Colindul antisemit. Perspectiva etnologică

Nu numai ca autor al cărţii: Sistemul culturii ţărăneşti (2010), dar ca participant la obiceiul colindatului, precum şi ca cel care a lecturat aproape toate colecţiile de colinzi din Transilvania de la Alexiu Viciu la Pamfil Bilţu şi Ioan Bocşa am lecturat cu înfricoşare fragmentul publicat în presă din colindul antisemit difuzat de TVR prin formaţia „Dor transilvan” şi pot depune mărturie că nu este o creaţie autentic folclorică, ci o făcătură ideologică pusă în circulaţie datorită unei crase lipse de profesionalism, atât a celor care l-au introdus fără discernământ în repertoriu, cât şi a celor care l-au difuzat pe criteriul că e mai scurt.

Dacă reproducem fragmentul şi-l recitim: – „A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afurisit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ.. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară [= fum] în drum”, (fragment din colind, publicat de Revista 22) – ne dăm seama că în afară de „corlan”, termen local, textul nu este tradiţional, nici creştin, nici ţărănesc, ci este un produs cult al cuiva adept al antisemitismului, în opinia noastră a unui membru al unui cuib legionar, fie din rural, fie din urban. Un „anonim” din anii ’30-’40.

În anii ’90 am cunoscut în teren o bătrână care după ce mi-a cântat „cântecul cununii” de la sfârşitul secerişului mi-a mărturisit fără să întreb că a făcut parte din cuibul legionar local. Şi ce făceaţi acolo, am întrebat-o. Mi-a răspuns: hoream.

Legionarii nu numai că purtau costume tradiţionale, dar au furat melodii de doine şi iată şi de colinzi. Au abandonat textul străvechi şi l-au înlocuit cu texte care să le exprime ideologia, trecând dincolo de canonul folcloric care îi menţionează pe evrei doar în limitele limbajului evanghelic, invocaţi fiind în scena prinderii lui Iisus:

„Când cina Hristos la masă
Jidovi-s pe la fereastră
Când cina pe masă o pus
Iuda a ieşit şi s-a dus
Daţi-mi treizeci de arginţi
Să vi-l dau să-l răstigniţi
Când arginţii i-au pus jos
Pe Isus din rai l-au scos
Sus la Golgota l-au dus
Pe cruce de lemn l-au pus
Cu suliţa l-au străpuns
Apă şi sânge a curs
De milă şi de bănat
Soarele s-antunecat”.

Când se rostesc blesteme ele sunt fixate asupra şarpelui, asupra celui care cu viclenie i-a scos pe Adam şi Eva din rai, în nici un caz asupra neamului evreesc, neam care l-a dat lumii pe Iisus şi pe sfinţii apostoli pentru a eradica răul şi violenţa.

Ţăranii români au trăit în pace cu evreii. Bunicul meu Ioan dintr-un sat de pe Valea Barcăului a avut un prieten evreu pe nume Leiser căruia îi ducea daruri de Paşti şi-l saluta cu „Hristos a înviat”. Leiser răspundea: „Dacă a înviat îi vai de noi, dacă n-a înviat îi vai de voi”.

Acum este vai de toţi cei care nu lucrează profesionist şi cu discernământ, în domeniul sensibil al culturii profunde, cum este cultura ţărănească autentică.