Instruiți, răpiți, salvați: 19 noi membri în clubul jurnaliștilor care transmit din zone de conflict

Absolvenții Cursului pentru jurnalişti care transmit din zone de conflict 2019/Foto: MApN

În urmă cu patru ani, jurnalista de origine română Rukmini Maria Callimachi, corespondent internațional pentru publicația The New York Times și de patru ori finalistă la Premiul Pulitzer, acorda un interviu Revistei Sinteza în care vorbea despre plecarea ei din România și despre cariera de jurnalist. Făcea asta dintr-un loc din Irak pe care nu mi-l dezvăluise, aflându-se în timpul unei perioade de documentare pentru un articol pe care îl pregătea pentru publicația americană la care lucrează și în prezent. În momentul în care am reușit să vorbesc cu Rukmini, românca se afla în Irak, pentru a patra oară în acel an.

Convorbirea telefonică se întrerupea constant și a fost nevoie de mai multe intervenții telefonice din partea ei și a mea pentru a putea lega conversația. Rukmini Callimachi este cunoscută pentru reportajele pe care le realizează despre Statul Islamic. După ce anumite regiuni din Irak și din Siria au fost eliberate de sub legea impusă de ISIS, jurnalista de origine română a petrecut săptămâni întregi în acele locuri intervievând oamenii care locuiau acolo. A vorbit cu persoane care au scăpat de sub legea ISIS și uneori a intervievat chiar membri ai grupării teroriste.

Urmărindu-i de atunci parcursul și citindu-i reportajele pe care le realizează în scopul dezvăluirii adevărului, am început să înțeleg mai bine motivațiile din spatele riscului conștient la care se supune mergând în zone de conflict, când ar putea la fel de bine să obțină un post de editor în biroul din New York și să coordoneze de acolo echipele de corespondenți din teren. A ales în schimb să intre tot mai adânc în structurile grupărilor teroriste, în viața extremiștilor și a victimelor lor.

Majoritatea articolelor care se scriu despre ISIS nici măcar nu încearcă să transmită și ceea ce are de spus cealaltă parte pentru că toată lumea îi consideră pe teroriști niște monștri. Eu cred cu tărie în importanța de a asculta și a încerca să îți înțelegi dușmanul, ceea ce este total diferit față de a le asigura doar o platformă de exprimare”, declara Rukmini Callimachi într-un interviu.

Deplasarea cu transportorul spre FOB

Interiorul unui vehicul militar Humvee

Cu realitățile pe care le-am citit în ultimele luni în articolele jurnalistei de la The New York Times și cu dorința de a aprofunda dincolo de cărțile citite, de comunicatele de presă, de evenimentele de ocazie și de concursurile de tir organizate periodic pentru jurnaliști în poligoane de tragere, ce înseamnă un teatru de operații, m-am înscris la Cursul pentru jurnaliști care transmit din zone de conflict organizat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcţia informare şi relaţii publice cu scopul de a pregăti jurnaliştii pentru activitatea din zonele de criză şi război, inclusiv pentru mediatizarea problemelor din domeniul apărării naţionale.

Șapte zile în care principala grijă a fost aceea de a avea casca, masca de protecție contra gazelor, vesta antiglonț și trusa de prim-ajutor 24 de ore din 24 la îndemână, șapte zile în care ni s-au prezentat riscuri, amenințări, restricții și măsuri de siguranță în teatrele de operații în care acționează Forțele pentru Operații Speciale, șapte zile de instrucție și reguli specifice pregătirii pentru executarea misiunilor în teatrele de operații și aproape 30 de ore nedormite pe durata unui exercițiu tactic care a inclus un zbor cu C-27J Spartan cu operatori FOS și lansare demonstrativă parașutiști, deplasare cu elicoptere IAR 330 PUMA spre o bază de operare (FOB-Forward Operating Base), ședințe de instruire, pregătire pentru o misiune de patrulare, plecări în misiune, ambuscadă, atac, raiduri aeriene, luări de ostatici, operațiune de salvare ostatici și deplasare la bază. O descriere mult prea succintă a unui exercițiu extrem de complex pe care l-am desfășurat în perioada 30 iunie-6 iulie la Centrul Național de Instruire Întrunită din Cincu, județul Brașov, una din facilitățile cele mai mari și mai complexe dintre cele care există în Alianța Nord-Atlantică.

