Walt Disney: visătorul care a construit un imperiu

“Îi datorez ideea lui Chaplin. Am vrut ceva fermecător şi ne-am gândit la un şoricel care să aibă ceva din melancolia lui Chaplin; un micuţ care încearcă să facă totul cum ştie el mai bine” – Walt Disney, despre ”naşterea” lui Mickey Mouse

În zilele noastre, nu există un colţ de lume unde să nu fie cunoscut numele Disney, ori în care să nu fi ajuns unul dintre personajele create de acesta – de la Mickey şi Minnie la Albă ca Zăpada şi piticii, de la Bambi la Dumbo, de la dalmaţieni la Pinocchio şi enumerarea ar putea continua, pentru că majoritatea desenelor animate pe care le ştim din copilăria noastră şi pe care le văd şi acum cei mici au fost create de un singur om. De un visător pe nume Walt Disney, care a pus bazele unui imperiu, ce avea să schimbe pentru totdeauna industria divertismentului, în urmă cu 91 de ani – pe 16 octombrie 1923.

Un copil cu talent la desen

La începutul anilor 1920, însă, aproape nimeni nu îl ştia pe acest Walt Disney. şi cei care îl cunoşteau, nu îl prea luau în serios. Era un tânăr extrem de talentat la desen, care dorea să le dea viaţă creaţiilor sale, prin intermediul animaţiei. Nu se ştie de unde i-a venit lui această idee – unele surse arată că tânărul Walt se împrietenise cu un ”sandwich man”, unul dintre acei oameni plătiţi să se plimbe având afişe lipite pe ei; din acea mişcare, el ar fi întrezărit posibilitatea de a aduce la viaţă personajele desenate.
Talentul la desen s-a manifestat din copilărie. Walt se născuse într-o familie modestă, cu cinci copii, iar tatăl tocmai dăduse faliment, pentru cine ştie a câta oară. Imediat după naşterea lui Walter Elias, familia Disney s-a mutat, aşadar, într-un orăşel din statul american Missouri, Marceline, cu speranţa că acolo vor avea mai mult noroc. Pentru Walt, ”norocul” a însemnat că a putut să crească în natură, alături de animale, fapt care l-a influenţat foarte mult mai târziu, în viaţa lui artistică şi în operele sale. Copil fiind, a început să câştige primii bani vânzându-şi propriile desene, către vecini şi colegi. Toţi i-au văzut talentul, inclusiv mama şi fratele său, Roy, dar şi vecinul „Doc” Sherwood, care îl plătea ca să îi deseneze calul favorit, pe nume Rupert.

Din păcate, nici în Marceline familia Disney nu a avut noroc – tatăl s-a văzut nevoit să vândă ferma după numai 4 ani, în 1910, şi să se mute din nou, de data aceasta în Kansas City. Doi dintre fraţi deja fugiseră în lume, sătui de atâtea lipsuri, mutări şi frustrări. În ciuda tuturor acestor lucruri, Walt a susţinut mereu că a avut o copilărie fericită.

 “Aventurile lui Mickey Mouse sunt strâns legate de viaţa mea. E de înţeles faptul că mă simt ataşat de micul personaj cu rol atât de mare în cadrul producţiilor Disney. Încă vorbeşte în numele meu, aşa cum şi eu vorbesc în numele lui” - Walt Disney

“Aventurile lui Mickey Mouse sunt strâns legate de viaţa mea. E de înţeles faptul că mă simt ataşat de micul personaj cu rol atât de mare în cadrul producţiilor Disney. Încă vorbeşte în numele meu, aşa cum şi eu vorbesc în numele lui” – Walt Disney

