Adrian Hădean și rolurile vieții lui: „Mereu am avut un picior în bucătăria de restaurant, indiferent ce făceam”

Foto: Vakarcs Loránd

Și a făcut multe. Chef Adrian Hădean s-a întâlnit marți 21 noiembrie, cu studenții Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) în cadrul evenimentului „Zilele Carierei la DCRPP” și le-a vorbit timp de mai bine de două ore despre rolurile pe care le-a îndeplinit de lungul vieții sale, despre trecerile de la tăbăcăria tatălui său la postura de jurat în emisiunea Master Chef, dar și despre numeroasele incursiunii în lumea marketing-ului, a comunicării și a presei, cu o precizare importantă: în toate etapele și rolurile pe care le-a îndeplinit, bucătăria și dorința de a fi în permanent contact cu oamenii au fost două dintre cele mai importante constante.

De la stripteuză la friteuză, cu Adrian Hădean

Unul dintre cei mai cunoscuți chefi din România, Adrian Hădean nu are o poveste care să înceapă din bucătăria mamei și să meargă cursiv printr-o școală de bucătari, restaurante de cinci stele și emisiuni culinare. Primul loc de muncă a fost în tăbăcăria tatălui său, iar în perioada adolescenței și-a descoperit pasiune pentru radio, în Baia Mare. S-a mutat la Oradea, unde, chiar dacă nu pare a fi genul, a descoperit lumea barurilor anilor ’90 dar și una dintre primele lui lecții de comunicare, atunci când era MC într-un club și singura șansă de a face atmosferă a fost să aducă o dansatoare. Efectele au fost imediate.

„Eram cu comunicarea în zona în care acei oameni o pricepeau. A fost simplu de fapt: din momentul în care am realizat care este pragul de limbaj pe care îl înțeleg acești oameni, am știu ce trebuie să fac. Am făcut, am repetat de câteva ori în câteva nopți, până când am zis că banii vreau să vină la mine și să nu îi împart cu striperița, așa că am rupt contractul. Am încheiat colaborarea cu ea și am început să fac concursuri cu public la care inclusiv doamnele participau din proprie inițiativă. Era o lume ciudată, frumoasă și urâtă în același timp, dar era interesant cum aceste doamne, care vineri seara făceau diverse lucruri pentru amuzamentul general, duminică se întâlneau tot cu mine și făceam în același club un soi de Tip Top Minitop, pentru copii. Erau aceiași actori cu alte roluri. Atunci am învățat cum e cu rolurile pentru că vedeam oamenii din jurul meu făcând asta și am avut ocazia să învăț din asta”, a povestit Hădean.

Între munca alături de tatăl său, emisiuni de matinal la radio, mutări pe ruta Baia Mare-Oradea sau organizări de petreceri, constanta lui Adrian Hădean a fost de fiecare dată bucătăria.

„Când eram la Oradea și lucram la matinal, după matinal aveam foarte mult timp liber. Pierdeam multă vreme și șeful crâșmei la care lucram a observat asta și m-a întrebat dacă vreau să merg să fac pizza la ei. I-am spus că nu știu să fac pizza și el mi-a spus <<nicio problemă, că nici noi nu știm>>. Am acceptat, am intrat după tejgheaua de la Oaza Italiană. Mă încânta ideea de a mă da în spectacol și de a face și bani, dar nu mi se păreau la fel de importanți ca procesul în sine. Am făcut vreo 20.000 de pizza acolo și m distram foarte mult alături de oameni cu care puteam să interacționez, pentru că lor li se părea foarte tare că omul pe care ei îl aud la matinal dimineața le face pizza după masa. La vremea aceea eram un soi de vedetă locală și oamenii de radio erau foarte apreciați și era ceva să vorbești la radio în anii ’90. Erai într-o zonă semi-fantastică, oricât de ciudat pare astăzi. Mi-a plăcut mult și de atunci nu am mai putut să mă despart de bucătăria profesionistă până astăzi, în ciuda diverselor pauze”, își amintește el.

Apoi, în mod deloc logic pentru el dar logic pentru altcineva, a urmat etapa emisiunilor culinare. Era o perioadă aproximativ romantică a presei și a televiziunii românești, iar în materie de emisiuni culinare era în mare vogă britanicul Jamie Oliver. Cum Adrian era pasionat de bucătărie iar o televiziune locală avea o oră „de umplut”, Hădean a ieșit din pizzerie și a ajuns direct pe sticlă unde, explică el cu modestie, era un monument de incompetență.

„Mi se părea îngrozitor și nu știam ce aș putea să fac. Televiziunea venea cu o presiune pe care nu mi-am dorit-o. Mi-au zis să fac emisiunea cum știu eu și cineva a sugerat să fac o emisiune culinară dacă tot îmi place să gătesc. Tuturor li s-a părut o idee fantastică, mai puțin mie pentru că eu în realitate nu stăpâneam bucătăria la acel nivel. La acea vreme, în România, mai exista Bucătarul Petrișor cu vestonul acela de bucătar și un discurs pseudo-savant și atunci apăruse și Jamie Oliver, care era foarte carismatic. Toată lumea își imagina că aș putea fi așa ceva, dar le-am spus atunci că nu pot și nici azi nu pot, chiar dacă și azi lumea vine la mine și îmi spune să imit pe cineva. Dar nu pot, pentru că am crescut în altă cultură și mai degrabă aș sta cu spatele la oameni decât să fac spectacol cu asta. M-au lăsat cum am vrut eu, aveam un aragaz și o masă de la un prieten, aveam o regie de emisie și cameramani care mă filmau de peste tot așa încât să vadă toată lumea cât sunt de incompetent. Am încercat să fac asta cu cât mai multă grație, mai ales că emisiunea era în direct și aveam și telefoane în direct și avea un mega succes. Poate asta pentru că oamenii simțeau că pot fi mai buni decât mine și pe noi, pe oameni, asta ne face să ne simțim foarte bine. Am avut un mega succes”.

