura comunistă începe în 23 decembrie. La prima oră, după două zile agitate, în care la Cluj-Napoca au murit oameni, pe 21 decembrie apoi, în 22, fuga dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, apăreau primele ziare libere. La ClujNapoca s-a plătit prinos de sânge pentru libertatea de expresie. Așadar, ies din tipografie publicațiile Clujul Liber, primul ziar independent, care nu avea legătură cu oficioasele comuniste Igaszag și Făclia și, Szabadszag și Adevărul, fostele ziare comuniste eliberate de sub comanda cenzurii și a PCR.

Clujul Liber era scris de revoluționari clujeni, conduși de regretatul Radu Bădilă. Publicația a apărut în condiții dificile, redactată în după-amiaza de 22 decembrie. Articolele erau specifice perioadei, adică apeluri, comunicate ale FSN, articole de opinie. Patru pagini alb-negru. Ulterior se transformă în săptămânalul Atlas – Clujul Liber și apoi Atlas. A fost condus de Valentin Tașcu și Teohar Mihadaș. Printre cei care au mai scris aici și care activează în media în 2017 este Victor Lungu, acum la ziardecluj.ro.

Pe 23 decembrie 1989 a început lungul drum al cotidianelor Adevărul, acum, paradoxal, revenit la titulatura din perioada comunistă, Făclia, și Szabadszag, devenite publicațiile tradiționale ale Clujului. De ce? În primul rând datorită longevității asigurate de un public țintă în vârstă, pensionarii fiind în cel mai mare număr cei care le citesc, dar nu numai. Aceste două cotidiane sunt siameze, și apar neîncetat de 27 de ani! Este o performanță editorială să apari neîntrerupt, fără a inova major, timp de 27 de ani!

Tirajele erau imense în 1990-1992, cifrate la zeci de mii de exemplare. Cifre exacte oferă cartea profesorului Marian Petcu, „Tipologia presei românești”, atât pe presă centrală, cât și în cea locală. Cotidianul central România Liberă, antiguvernamental, avea în mai 1990 un milion de exemplare tiraj, iar gazetele locale clujene zeci de mii de exemplare. La 27 de ani, tirajul Făcliei numără câteva mii de exemplare. Nicio publicație tipărită clujeană nu este măsurată independent, nu are certificat al Biroului de Audit al Tirajelor (BRAT), deci, oficial, nu se pot oferi date de tiraj și audiență către clienți de publicitate, oameni și agenții de media buying. Aceasta este o veche tară a managementului de presă local sau mai bine spus a lipsei de management profesionist de presă. Dovada tirajului se face doar cu factura de comandă a tiparului, dar nu se pot oferi cifre de vânzări.

Primii opt ani de media clujeană reprezintă în opinia noastră o perioadă romantică, care se încheie cu apariția cotidianelor Ziarul de Cluj și Monitorul de Cluj. La nivel de audio-vizual se reînființează Radio Cluj și postul regional TVR Cluj, mult timp cenzurate și desființate de Partidul Comunist Român. La nivel de publicații apar unele efemere, monarhiste (Fracul, un singur număr!), Agora, Înfrățirea, Lupta transilvană etc. Apar și oficioase ale partidelor, care însă au un impact redus. Cel mai important oficios a fost Mesagerul Transilvan, ziar care a fost înființat de Frontul Salvării Naționale ca ziar al Prefecturii (reprezentantul Guvernului în teritoriu), devenit celebru odată cu fenomenul Caritas.

Ca opoziție la puterea FSN apare săptămânalul „NU”, cu gazetari tineri, curajoși provenind de la Napoca Universitară (publicație a UBB). Redactori sunt Liviu Man, Alin Fumurescu, Radu Clichici, Ciprian Banciu, Ciprian Moga, Mihnea Măruță, Ion Mureșan, Victor Lungu, Mihai Bacalu, Ovidiu Popa etc. Publicația a avut o subredacție în București, cu Florian Bichir, Iulian Comănescu, Călin Hera. “NU” a trecut prin mai multe etape, a fost publicația clujeană cu cel mai mare tiraj, 100.000 de exemplare, dar a fost șicanată de FSN și lovită de probleme de difuzare și, în 1992, de deciziile guvernului Stolojan. În decembrie 1993 se închide aproape simultan cu Atlas.

În perioada 1990-2014 la Cluj au avut loc multe tentative de fondare de publicații, soldate majoritatea cu eșecuri. Cel mai răsunător eșec, asta datorită, paradoxal, calității publicației, a fost cel al cotidianului Ziarul de Cluj, finanțat de elvețienii de la trustul Ringier. În ciuda tirajului bun, a ajuns numărul 1 în Cluj-Napoca, depășind Adevărul de Cluj (actuala Făclia) și pe Monitorul de Cluj, elvețienii au închis publicația exact la 1 an de la apariție!