Eşecuri şi falimente

După ce s-a remarcat printre colegi şi prieteni cu desenele sale, în liceu devenise şi un actor de comedie – îşi distra publicul imitându-l pe Charlie Chaplin, iar noaptea se furişa la teatrul din oraş, pentru a juca în scenete comice, fără ştirea părinţilor. În timpul liceului, a fost caricaturist la revista şcolii şi frecventa cursuri de seral la Institutul de Artă din Chicago. Făcea desene patriotice, mai toate având ca temă Primul Război Mondial, de care era foarte interesat.
La 16 ani, a abandonat liceul pentru că îşi dorea să se înroleze în armată, dar a fost respins, pentru că nu avea vârsta necesară. S-a îndreptat spre Crucea Roşie, dorindu-şi să se implice în orice fel în război, dar şi pentru asta era prea tânăr. Mama l-a ajutat să îşi falsifice anul naşterii şi să mai ”crească” un an, pentru a-şi împlini, totuşi, acest vis. A devenit şofer de ambulanţă la Crucea Roşie şi a fost trimis în Franţa, unde s-a remarcat prin faptul că el conducea singura maşină care era acoperită cu personaje desenate (de el însuşi, bineînţeles).

Întors în SUA, Walt Disney a început să îşi pună ideile în aplicare şi să producă filmuleţe de desene animate, după ce îşi făcuse un prieten cu aceleaşi ambiţii şi talent: Ubbe Iwerks, unul dintre pionierii animaţiilor. Cei doi şi-au înfiinţat propria firmă, în ianuarie 1920, care a dat faliment în scurt timp. În 1922, Disney a înfiinţat o nouă firmă, Laugh-o-Gram Films, pentru a realiza 12 filmuleţe animate, la cererea unui client. Şi-a angajat şi prietenul, pe Iwerks, alături de alţi pionieri ai animaţiei, însă nu au reuşit nici acum să dea lovitura. La sfârşitul anului 1922, Disney dormea la birou, pentru că nu avea o locuinţă, şi se spăla în gară. A dat din nou faliment, iar cu ultimii bani şi-a cumpărat un bilet spre Hollywood, California.

Alba ca Zapada3

Naşterea lui Mickey Mouse

Ajuns în ”Cetatea Filmului”, Walt şi-a deschis o nouă firmă, ajutat şi de fratele său, Roy, în octombrie 1923. A realizat o serie de filmuleţe în care apărea o fetiţă pe nume Alice, care interacţiona cu personaje desenate şi animate, iar acesta a fost începutul succesului şi al imperiului Disney. A urmat iepuraşul Oswald, care s-a bucurat de succes imediat după lansare, dar care i-a adus şi o dezamăgire la fel de mare – fraţii Disney au pierdut drepturile pentru personaj şi serial, în favoarea distribuitorului. Refuzând să se conformeze cerinţelor companiei Universal, Disney şi-a pierdut şi cea mai mare parte din echipă, rămânând din nou pe cont propriu, numai cu prietenul său, Ubbe Iwerks, care îl urmase în California.
Împreună cu acesta, Disney l-a creat pe Mickey Mouse, în 1928. Ideea unui personaj şoricel a avut-o Walt, care se declara ataşat de aceste animăluţe – a şi ”adoptat” unul, de altfel, pe vremea când avea Laugh-o-Gram Films şi dormea la birou. Pe baza schiţelor lui Disney, Iwerks l-a desenat şi l-a retuşat pe Mickey, până în forma pe care o ştim noi. Soţia lui Disney, Lillian, a botezat personajul cu numele Mickey, pentru că numele ales de Walt fusese Mortimer, iar ea îl considera nepotrivit. Walt Disney însuşi i-a împrumutat vocea lui Mickey, până în 1947, şi i-a definit personalitatea. „Ub a creat aspectul fizic al lui Mickey, dar Walt i-a dat sufletul”, declara un angajat al studioului din acea vreme.

Primele succese

Primul film în care a apărut Mickey Mouse a fost unul scurt şi mut, intitulat “Plane Crazy”, dar nu a avut succes. Şi nici continuarea acestuia nu a fost preluat de niciun distribuitor. Disney şi-a dat seama că trebuie să schimbe ceva şi a schimbat totul: a făcut primul film de animaţie cu sunet, în care sunetul se şi sincroniza cu mişcarea buzelor. “Vasul cu aburi Willie”, căci acesta era titlul filmuleţului, a avut succes imediat, iar Disney a prelucrat în aceeaşi manieră atât episoadele de dinainte, cât şi cele care au urmat.
Mickey Mouse era deja celebru, iar pasul următor a fost un serial intitulat “Silly Symphonies” – care a pornit la fel de “poticnit”. Walt Disney a mai făcut un pas şi a folosit o nouă tehnică, rezultatul fiind un film de desene animate color, intitulat “Flowers and Trees”, pentru care a primit şi un premiu Oscar.