În ciuda succesului, Adrian Hădean își dorea să facă lucrurile din bucătărie „ca la carte”, astfel că a început să caute oameni dincolo de sticlă.

„Îmi doream să îmi depășesc această incompetență, astfel că am început să merg la bucătari din restaurantele din Baia Mare, ca să învăț. Trebuia să învăț pentru că mă tăiam la degete în fiecare emisiune și poate asta era spectaculos. Făceam multe, mă ardeam și puneam busuioc în orice. Atunci am început să învăț despre bucătărie. Am trecut de la foamea care mă trimisese cândva după stripteauză la foamea care m-a trimis către friteuză. Am început să caut să învăț lucruri pentru că internetul nu funcționa așa cum îl știm azi și nu aveai de unde să te inspiri. Cărțile nu erau ca azi și am găsit un rețetar din anii ’60, l-am tocit și rugam oamenii din bucătărie să mă învețe. Mă lăsau în preajma lor și mă lăsau să lucrez și așa am învățat să lucrez la un anumit nivel”.

Foto: Vakarcs Loránd

Mâncare și marketing

Și pentru că tabloul trebuia să mai cuprindă ceva doar tangențial legat de bucătărie, studenții au aflat și despre aventura chef-ului Hădean în lumea marketingului. Acolo, spune el, a învățat multe lucruri despre felul în care oamenii se raportează la mâncare și despre cum este ea produsă pentru comerț. A ajuns, aproape evident deja, din coincidență, el fiind deja pregătit să plece în Spania și să lucreze la solarii, în câmp.

„Ultimul job la care aplicasem era o poziție de specialist marketing la compania fraților Micula, care făceau import-export și avea Frutti&Fresh. Am aplicat, nu exista nici un răspuns și eram pregătit să plec să lucrez la fratele meu, care timp de zece ani a lucrat la solarii într-o regiune extrem de aridă. Înainte să plec, m-a sunat cineva care m-a chemat la concurs, pentru că se dădea concurs. Erau 40 de oameni pentru poziția asta și am dat un test grilă. Pentru că învățasem intuitiv multe lucruri și mai și citisem, nu eram bâtă așa că am fost chemat la interviu. M-am întâlnit și cu unul dintre frați, căruia i-am spus că vreau 18 milioane, adică mai mult decât câștigam din cele două locuri de muncă pe care deja le aveam. În mintea mea oricum mă vedeam deja la solarii, așa că am zis că nu pierd nimic dacă am tupeu. Mi-a zis că îmi dă 15 și dacă peste trei luni sunt tot acolo, primesc 18. M-am îmbrăcat la costum cum erau colegii mei și am petrecut 2-3 săptămâni nefăcând nimic, pentru că nimeni nu îmi cerea nimic. Fiecare era cu ale lui și eu doar observam ce se întâmplă. Mi-am dat seama că acolo se întâmplă orice, numai muncă nu. Erau 20 de oameni care veneau la 8, mergeau la țigară pe hol, veneau la calculator, se uitau la filme sau se jucau și urma pauza de prânz. Șeful biroului nu era acolo, dar făcea exact la fel cu cei de la vânzări însă. Paradoxal, firma făcea milioane de euro. Am observat să nimeni nu muncește și asta mă intriga. Am simțit că asta este o ocazie foarte bună să ajung la un salariu mai bun și am început să scriu proiecte. Eu eram la partea de companie cu mâncarea, nu știu exact de ce pentru că îmi place și băutura. Am luat fiecare produs din listă, l-am analizat și am făcut proiecte de îmbunătățire a fiecărui produs fără să îmi ceară nimeni. Dar mă plictiseam pentru că fiind atehnic nu știam să descarc filme, așa că am început să lucrez”, a povesti el.

Între timp, Adrian Hădean a devenit cunoscut românilor după rolul din reality-show-ul Master Chef, unde a fost unul dintre cei trei jurați. Rolul i-a adus notorietate, dar a început să îi displacă din momentul în care i s-a solicitat să afișeze o atitudine care nu îi este caracteristică. Din toate experiențele însă a învățat lucruri despre oameni.

„Dacă lucrurile pe care le facem sunt valorificate în conștiința oamenilor cu care interacționăm, viața bună este posibilă pentru fiecare dintre noi. Dacă eu fac ceva valoros pentru tine, mai mult ca sigur o să vrei și mai mult ca sigur vei fi dispus să îmi oferi în schimb ceva ce să mă ajute să trăiesc. Așa am învățat eu să trăiesc. Lucrurile valoroase pentru oamenii din jurul nostru ne aduc multe beneficii directe și indirecte. Ce-am învățat eu din viață este că indiferent de ceea ce se întâmplă, factorii necesari pentru supraviețuire se îndeplinesc de la sine. Trebuie să îți dorești să mori de foame și e foarte complicat. Inevitabil intră în acțiune factorii cu care am fost înzestrați natural și pentru că nu vrem să murim suferind, vom face ceva. Este tot mai greu să mori pe planeta asta, oricât ne dăm noi silința”, a mai spus Adrian Hădean.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu