„Clujul reprezintă un centru al psihologiei în România”

Profesorul universitar Daniel David | Foto: Daniel Bodea

Recent a avut loc la Cluj-Napoca un congres international de psihologie organizat în premieră în afara Statelor Unite ale Americii. Este vorba de Congresul Internațional de Terapie Rațional Emotivă și Comportamentală (REBT) – Rolul „Clasicilor” în Prezentul și Viitorul Psihologiei organizat de Institutul Albert Ellis, cu sprijinul Institutului Internațional de Studii Avansate de Psihoterapie și Sănătate Mintală Aplicată și al Asociației Române de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale.

Despre beneficiile pe care le aduc orașului, universității și României, acest tip de evenimente și altele asemănătoare, am stat de vorbă cu președintele congresului, profesorul de psihologie Daniel David.

Pentru că în ultimul an, Clujul a fost gazda unei serii de întâlniri academice internaționale care au adus împreună mii de participanți din străinătate, am dorit să aflăm care sunt mizele dar și condițiile contextuale în care se produc ele, ce semnal transmit lumii întregi și cum ar trebui să le exploatăm.

O imagine internațională pentru Cluj, un câștig de informație, noi contacte și relații de studiu internaționale, dar și o poziționare superioară pentru Universitatea Babeș-Bolyai sunt câteva dintre beneficiile pe care aceste congrese le aduc.

-Domnule profesor Daniel David, zilele trecute a avut loc la Cluj un congres care s-a desfășurat, pentru prima dată în istoria sa, înafara Statelor Unite. De ce în România și de ce în Cluj și care este percepția internațională despre noi?

Psihologia clujeană totdeauna a fost ancorată în lumea internațională, ea a fost fondată de Ștefănescu Goangă, iar el a terminat la Viena și a făcut specializări în Germania. La noi avem păstrate în laboratoare și în muzeu obiecte cu sigla Leipzig, a adus cu el dotările de acolo. Așadar, noi întotdeauna am fost ancorați internațional. Din păcate am trăit și noi pauza aceea când a fost desființată psihologia, între ’77 și ’89. Reînființată după ’89, noi am păstrat prin oamenii mai în vârstă care au prins și perioada anterioară care au ținut legătura cu ceea ce a însemnat spiritul școlii de psihologie clujene, astfel încât cei care am început după ’89 mereu ne uitam înafara nu ne uitam după nu știu ce anturaj din România, nu ne uitam spre București. Nu că nu ne uitam din orgoliu, doar colaborăm cu colegii noștri, însă pentru noi, miza era colaborarea cu cei dinafară, să fim în proiecte comune cu ei, să învățăm de la ei și așa mai departe.

-Ați reușit să recuperați perioada aceea nefericită?

S-a recuperat. Psihologia clujeană este prima care a recuperat, pentru faptul că ea în ’89 a venit cu o altă garnitură de psihologi, spre deosebire de alte facultăți care au continuat cu oameni pregătiți în paradigma de dinaintea desființării. Și aceasta a fost o schimbare fundamentală. Cui i se datorează ea? În primul rând profesorului Ion Radu, care a mizat și pe oamenii din vechea garnitură, dar care a adus oameni complet noi pe care i-a trimis în străinătate și a spus: Studiați și veniți și faceți aici ce-i acolo! În celelalte centre au continuat mult cu cealaltă paradigmă, acum recuperează, sunt și ei acum foarte ok, dar Clujul reprezintă, dacă vreți, un centru al psihologiei în România, nu doar că spunem noi – ne uităm în ratingurile internaționale – suntem mereu în top 500, deși universitățile românești nu au intrat în top 500, psihologia clujeană a intrat, ca specializare. Cam asta este situația și atunci, automat, sigur, noi odată ce am reușit fiecare în domeniul nostru să fim mai influenți, conferințele majore, congresele internaționale, care se organizează în diverse țări ale lumii, încercăm să le tragem și spre Cluj, și spre Universitatea Babeș-Bolyai.

