ANAF, o poveste fără sfârşit

Anul 2018. Cozi – cel puţin două, nervi – câţi poţi duce, ridicări din umeri – fără număr. Vă e familiar acest scenariu? Dacă da, înseamnă că aţi trecut măcar odată pragul instituţiei din Piaţa „Avram Iancu”, unde, înainte să intri, trebuie să îţi faci cruce. Sau mai multe cruci. Şi nu, nu vorbesc despre Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. Nu, vorbesc despre ANAF Cluj-Napoca, locul în care povestea începe, dar nu se termină niciodată, locul în care nu ştie stânga ce face dreapta, locul în care pe un calculator se vede ceva, iar pe altul, altceva, locul în care spaţiul virtual, e doar virtual, locul în care şi dacă nu ai o problemă, ajungi să ai una. De ce? Pentru că aici domneşte haosul. Iar haosului îi face plăcere ca tu, contribuabil de rând să faci muuulte drumuri şi să pierzi zile întregi pentru orice chilipir la ghişeurile ANAF.

Personal, deţin din 2014 un PFA. Îmi depun declaraţiile în mod conştiincios, aşa cum am făcut şi în acest an. Da, am depus chiar şi Declaraţia 600, înainte ca termenul să se mute pe 15 aprilie. Îmi place să fiu la zi cu plăţile, astfel că îmi achit la timp şi datoriile. Sau mai bine zis aş vrea să le achit, pentru că ANAF  nu îmi permite.

Situaţia financiară, o mare de necunoscute

Prima vizită la ANAF din acest an a fost cea prilejuită de depunerea declaraţiilor 200, 220 şi 600. Pentru că, deşi funcţionez din 2014, timp în care nu am primit acasă, prin Poşta Română, nicio decizie de impunere 250 cum ar fi trebuit să primesc încă din luna octombrie a anului 2015, pentru impozit, CAS (pensii) şi CASS (sănătate) pentru anul 2014, am rugat-o pe doamna de la ghişeu să îmi spună dacă am sau nu datorii pe anii precedenţi. Singurul lucru pe care l-a observat în sistem este o datorie la CAS pe 2016. O datorie cu patru cifre, consistentă, dar acest aspect e mai puţin important în momentul de faţă. Ideea e că eu în 2016 am plătit la fiecare trei luni ceea ce au calculat ei, adică am plătit după salariul minim pe economie, cu toate că declaraţia mea, depusă la început de an, spunea altceva. Adică cu toate că aveau declaraţia în faţă, ei au decis să mă taxeze după ureche, iar anul următor să îmi pună în cârcă toată suma restantă, conform declaraţiei. Unde să mai pun faptul că nu am primit decizia de impunere prin poştă, iar la suma respectivă se adaugă odată cu trecerea timpului penalităţi? Dacă nu întrebam nimic, suma creştea în continuare. Dar pentru că nu doar pensia trebuie plătită după aşa zisele regularizări, conform deciziilor de impunere 250, după plata datoriei respective, am decis să îmi aflu întreaga situaţie financiară. Din nou. Situaţia financiară existentă în sistemul ANAF-ului, pentru că în paralel contabila m-a înştiinţat ce aş mai avea de plată. Dar, pentru a-ţi afla propria situaţie financiară în Cluj, e cale lungă.

După cum spuneam mai sus, o poveste fără sfârşit. Am pierdut trei zile stând la ghişee fără niciun rezultat. Adică, odată ajunsă în faţa funcţionarului – de fiecare dată altul – mi s-a spus că nu îmi pot afla situaţia financiară, fie că nu se vede în sistem, fie că de ce vreau să o ştiu, fie că se vede doar datoria la pensie, ba că Primăria Cluj-Napoca nu ştiu ce nu a făcut, primăria care nu are nicio legătură cu ANAF-ul, dar mă rog. A patra oară, am avut un soi de noroc, în sensul că mi-am dat seama că totuşi nu stau „de nebună” la ghişee. M-am dus din nou cu aceeaşi rugăminte: de a-mi afla situaţia financiară pe anii 2014, 2015, 2016.