Un ziar important lansat la Cluj a fost Monitorul de Cluj, în 1998, investiție a jurnaliștilor moldoveni de la rețeaua Monitorul. Deși a trecut prin succesive schimbări de acționariat, iar mai multe generații de jurnaliști au scris la acest cotidian, Monitorul de Cluj rezistă pe piața presei scrise, fiind al doilea ziar ca vechime al Clujului. În 2018 va împlini 20 de ani de apariție! De asemenea, trebuie să amintim Ziua de Nord-Vest, înființată de Liviu Man și Octavian Hoandră, ambii ex- „NU”, ca ediție clujeană a ziarului central Ziua, înființat de Sorin Roșca Stănescu. Apoi dezvoltă Ziua de Ardeal și trustul Gazeta, conținând săptămânalele Gazeta și cotidianul regional Bună Ziua, Ardeal. În 2003, Octavian Hoandră pleacă și înființează în 2004 cotidianul Ziua de Cluj, împreună cu omul de afaceri Rareș Bogdan, adică al treilea ziar ca vechime din Cluj, care apare de atunci neîntrerupt.

Să amintim că pe piața presei au apărut, din 1990, libere de cenzură, publicațiile culturale Tribuna, Steaua sau a fost fondat lunarul Apostrof. (Nota redacției: Din aprilie 2006 apare fără întreruperi revista de cultură urbană Orașul. Tiraj 1.000 exemplare și în prezent – vezi comentariul fondatorului, mai jos).

Criza și post-criza în media clujeană

Perioada bună a presei clujene a continuat cu săptămânalul Clujeanul (2000-2009) regionalele Transilvania Jurnal și, mai ales, Evenimentul Zilei ediție de Transilvania, ultimele două conduse de publisherul Florin Danciu. De asemenea, au apărut Pro Sport de Transilvania și Gazeta Sporturilor de Transilvania. Redacțiile erau numeroase și puternice. Primul semn că lucrurile nu merg bine a fost cînd patronatul a decis închiderea ediției de Transilvania a Evenimentului Zilei, în 2008. De asemenea, criza care și-a arătat colții în decembrie 2008 a dus la tăierea salariilor la cotidianul Ziua de Cluj cu 10 la sută și închiderea Informației de Cluj.

În post criză, manageri de presă inovatori au lansat ediții electronice sau chiar site-uri de sine stătătoare, cum a fost Citynews.ro (2007), patron Liviu Alexa, devenit lider de piață și știridecluj.ro al ziariștilor Horea Șoica și Delia Cărbune (2009). Pe de altă parte, tentativa trustului Adevărul de a impune un ziar local gratuit, Adevărul de Seară (2008-2011), ajuns la un moment dat lider de piață, ca audiență și tiraj, a fost un eșec, în ciuda importantelor resurse puse la bătaie.

În audiovizual, CBN TV a murit, iar NCN TV, un brand local, a fost închis o bună perioadă. Invazia internetului a mutat interesul cititorilor pe site-uri. Ziare exclusiv online, dar nișate, au început să apară din 2012, unele însă fără succes: stiridesport.ro, cluj. travel, revistabulevard.ro etc.

La ClujNapoca ființează în 2017 aproximativ 60 de siteuri de știri, agregatoare. Printre cele mai relevante se numără: actualdecluj.ro, ziardecluj.ro, stiridecluj.ro, Transilvania Reporter, eclujeanul.ro, clujulcultural.ro. Pe print, o apariție surprinzătoare prin calitate este lunarul de cultură şi gândire strategică Sinteza.

Text: Tiberiu Fărcaș, jurnalist Clujucultural.ro, 

Autor “Colosul cu picioare de hârtie. O istorie subiectivă și ilustrată a presei scrise. Cluj-Napoca 1989-2010”, Ed. Eikon-Comunicare.ro.


Publicitate

2 Comentarii

  1. Ionel Vitoc spune:

    Dacă n-ați fi amintit de Steaua și Tribuna ambele reviste nu interveneam. Din Aprilie 2006 apare fără întreruperi revista de cultură urbană Orașul. 11ani. Și continuă. Tiraj 1000 exemplare. Nu e puțin. Dle Fărcaș aveți din partea noastră cu ocazia sărbătorilor pe care vi le doresc frumoase, un set complet. Vă rog să-l ridicați de la redacție, bd. Eroilor 16, etaj 6, Cluj Napoca. La mulți ani și de la anul vă așteptăm să colaborăm.

Postaţi un comentariu