Ruxandra Hurezean, redactor-șef adjunct Transilvania Reporter
Există un spital unde medicii dau bani. Vă vine să credeți?
Cu o lună în urmă, câțiva medici de la Spitalul CFR Cluj ieșeau în stradă să atragă atenția asupra situației incerte a spitalului lor. Vechi de peste o sută de ani, cunoscut de toată lumea, preferat de țăranii de pe toate văile Someșului, spitalul dădea să moară între două ministere, cel al Sănătății – care nu voia să-l primescă și cel al Transporturilor – care-l dăduse de la el.
Am scris atunci un articol apel, un fel de SOS, care să trezească vreun cap pe undeva și să se miște lucrurile spre firesc. Din fericire, chiar s-au trezit.
Problema cea mai gravă semnalată atunci era că spitalul are nevoie de reparații, iar situația lui – nici în car nici în căruță – făcea imposibile investițiile. Cine să investească într-o clădire a nimănui și cine să-și dea acordul pentru asta? În plus, dacă spitalul nu arată bine, în toamnă, când se dau autorizările, riscă să nu primească aviz de funcționare.
Primii care și-au dat seama de nenorocirea în care se află au fost medicii. Nu șefii, nu directorii, ci „doctorii”. Elena este unul dintre ei și cea mai bătăioasă. A început prin a organiza un miting, într-o zi ploioasă, undeva lângă gardul spitalului. Au stat acolo, ca să nu încurce lumea. Era frig și ei au stat o zi lipiți de gardul spitalului cu pancartele în mână. După ce-a fost muștruluită de director și de autorități, Elena s-a întors în spital și a zis: „Îmi renovez eu singură salonul! Încep cu numărul 13!”
A cumpărat din banii ei vopseaua, perdelele, chiuveta, veceul, cabina de duș, țevile de apă, de canalizare, diblurile, cuie, silicon, aracet, tot ce trebuia. Muncitorii îi spuneau de ce au nevoie și ea cumpăra în fiecare zi ce-i cereau. A obținut autorizările, a făcut toate formalitățile și-n vreo zece zile salonul ei avea baie, era zugrăvit, renovat la standardul cerut de reglementările în domeniu. E un salon model.
Probabil că exemplul Elenei ar fi fost urmat și de alți medici, dar ce a făcut ea în primul rând a atras atenția autorităților asupra spitalului și-n 10 mai s-au trezit cu ministrul Șova la spital. A vrut să vadă spitalul, salonul făcut de Elena și să o cunoască. A stat de vorbă cu toată lumea și a anunțat că Spitalele CFR din țară se întorc la Ministerul Transporturilor și că celor de la Cluj le va da aparatură, un CT și un RMN, de care au atâta nevoie! Ba mai mult, se va ocupa de transferul Spitalului, în anii următori, la Consiliul Județean, dar în condiții corecte, când vor fi și bani la nivel local pentru așa ceva.
Elena e mulțumită, dar pe jumătate. Le mai trebuie multe, are o listă care ajunge la vreo 35 de mii de euro pentru ca spitalul să poată face investigațiile și tratamentele necesare. Din acești 35 de mii de euro, Primăria Cluj-Napoca s-a oferit, deși nu are nicio obligație, să dea 22 de mii. Atâta poate – și e bine și atât – în condițiile în care nu aveau prevăzută o astfel de cheltuială.
Bun, dar de unde restul? Și atunci, Elena s-a gândit la altceva. La un spectacol caritabil! Va face un spectacol și va cere donații pentru spital prin fundația unor studenți din Cluj, Organizația Studenților Economiști. A tipărit afișe din banii ei, a scos la imprimantă 500 de invitații-fluturaș și, de trei zile încoace, după program, le împarte prin oraș. Ea singură. Spectacolul are loc miercuri, 28 mai la Casa Piraților pe str. Răvașului nr16. Va fi muzică de cameră, dans modern, prezentare de modă. Intrarea e liberă și fiecare dă cât poate, banii se adună într-o urnă instalată în incintă.
Iar dacă vreți să donați și nu puteți ajunge la spectacol, căutați organizația studenților (OSE) sau pe medicul internist Elena Corșatea de la Spitalul CF de pe strada Republicii. Nu va fi prea târziu.
Ce am vrut să vă spun e că Elena a demonstrat, când nimeni nu credea că se mai poate face ceva, că în mâinile și-n curajul lor stau toate. Managerul a amenințat-o, unii colegi au zâmbit disprețuitor: „Și ce crezi, c-o să te bage cineva în seamă?” Dar ea a mers înainte. Într-o fotografie făcută la mitingul lor, am văzut-o plângând. Dar nu s-a lăsat.
Cu banii ei nu și-a făcut cabinet personal, unde să-i cheme pe pacienții de la CFR și să le ia banii, a făcut ceva incredibil: și-a pus toată energia și tot ce are la bătaie pentru „spitalul nimănui”! Veți spune că medicii oricum iau bani de la pacienți, dar vedeți, pacienții de la CFR nu sunt Arșinel, iar medicul acesta nu i-a dus la spitalul propriu. E o mare diferență!
Scriitorul Eginald Schlattner, care a rămas în satul Roșia, acum plin de rromi și n-a plecat cu toți frații lui în Germania, spunea: „Cu lucruri simple începe marea schimbare! Nu părăsi locul suferinței, ci fă în așa fel încât suferința să părăsescă locul acela!”
Bravo Elena, tu asta faci!