Registratura

Glasul suav de dincolo de sticlă mi-a spus bineînţeles că nu îmi poate da situaţia mea financiară, că nu o vede, dar mi-a spus totuşi că am de luat bani, nu de dat. Hmm… Adică ceva, ceva, tot se vedea acolo! „De unde ştiţi că am bani de luat, dacă nu vedeţi?” „Hm… Da, aveţi de luat, dar nu vă pot da alte detalii. Aşteptaţi acasă decizia!”. De parcă nu fac acest lucru de patru ani, aproape. Nu mi-am obţinut situaţia financiară, dar m-am întors a doua zi. Din nou. De această dată, în aceeaşi husă transparentă în care îmi ţin buletinul mi-am strecurat şi legitimaţia de presă şi m-am asigurat că cea de la ghişeu o va vedea. A văzut-o, iar minunea s-a produs: am aflat după trei zile pierdute cum îmi pot afla situaţia financiară. „Trebuie să faci o cerere la Registratură, e pe hol, lângă automatul de cafea şi în 5 zile vei afla răspunsul!” Nu există cerere tip, trebuie scrisă de mână. Zis şi făcut. Pe cerere trebuie completat neapărat CNP-ul pentru că altfel rişti să fii confundat cu o altă persoană din sistem deşi îţi dai toate datele de identificare fiscală, dar şi numărul de telefon, deşi nu te va suna nimeni. Cererea se depune la Registratură, iar după cinci zile lucrătoare, îţi poţi ridica, pe bază de număr de înregistrare, răspunsul de la Informaţii.

După cinci zile, m-am prezentat din nou la sediul ANAF. Am primit situaţia pe cei trei ani doar pentru impozit. Mi s-a comunicat că la sănătate sunt doar în 2012 cu calculele, deci să nu îmi fac speranţe, iar la pensie ce anume aş mai vrea să ştiu? Doar că nu au zis, dar ce, nu ai plătit destul? Mi-au dat totuşi o hârtie care se primeşte de obicei la începutul anului, prin care ANAF-ul te informează cât ai avea de plată în următorul an. Adică mă informau în 2018 cât aş fi avut de plătit eşalonat în 2016, an pentru care am plătit deja şi regularizarea. Am revenit cu o nouă cerere la Registratură pentru a afla dacă mai de plătit ceva pentru anii 2014 şi 2015 la pensie. Pentru a ajunge la zi cu sănătatea cred că vor mai trece mulţi ani buni, dacă sunt în urmă cu şase ani.

Vrei să plăteşti? Nu se poate!

M-am prezentat la ghişeul unui funcţionar ANAF, după nelipsita coadă, cu deciziile de impunere obţinute la cerere. Pe toate deciziile respective s-a specificat faptul că sunt „duplicate”, ceea ce înseamnă că a fost emis totuşi cândva şi un original. Misterul e desluşit rapid: deciziile au fost emise după cum urmează: la data de 30 aprilie 2015, pentru anul 2014, la data de 12 martie 2016 pentru anul 2015 şi la data de 7 decembrie 2017 pentru anul 2016. Eu nu am primit niciuna dintre aceste decizii prin poştă! Dar… pe toate se specifică faptul că dacă nu sunt plătite în termen de 60 de zile de la data în care au fost emise, se aplică penalităţi! În 45 de zile pot fi contestate. Dar cum să conteşti sau să plăteşti ceva ce nu ai primit?

Astfel că, înarmată cu aceste decizii în variantă duplicat şi cu multă răbdare, i-am explicat doamnei de la ghişeu că vreau să plătesc datoriile care rezultă din respectivele hârtii. Conform deciziilor, aş avea de plătit în total undeva la 400 de lei, iar ei trebuie să îmi restituie 500 de lei. Revoltată, doamna de la ghişeu mă ceartă: „De unde aveţi aceste hârtii?” Îi explic că le-am cerut, că altfel nu le-aş fi primit niciodată. „Şi ce aţi înţeles din ele?” continuă ea interogatoriul. „Că am de plătit şi de primit bani”. Se strâmbă puţin şi merge să ceară ajutor.

