Bianca Răzor, de la ie la „cuie”

”Orice antrenor şi-ar dori un sportiv cum e Bianca, pentru că este fată extraordinară, un sportiv şi un om care munceşte foarte, foarte mult şi se dedică total în ceea ce face. Eu nu pot decât să fiu mândră că am descoperit un astfel de talent”, Anna Ile, antrenorul care a descoperit-o pe Bianca Răzor / Foto: Dan Bodea

De-a lungul timpului Clujul s-a consacrat ca un veritabil „incubator” de talente. Dacă este să ne referim stric la participările sportivilor clujeni la Jocurile Olimpice vom descoperi nu mai puţin de 86 de nume din sporturi diferite, mai exact 13 discipline. Noi ne vom opri însă, asupra unui sportiv despre care citim rar, dar atunci când ne atrage atenţia o face prin performanţe deosebite. Este Bianca Răzor, atleta în care nu doar Clujul, ci România îşi pune poate cele mai mari speranţe în obţinerea unei medalii la Jocurile Olimpice de la Rio, de peste doi ani.

Bianca Razor aleargă la cel mai înalt nivel de un decenu deja. A început să practice atletismul la vârsta de 10 ani, oarecum cu noroc, aşa cum li se întâmplă de cele mai multe ori marilor campioni. În 2004 antrenoarea de atletism Ana Ilea a organizat o acţiune de selecţie prin şcolile clujene pentru a descoperi noi talente. Copii, din proprie iniţiativă, sau îndrumaţi de profesorii de sport, s-au prezentat la acele trialuri. Au sărit în lungime la groapa cu nisip şi s-au întrecut în sprint pe distanţa de cincizeci de metri. Dintre toţi copii, o fetiţă de numai zece ani a impresionat prin calităţile pe care le-a arătat. Era tocmai Bianca Răzor, pe atunci o elevă silitoare, care practica dansurile populare. Avea să mărturisească după o vreme că la vârsta aceea nu-şi făcea planuri precum prietenele ei, ce ar vrea să facă atunci când va creşte mare. Ei îi plăcea să danseze. Și totuși a făcut o alegere ce avea să se dovedească în timp a fi fost foarte inspirată. “Am început totul ca pe o joacă bineînțeles. De mică îmi plăcea să alerg și mereu îi întreceam pe colegii mei de școală. Când am aflat că se fac selecții la școala mea, nu am ezitat nicio secundă. Am avut și puțin noroc cu părinții mei care m-au îndemnat și m-au încurajat să practic acest sport. Familia mea a fost mereu alături de mine, a fost un real sprijin”, își amintește Bianca.

Bianca Răzor / Foto: Dan Bodea

“Acest gen de trialuri se fac la fiecare început de an. Ca antrenor trebuie să cauţi copiii talentaţi, nu doar să aştepţi şi să speri că va veni vreunul de mână cu părintele să-şi spună: <vreau să fac atletism>. În fiecare an mergem la şcoli pentru a selecţiona viitori atleţi. Sigur că îmi amintesc ziua în care am mers la şcoala unde învăţa Bianca. Îmi mai amintesc că am testat mai mulţi elevi în acea zi, dar dintre toţi ea a obţinut cel mai bun rezultat la sprint. Din momentul în care am testat-o mi-am dat seama că poate să ajungă o mare atletă. Orice antrenor și-ar dori o asemenea elevă și sportivă. Era și atunci și este și astăzi harnică, munceste foarte mult ca să-și atingă obiectivele. Cu astfel de copii, eu o consider în continuare un copil, deși este deja o domnișoară în toată regula, performanțele vin negreșit. E un exemplu și un model pentru toți sportivii”, povestește profesorul Ana Ille. Experiența antrenoarei specializată în pregătirea copiilor și a tinerelor talente nu a înșelat-o nici atunci. Ana Ille a simțit că Bianca are stofă de campioană, iar azi se poate lăuda că a pregătit una dintre cele mai valoroase atlete pe care România le-a avut vreodată. La doar 20 de ani Bianca Răzor are toată viața înainte pentru a-și împlini visul suprem, al ei și al oricărui sportiv: acela de a triumfa la Jocurile Olimpice, cea mai grandioasă competiție planetară, locul în care odată la patru ani își dau întâlnire oameni care în ochii primilor organizatori ai Jocurilor Olimpice antice, ar fi considerați zei.