-Concret, care este beneficiul acestora?

Beneficiul cognitiv, ca pentru orice congres, oamenii, tineri, studenții au oportunitatea să-i cunoască direct pe cei din cărțile cărora învață, adică ai tot învățat din cartea lui, acum îl vezi pe el, acesta este cel care ți-a marcat, de pildă, lucrarea de licență! Astfel intră în colaborare cu ei, încep să facă proiecte împreună. Este deci vorba despre o sincronizare academică și de un networking profesional.

-În privința orașului, nu se poate vorbi de un beneficiu? Aceste congrese pot aduce notorietate orașului, îl „pun pe hartă”?

Ba da. Pe mine mă interesează – dacă ați văzut – în toate congresele internaționale mereu am punctat ideea de Cluj-Napoca, Transilvania, România. Încercăm astfel să promovăm orașul, Transilvania și țara. Cu filmele pe care le știm, cu ce înseamnă orașul – foarte mulți rămân șocați când află că orașul Cluj este singurul care a avut cel mai înalt grad de urbanizare în perioada orașului roman, că a avut statutul de colonie, aceasta însemnând că locuitorii săi se spuneau dreptului roman, Ius Italicum, la fel ca locuitorii Romei. Astfel, Napoca și Londra erau orașe care făceau parte dintr-un imperiu, cu statut de colonie. Asta în timp ce în celelalte părți ale țării lucrurile erau în dezvoltare. Clujul are o istorie și când străinii află lucrurile astea rămân mirați, chiar șocați, le place să vadă orașul, le place să vadă zona romană, zona antică…

-Pot aceste evenimente să deschidă noi colaborări și oportunități pentru studenți, pentru cercetători?

Da. Aproape după fiecare congres, cei care veneau din universități care nu aveau program Erasmus ne cereau să dezvoltăm programe Erasmus. Și aceasta înseamnă că și studenții noștri încep să circule.

-Înțeleg că au fost participanți din foarte multe domenii de cercetare. Ca tendință, înspre ce ne îndreptăm?

Oamenii trebuie învățați că nu toate tratamentele trebuie promovate agresiv, nu toate sunt tratamente științifice, care au validare științifică, să învețe să aleagă acele tratamente care au suport empiric, suport științific, să nu plătească bani care au doar promovare nu și suport științific. Să îi învățăm să separe în științific, pseudoștiințific și nonștiințific. Până și în medicină este foarte complicat, în psihologie cu atât mai mult. Aceasta este o tendință, au apărut ghidurile științifice internaționale care sunt accesibile online astfel încât oamenii trebuie educați ca atunci când, de pildă, un copil este diagnosticat cu ADHD sau cu autism, te poți documenta. Deja aceste informații sunt accesibile online: care sunt tratamentele cele mai eficiente la nivel internațional, iar atunci când mergi la un specialist în psihologie spui că, uite, am citit asta! Faceți tratamentul ăsta? Și dacă nu face, să explice de ce nu face tratamentul despre care ai citit că este cel mai bun.

-Da, dar trăim o explozie informațională. Cum facem diferența între abordările științifice și cele care nu sunt științifice, mai ales într-un domeniu încă nou pentru publicul român?

Ne uităm mereu: ce credibilitate are, dacă mă duc la cineva care conferențiază pe o temă, o fac pentru că îl consider mai bun decât mine în acel domeniu. Și atunci te uiți cine este persoana respectivă, de unde vine, ce credibilitate are. Apoi te uiți la legăturile lui cu mediul academic, dacă a scris ceva despre ce conferențiază, este cartea respectivă apărută la o editură serioasă, care verifică ce scrii… sau nu? Asta trebuie să facem.
( Fragment dintr-o convorbire mai amplă pe care o vom publica ulterior.)

Postaţi un comentariu