Din 1935, şi serialul cu Mickey Mouse a fost colorat, iar în jurul şoricelului au apărut personaje noi – Donald, Goofy, Pluto. Dintre toţi, Donald a avut cel mai mare succes, fiind cel mai popular personaj Disney din toate timpurile, imediat după Mickey.

walt-disney2

Revoluţie în lumea filmelor animate

Probabil că, dacă ar fi fost altcineva în locul lui Walt Disney, s-ar fi mulţumit cu succesul şi ar fi continuat la nesfârşit pe aceeaşi linie. Din fericire, el nu era genul acesta de persoană. În 1934, a început pregătirile pentru un vis şi mai mare: un film de lungmetraj, în întregime animat, colorat, cu sunet şi tot ce trebuie. Era vorba despre “Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”. Toată lumea era convinsă că Disney era nebun şi că va da faliment, din nou. Nici soţia, nici fratele său nu aveau încredere în proiect şi au încercat să îl convingă să renunţe. Nu au reuşit, din fericire.

Disney a angajat chiar şi un profesor universitar ca să îi pregătească echipa şi a făcut nenumărate experimente, încercând efecte speciale şi tehnici noi de animaţie, înainte să înceapă producţia. A trecut peste toate obstacolele, a împrumutat şi bani, dar a reuşit: filmul a avut premiera în decembrie 1937, iar în februarie 1938 a fost distribuit către public. Succesul a fost imens, atât la premieră, cât şi la publicul larg, iar câştigurile iniţiale au fost de 8 milioane de dolari, o sumă imensă pentru acele vremuri. Walt Disney a primit, la ceremonia de decernare a premiilor Oscar, o statuetă obişnuită şi alte şapte mici, pentru această imensă realizare a sa.

 

După acest moment, nimic nu a mai stat în calea îndrăzneţului Disney şi a visurilor sale. Au urmat filmele care au rămas până în zilele noastre capodopere ale animaţiei şi pe care le urmăresc şi copiii din prezent: “Pinocchio”, “Fantasia”, “Bambi”, “Alice în Ţara Minunilor”, “Peter Pan”, “Dumbo”.

Încă un vis măreţ

Walt Disney mai avea, totuşi, visuri de îndeplinit. Unul dintre ele se numea Disneyland şi era, în viziunea creatorului său, un parc de distracţii unde să îşi petreacă timpul copiii, împreună cu părinţii. Fiind îndrăgostit de trenuri încă din copilărie, şi-a instalat unul chiar şi acasă, unde avea amenajat un mic parc de distracţii pentru fetele sale. Unii spun că aceasta ar fi fost sursa de inspiraţie care a dus la apariţia Disneyland, alături de plăcerea pe care o avea Disney să se joace cu fetele lui şi cu prietenii lor, atât în parcuri, cât şi acasă, în propria curte.

Construcţia parcului din California a început în 1954, fiind terminat şi deschis pe 17 iulie 1955, după numai un an şi circa 17 milioane de dolari investiţi. Chiar dacă gurile rele îl bârfeau şi acum şi îi prevesteau falimentul, Disney a triumfat din nou – parcul a fost un succes imens, iar în următorul deceniu a fost vizitat de 50 de milioane de oameni, inclusiv regi, regine şi preşedinţi din toate colţurile lumii.

