Avem cu ce, dar avem cu cine? Cifrele unei oportunități istorice de modernizare a României

Autostrăzi, spitale moderne, școli performante, industrie nepoluantă, debirocratizare, digitalizare, locuri de muncă bine plătite și, în general, o recuperare semnificativă a decalajului economic istoric dintre România și țările dezvoltate ale Europei. Toate acestea sunt posibile dacă România va folosi inteligent suma record pe care o are la dispoziție pentru dezvoltare în deceniul următor. Dacă.

Este vorba de 79,9 de miliarde de euro, dintre care 63,1 miliarde sume nerambursabile iar restul împrumuturi la dobândă foarte mică. Toți acești bani sunt la dispoziția României pe parcursul următorilor zece ani, respectiv șapte ani de programare bugetare și încă trei în care sumele contractate pot fi cheltuite.

Ca termen de comparație, România avea în 1980 o datorie de 11,4 miliarde de dolari, echivalentă cu 33,16 miliarde de euro de azi. Pentru plata acelei datorii, românii au fost înfometați programatic de regimul comunist, vreme de un deceniu.

Acum, începem un deceniu, în care avem aproape dublul acelei sume la dispoziție, fără a trebui să îi dăm înapoi vreodată. Vom ști sau nu să folosim acești bani? Vom profita de această oportunitate istorică pentru a moderniza România? Răspunsul la aceste întrebări va putea fi dat abia în 2030. Până atunci, să vedem cifrele.

Bugetul UE 2021-2027

România va avea o alocare de 46,3 miliarde de euro pentru anii 2021-2027, în cadrul bugetului multianual al Uniunii Europene, din care 27 de miliarde de euro fonduri structurale și de coeziune și aproximativ 18 miliarde de euro pentru agricultură. Este un prim plus față de perioada anterioară de programare, 2014-2020, când România a beneficiat de 42,5 miliarde de euro, prin fonduri europene „clasice” – cele pentru care trebuie scrise proiecte – și plăți directe în agricultură. Defalcat, plățile directe (subvențiile) pentru agricultură au însemnat 11,2 miliarde de euro, iar restul fondurilor, peste 31 de miliarde. Dintre cele 31 de miliarde, grosul a fost format de fondurile structurale și de coeziune și cele din politica agricolă comună, altele decât subvenții (aproximativ 8 miliarde).

Avem așadar o creștere a sumei alocate din bugetul multianual, dar ea este mai mică decât cea pe care se miza în primăvară, când ministrul fondurilor europene, Marcel Boloș avansa o cifră de 51,5 miliarde de euro, reprezentând totalul alocării (30,5 miliarde fonduri structurale și de coeziune, și 21 de miliarde politica agricolă comună). Aceasta este baza atacurilor la adresa președintelui Klaus Iohannis, care ar fi „pierdut” în timpul summitului din 17-21 iulie diferența de la 51,5 la 46,3.
Trebuie însă spus că, per ansamblu, bugetul UE pentru următorii șapte ani a fost redus cu 21 de miliarde de euro, de la propunerea din februarie, de 1095 de miliarde, la acordul de acum, cu o valoare de 1074 de miliarde. Fiind una dintre statele care primesc cel mai mult de la bugetul multianual, era firesc ca România să aibă o cotă mare din diminuarea generală a bugetului Uniunii.
Un alt aspect important este că România are o alocare mai mare, deși al doilea cel mai mare contribuitor la bugetul Uniunii, Marea Britanie, a părăsit blocul comunitar. Aportul financiar al Londrei era de aproximativ 11% din totalul bugetului european, fiind depășit doar de cel al Berlinului. Cu toate acestea, bugetul european 2021-2027 a crescut față de 2014-2020, de la 959,5 milioane de euro, la 1074, în acest moment.

Next Generation EU

La toată această sumă, se adaugă fondul de relansare economică post-pandemie, denumit Next Generation EU (NGEU). Acesta este un fond unic, în valoare de 750 de miliarde de euro, din care 390 sunt granturi, adică bani nerambursabili, și 360 sunt împrumuturi. Din acest fond, România va primi 16,8 miliarde, bani nereturnabili, iar 16,7 miliarde de euro, împrumuturi. Pentru a obține acești bani, Comisia Europeană se va împrumuta de pe piață, la dobânzi minime, dat fiind ratingul excelent de credit pe care îl deține. Banii trebuie returnați până în 2058.

Condiționări

Pentru a beneficia de alocările din NGEU, fiecare stat trebuie să transmită un plan național de relansare, care este evaluat  de Comisie și apoi aprovat de Consiliu. Plățile se vor face etapizat, după verificarea respectării planului de Comisie. În cazul în care un stat consideră că alt stat nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, chestiunea este trimisă spre discutare Consiliului European.

O altă condiționare este legată de respectarea statului de drept, și este valabilă și pentru bugetul multianual și pentru NGEU. Astfel, în cazul în care există încălcări ale statutului de drept, Comisia va propune măsuri, care vor trebui adoptate de către Consiliu prin majoritate calificată. Formularea este ambiguă și lasă loc de interpretări.

Cum stăm?

Se pune întrebarea dacă România este capabilă să absoarbă eficient toate aceste fonduri pe care le are la dispoziție. Răspunsul este nuanțat. Astfel, dacă ne uităm la actualul exercițiu financiar, România nu a cheltuit decât 34% din suma alocată (fără să luăm în calcul subvențiile din agricultură), și ne aflăm în ultimul an. Dar, regula europeană „N+3”, prevede încă trei ani în care banii alocați pot fi folosiți, după contractare. Prin urmare, în următorii trei ani trebuie cheltuiți restul de 66% din banii alocați, iar acest lucru este foarte probabil, fiindcă în acest moment gradul de contractare a fondurilor este de 97%.

Altfel spus, pentru 97% din fondurile disponibile s-au semnat contractele de finanțare, dar doar 33% din bani au fost plătiți, deoarece majoritatea proiectelor sunt în curs de implementare, iar plățile se fac pe măsura avansării lor. Spre comparație, media europeană de contractare este mai mică, de 84%, dar cea de cheltuire este mai mare, de 41%. Asta înseamnă că am învățat să scriem proiecte, dar stăm mai greu cu punerea loc în practică.

Ce urmează

Întreg pachetul bugetar agreat de Consiliul European trebuie aprobat de Parlamentul European, care a cerut de la bun început un buget multianual mai mare decât cel prezent. Joi, 23 iulie, legislativul este așteptat să adopte o poziție comună prin care încep negocierile finale. Majoritatea analiștilor de la Bruxelles sunt de părere că PE va solicita o creștere a bugetului multianual și o mai strictă legare a plăților de respectarea statului de drept, dar nu va obține decât concesii minore.