Copilul de ieri, modelul de azi

Bianca Razor a fost o adolescent care a ieşit din tiparele obişnuite. Spre deosebire de majoritatea tinerilor de vârsta ei care preferau să–şi împartă timpul între distracţii şi şcoală, Bianca îşi dedica majoritatea timpului carierei sale. Nici şcoala nu era trecută în plan secundar, atleta având rezultate foarte bune la învăţătură. Desigur, sportul de performanţă o solicita foarte mult şi îi răpea majoritatea timpului, dar Bianca a ştiut să-şi gestioneze perfect viaţa. “Mi-a plăcut foarte mult să le fac pe amândouă. Poate sună aşa ca o laudă, dar m-am descurcat foarte bine în ambele activităţi. M-am straduit mereu să am rezultate bune şi la şcoală şi pe pistă. M-am înţeles foarte bine şi cu colegii, iar profesorii au fost îngăduitori cu mine şi m-au înţeles atunci când trebuia să merg în cantonamente, la concursuri. Tot timpul mă întrebau ce am făcut la competiţii, iar atunci când cuceream o medalie mă aplaudau, mă scoteau în faţa clasei să le arăt şi colegilor medaliile“, povesteste amuzată Bianca. “Bianca are în faţă un viitor stralucit. Cu riscul de a mă repeta, orice antrenor şi-ar dori un sportiv cum e Bianca, pentru că este fată extraordinară, un sportiv şi un om care munceşte foarte, foarte mult şi se dedică total în ceea ce face. Eu nu pot decât să fiu mândră că am descoperit un astfel de talent. Îmi doresc să ajungă cea mai mare atletă a României, iar performanţele ei de până acum şi vârsta încă foarte fragedă o recomandă”, a adăugat Ana Ilie. „Cum e să fii mamă de campioană? E un sentiment pe care aş vrea să-l trăiască cât mai mulţi părinţi şi cât mai multe mame. Eu am fost mereu de părere că un copil trebuie lăsat să aleagă să facă ce-şi doreşte, pentru că în timp lucrurile se vor aşeza pe făgaşul normal. Când doamna Ille a venit la noi şi ne-a cerut să o lăsăm la atletism, am întrebat-o pe Bianca dacă asta vrea să facă şi a spus că da fără să clipească. Din acel moment lucrurile au fost clare şi pentru mine şi pentru fiica mea. Începuse să practice sportul în adevăratul sens al cuvântului, iar astăzi suntem cu toţi mândri de ea”, spune Angela, mama Biancăi.

Londra, un vis împlinit și o promisiune

Rezultatele Biancăi Răzor au făcut înconjurul lumii. Titlurile continentale la juniori, argintul şi bronzul Jocurilor Olimpice de tineret, recordurile doborâte şi zecile de medalii cucerite la nivel naţional şi internaţional, au fost doar preambulul celei mai frumoase performanţe, participarea la Jocurile Olimpice de vară de la Londra, din 2012. Nu împlinise încă 18 ani când clujeanca se alinia la startulprobei de 400 metri plat, în cea mai importantă competiţie a omenirii. Încă de la primul start lumea a putut admira graţia, dar şi determinarea cu care Bianca parcurgea fiecare metru de pistă. Doar neşansa a făcut ca Bianca Răzor, una dintre cele mai tinere participante la Olimpiada de la Londra, să rateze un rezultat uriaş, calificarea în semifinalele probei ei preferate.

Clujeanca a fost repartizată în seria a cincea şi a alergat distanţa de 400 metri abia în 52 secunde şi 83 sutimi, ocupând la final poziția a cincea în serie, insuficient pentru a accede în penultimul act al întrecerilor olimpice. ”A fost o experiență fantastică. Ezit să spun că a fost unică, pentru că îmi doresc să particip la cât mai multe olimpiade. Sunt tânără și am tot timpul în față. Nu aveam niciun obiectiv oficial la Londra, pentru mine era foarte important să capăt experiență, să alerg alături de cele mai mari atlete ale lumii și sunt foarte fericită că am avut această oportunitate. La Londra nu împlinisem încă vârsta majoratului, așa că pentru mine a fost fantastic. Întotdeauna se poate mai bine, dar pentru acel moment consider că am făcut suficient. Sigur că gândul meu este acum la Rio (Jocurile Olimpice din 2016 vor fi găzduite de orașul brazilian Rio n.a.). Au mai trecut nişte ani, am mai crescut în valoare, acum pot să spun că am ajuns şi la un nivel de experienţă mult mai mare, deci am o obligaţie faţă de toţi cei care au crezut în mine de la început, să nu-i dezamăgesc, şi în primul rând vreau să fiu eu împlinită”, mai spune atleta clujeană, legitimată în prezent la Steaua. Pentru anul ce vine îşi doreşte în primul rând sănătate, iar performanţele care vor veni sunt de pe acum un cadou pentru cei care o susţin de la distanţă.