„Nu se vede nimic în sistem. V-aţi plătit datoria la pensie. Şi trebuie să vă dăm noi bani”. „Am şi de plătit”. „Eu nu văd nimic”. „Uitaţi-vă pe foile acelea”. Nu reuşesc nicium să o lămuresc că am de achitat 400 de lei + cine ştie ce penalizări pentru neachitarea la timp a datoriilor respective. „Trebuie să vă dăm noi bani. Dar nu acum. Doar în martie. Veniţi din nou într-o zi cu această hârtie”. Îmi dă o nouă hârtie, unde se precizează cât trebuie să primesc. Îmi explică faptul că trebuie să vin dimineaţa pentru a putea primi banii, că acum nu se poate, că eu nu mai am nicio datorie. Degeaba îi explic că doamna de la Informaţii vede altceva în sistem, că în hârtiile mele obţinute de la instituţia în care lucrează ea, e cu totul altceva faţă de ce îmi spune. Ea o ţine pe a ei: ea nu vede nicăieri cei 400 de lei pe care eu îi am datorie. „Sunteţi sigură?” „Da, vă aştept în martie!” Nu mai e mult până în martie, dar eu tot am o datorie care creşte în fiecare zi şi pe care efectiv nu mă lasă să o plătesc! La Informaţii se vede, pe decizii se vede, la ghişeele specializate, nu. Am verificat în toate actele pe care le am disponibile, iar acea sumă nu a fost nicicând achitată. Trebuie să recunosc că acest aspect mă depăşeşte.

ANAF nu ştie cum funcţionează

Între timp, printre plimbările dese la ANAF, am făcut o solicitare Compartimentulului de Comunicare, Relaţii Publice şi Mass Media DGRFP Cluj Napoca, reprezentată de Inspectorul Superior Radu Răducu Alin, prin care am adresat câteva întrebări legate de funcţionarea acestei instituţii. Redau întrebările trimise mai jos:

  • Conform legii, când trebuie trimise, prin Poşta Română, contribuabililor Deciziile de Impunere 250? Cine anume este responsabil de faptul că aceste decizii nu sunt trimise la timp? Ce sancţiuni sunt prevăzute în acestă situaţie?
  • Dacă acestea nu se trimit/ nu se primesc, cum anume pot contribuabilii să îşi afle situaţia financiară? Care este procedura exactă? Ce fel de sancţiuni primesc angajaţii ANAF pentru refuzul repetat de a furniza aceste informatii privitoare la situaţia financiară?
  • În cazul plăţii online/ prin transfer bancar a unei sume datorate, cum anume se face dovada plătii? Este suficientă existenţa extrasului de cont doveditor sau trebuie înregistrată operaţiunea la registratură? De ce nu este precizată această informaţie pe afişele din interiorul instituţiei unde se precizeză că se pot efectua plăţi prin transfer bancar?

Ultima întrebare rezultă din zecile de cazuri pe care le-am auzit stând la cozi, când cei în cauză au plătit contribuţiile prin transfer bancar, dar plata nu apărea ca efectuată, fapt pentru care mulţi dintre ei au fost nevoiţi să mai plătească încă o dată la ghişeu, banii plătiţi la bancă pierzâdu-se în neant. Şi da, am aflat şi răspunsul între timp: plata trebuie înregistrată la registratură pentru a nu exista niciun dubiu în privinţa ei.

După zece zile, conform Legii 544-2011, primesc următorul răspuns: „Vă comunicăm faptul că identificarea informaţiilor cerute necesită o documentare mai amănunţită, care nu poate fi efectuată în termenul legal principal de 10 zile. În concluzie, termenul de soluţionare a respectivei solicitări se prelungeşte până la maxim 30 de zile de la înregistrare, conform articolului 7(1) din lgea 544/2001”.

Răspunsul poate fi vizualizat AICI. 

Este de apreciat faptul că au trimis un răspuns indiferent de natura lui, în termenul legal. Dar… întrebările mele ţin de modul în care este organizată această instituţie, de procedurile cu care ei operează. Cum adică ai nevoie de mai mult de 10 zile de documentare pentru a şti cum anume funcţionezi?

Postaţi un comentariu