Orientare în teren și deplasare după azimut

Transport în FOB

Când îi ai alături pe militarii Batalionului 52 Forțe pentru Operații Speciale, militari cu o vastă experiență internațională, când vânătorii de munte te instruiesc cum să execuți misiuni într-un mediu operațional greu accesibil, în cazul nostru Cheile Râșnoavei, când patrulezi alături de militarii Batalionului 811 Infanterie Dej în miez de noapte, îți dai seama că ai în fața ochilor un motor pregătit să acționeze în cele mai aspre condiții. Un motor căruia ai impresia că îi îngreunezi funcționarea atunci când abia reușești să urci sau să cobori dintr-un autocamion, când intri în panică și nu știi să îți controlezi respirația cu masca de gaze pe față, când simți că nu poți înainta sub greutatea vestei antiglonț, când casca îți alunecă pe ochi și ochești prin luneta greșită a armei, când determinarea unghiului azimut necesar orientării pe hartă îți dă grave bătăi de cap, când „regreți” că nu te-ai numărat printre colegii răpiți de insurgenți. Stângăcii permise în condițiile în care participi la un curs care să te familiarizeze cu ceea ce înseamnă operațiile militare și mediul în care acestea se desfășoară, dar neîngăduite într-un teatru de operații real.

Cursul a venit în acest an cu marele avantaj de a-i avea ca instructori pe o parte din militarii Batalionului 52 Forțe pentru Operații Speciale, o experiență nouă atât pentru ei, provocați să-și testeze aptitudinile pedagogice, cât și pentru noi, interesați să aflăm detalii din misiunile pe care le-au desfășurat până acum în Afganistan, acolo unde România participă din 2002 cu efective militare alături de aliatul american. Potrivit MApN, la sfârșitul anului trecut, CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării) a aprobat ca 1.902 militari din Armata României să participe în 2019 la misiuni și operații în străinătate, în creștere cu 127 militari față de anul 2018. Efortul principal al forțelor României în Afganistan rămâne participarea cu forţe şi mijloace la operaţia NATO- Resolute Support Mission (RSM). În ianuarie 2015 NATO a lansat în Afganistan misiunea Resolute Support (RSM), care are drept scop instruirea, consilierea și acordarea de asistență forțelor naționale afgane de securitate și apărare (ANDSF).

Zbor cu C-27J Spartan cu operatori FOS și lansare demonstrativă parașutiști

Demonstrație a militarilor Brigăzii 2 Vânători de Munte în Cheile Râșnoavei

De la dormitul în containerele modulare, la servirea ciorbei de fasole în aer liber, de la învățarea metodelor de supraviețuire în captivitate, inclusiv învățarea metodei de făcut focul în vederea uscării hainelor ude, la acordarea primului ajutor în situații critice, de la numărarea secundelor până la explozia comandată de experții în genistică, la vizitarea Școlii de Aplicații a Forțelor pentru Operații Speciale-SAFOS, de la zborul tactic în formație cu elicoptere militare, la experimentarea senzației de vertij, de la „bătaia” pe punga de Skittles din pachetul de hrană MRE (Meal Ready to Eat), la modul în care trebuie reacționat în momentul unui atac cu rachetă, toate experiențele s-au așezat în straturi pe parcursul întregii săptămâni, până în punctul în care clubul select al celor care au absolvit Cursul pentru jurnaliști care transmit din zone de conflict a certificat 19 noi membri.

Este evident că un certificat de absolvire a cursului și participarea la situații apropiate de realitatea teatrelor de operaţii militare nu ne va garanta supraviețuirea într-un teatru de război și vor exista în continuare dificultăți în a distinge realitatea de ficțiune și în a avea o atitudine echilibrată față de tot ceea ce înseamnă implicațiile unui război, însă adaptarea acolo va fi cu siguranță mai ușoară pentru mulți dintre noi, iar relația militar-jurnalist pe timpul operațiilor va fi mai bine înțeleasă.

Postaţi un comentariu