Zece ani mai târziu, prin Programul de îmbunătăţire a vieţii urbane, Walt a demarat proiectele pentru grandiosul Disney World, din Florida, pentru că voia mereu mai mult. Proiectul includea un parc de distracţii, o staţiune turistică, cu motel şi hotel, precum şi un prototip al “Oraşului de mâine”, aşa cum îl vedea Walt Disney. Construcţia acestui complex a durat mai mult, iar Walt Disney a murit în 1966, înainte să îşi vadă şi acest vis finalizat. Avea cancer la plămâni, iar ultimele zile şi le-a petrecut exclusiv cu familia, înainte să piardă ultima sa mare bătălie, pe 15 decembrie 1966, la numai zece zile după ce împlinise vârsta de 65 de ani.

Disneyland in constructie

Un imperiu construit pe un şoarece

Fratele său, Roy, şi fiicele lui i-au continuat munca şi au deschis Disney World, în 1971. Numele Disney devenise deja marcă de elită în industria de divertisment, iar compania Walt Disney Productions era lider de piaţă la nivel mondial.
Astăzi, Disney înseamnă un adevărat imperiu de miliarde de dolari şi include destinaţii de vacanţă pentru familii, parcuri tematice în mai multe părţi ale lumii, parcuri acvatice, hoteluri, studiouri de film şi posturi de televiziune. În 2013, compania avea 175.000 de angajaţi şi venituri de peste 45 de miliarde de dolari.

O parte foarte importantă a moştenirii lăsate de Walt Disney este Institutul de Artă din California (CalArt), înfiinţat de cineast în 1961. Preocupat de educaţia copiilor, Disney şi-a dorit un loc unde tinerii pasionaţi de artă să studieze împreună. După moartea sa, o pătrime din averea lui a fost direcţionată spre CalArt, bani folosiţi pentru construirea campusului din jurul instituţiei de învăţământ; de asemenea, a instituit mai multe fundaţii caritabile. Şi această direcţie, a carităţii, a fost continuată de fiicele sale.
Unul dintre cele mai cunoscute vorbe ale lui Walt Disney continuă să fie o inspiraţie pentru toţi cei care nu au încredere în forţele lor: “Dacă o poţi visa, o poţi face. Tot timpul să vă aduceţi aminte că acest lucru a pornit de la un şoarece”.

Familia Disney, cu origini europene

Walter Elias Disney s-a născut pe 5 decembrie 1901, la Chicago. Tatăl său era Elias Disney, cu origini irlandeze şi canadiene, iar mama, Flora Call Disney, avea rădăcini germane şi britanice. Străbunicul său, Arundel Elias Disney, emigrase din Irlanda la începutul anilor 1800. Acest Arundel Disney era descendent direct al lui Robert D’Isigny, un francez care călătorise spre Anglia împreună cu William Cuceritorul în anul 1066. Robert s-a stabilit în Anglia, iar numele s-a transformat în consecinţă, devenind Disney. Satul din Lincolnshire unde şi-a găsit Robert D’Isigny o nouă casă şi unde şi-a întemeiat o familie se numeşte astăzi Norton Disney.

Walt Disney: Familia este cea mai importantă!

familia Disney

Imediat după ce fraţii Disney şi-au înfiinţat propria companie, la Hollywood, printre primii oameni pe care i-au angajat a fost o tânără pe nume Lillian Bounds. În acelaşi an, pe 25 iulie 1925, Walt s-a căsătorit cu Lillian, cei doi rămânând împreună până la sfârşitul vieţii lui. Prima sarcină a fost pierdută de Lillian, iar unica fiică naturală a soţilor Disney, botezată Diane Marie, a venit pe lume în 1933, pe 18 decembrie. Mai târziu, cei doi au mai adoptat o fetiţă, pe nume Sharon Mae, născută în 1936. Walt Disney a avut 10 nepoţi, şapte de la Diane şi trei de la Sharon.

A fost un familist convins şi devotat, susţinând mereu că timpul petrecut alături de familie este cel mai important şi că aceasta nu ar trebui neglijată, din cauza afacerilor. Chiar şi după ce devenise o celebritate şi făcuse avere, Disney prefera să stea acasă, cu soţia şi fiicele sale, decât să îşi piardă timpul pe la reuniuni mondene, care îl plictiseau.

Disney si fetele lui


Publicitate

Postaţi un comentariu