Gheorghe Aştileanu: Eu nu zic că sunt un înger. Am păţit-o şi încerc să duc o viaţă normală

Foto: Dan Bodea

În tinereţe îşi dorea să ajungă la Hollywood şi să devină actor, dar nu excludea nici ideea de a urma o şcoală de aviaţie. Astăzi,  joacă cu regularitate la LOTO în speranţa că un câştig substanţial i-ar permite să deschidă o galerie de artă în Cluj, luând în considerare, totodată, ca în doi ani de zile „să cucerească” Londra pe plan artistic. „Viaţa nu e simplă, trebuie să te lupţi şi să mergi mai departe. Eu îmi doresc în acest moment să fiu cât mai sănătos şi să am liniştea de a putea picta. Nu aveţi idee ce înseamnă să îţi fie dor de pictură când nu ai lucrat de mult timp. Pictura te relaxează şi te face să visezi”, acestea sunt cuvintele unui om care, de la vârsta adolescenţei, până astăzi la 50 de ani, a văzut lumea dintr-un scaun cu rotile. De atunci, Gheorghe este unul dintre liderii persoanelor cu dizabilităţi din România, a candidat la Primăria Cluj-Napoca (în 2000 şi în 2009), este autorul unui portret în mărime naturală al fostului Papă Ioan Paul al II-lea, pe care i l-a dăruit, personal, Suveranului Pontif, în anul 1995, în cadrul unei vizite la Vatican şi nu în ultimul rând este autorul unei teze de doctorat cu tema „Modele asociative de factură suprarelistă în exerciţiul creativ contemporan”. În 2002 se punea în discuţie chiar să ajungă Secretar de stat la persoane cu dizabilităţi.

Pe Gheorghe Aştileanu l-am cunoscut într-o dimineaţă de noiembrie, într-o casă din centrul oraşului, unde îşi petrecea timpul cu nepoţica lui în vârstă de şapte luni. De la artistul clujean, aflăm că se împlinesc nu mai puţin de şase săptămâni de când s-au început lucrările pe strada unde locuieşte, dar nici gând ca excavatoarele şi muncitorii să plece prea curând de acolo. Un tablou pictat de Gheorghe în urmă cu 27 de ani, stă atârnat într-un colţ al încăperii. „Este o replică după Hristos al Sfântului Ioan al Crucii, de Salvador Dali”, explică pictorul.

Gheorghe Aştileanu împlineşte vineri, 14 noiembrie, 50 de ani.

Doza de mister

Fără a-l întreba direct despre accidentul pe care l-a suferit în urmă cu 30 de ani şi dorind, în schimb, să aflăm mai multe despre tematica pe care o abordează în picturile sale, Gheorghe începe să ne povesteacă despre acea zi când viaţa lui avea să ia o cu totul altă turnură. „Nu pot să spun că am o tematică anume în picturile mele. Am fost la un moment dat nevoit să lucrez şi influenţat de faptul că am păţit un accident cu conotaţie religioasă. Accidentul meu are o doză de mister în interiorul lui. Ani de zile îmi reveneau în mine, obsesiv, secundele din momentul dinainte şi de după accident. Poate pare neverosimil ca un monument funerar să ajungă în poziţia în care a ajuns atunci când a căzut peste mine. Cu o zi înainte îmi cumpărasem o geacă de piele şi eram atent să nu mi-o zgâriu aşa că aveam grijă să nu mă ating de monumentele din cimitir. Totuşi, piatra aia a fost un miracol când a căzut peste mine. Patru ani după accident m-am dus să o văd şi încă era fixată în sol. De pe mine opt oameni s-au chinuit să o ridice. Eram acoperit din cap până în picioare”, îşi aminteşte artistul.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

A sta într-un fotoliu rulant este foarte dificil, aproape o condamnare la o pedeapsă inimaginabilă. Cu toate acestea, pe faţa pictorului nu se citeşte suferinţa. „Mişcarea înseamnă viaţă. Nemişcarea ce poate însemna?Vezica nu funcţionează, rinichii pot ceda oricând, totul se atrofiază, muşchi, oase. Dacă stai în pat o săptămână, masa osoasă îţi scade cu 1%.”, precizează Gheorghe. În privinţa timpului pe care îl dedică picturii, acesta a devenit din ce în ce mai restrâns în ultimii ani.  „Nu am o perioadă propriu-zisă când lucrez, pentru că depind foarte mult de sănătate. Trăind singur mă organizez singur şi îmi doresc să duc o viaţă obişnuită, însă acest lucru nu se poate întotdeauna. Pe mine foarte mult mă chinuie şi vremea de afară. După accident, până la 42 de ani nu am avut probleme mari medicale, dar după aceea toate au început să mă afecteze. Am ajuns să fiu suspect de cancer şi de aproape doi ani de zile am şi un tub în abdomen care nu îmi permite să îmi fac un program. Dacă te apuci de pictat atunci îţi vine să pictezi şapte-opt ore”, explică artistul. În ciuda problemelor medicale, Gheorghe încearcă să aibă şi o viaţă socială activă şi să meargă la diverse manifestări în oraş, bineînţeles, adaptându-se programului însoţitorilor săi. De-a lungul timpului nu a putut să călători cât ar fi vrut, dar au fost câteva ocazii în care viaţa l-a dus mai departe decât a visat. Budapesta, Viena, Veneţia, Roma, New York, Seattle, Oregon, Paris, sunt doar câteva locuri în care a fost primit cu braţele deschise, iar oameni  importanţi precum  acad. Ionel Haiduc, profesorul univ.  Ioan Sbârciu, prof. univ. Răzvan Theodorescu sau actriţa Luminiţa Gheorghiu, se numără printre prietenii săi apropiaţi.

„Eu nu zic că sunt un înger. Nu m-am pretins niciodată. Am păţit-o, sunt un om obişnuit, încerc să duc o viaţă normală, mi-am făcut datoria faţă de societate, faţă de familie, faţă de Dumnezeu”, Gheorghe Aştileanu

Lupta cu sistemul

Chiar dacă a candidat de două ori pentru funcţia de primar al Clujului, în ceea ce priveşte viaţa politică Gheorghe Aştileanu este în prezent într-o uşoară retragere. „La Primărie, în Consiliul Local am susţinut ca lucrările care se vor face pentru amenajări de blocuri şi locuinţe sociale să fie realizate cu un mai mare interes faţă de locatari. Anul trecut am primit o locuinţă socială, cu o cameră, fără baie. Era situată într-un loc cu litigiu pe rol. Primăria mi-a spus că îmi va face o rampă şi o baie, dar cum să faci asta într-o suprafaţă de 23 de metri pătraţi. În plus legea îmi dă dreptul la o cameră suplimentară pentru însoţitor. Am şi pânze, culori, cărţi, cataloage, unde vor încăpea toate acestea?. Asta este averea mea, toată viaţa am investit în albume de artă”, spune pictorul. În perioada când era mult mai activ din punct de vedere politic, Gheorghe se lupta în special  pentru obţinerea de reglementări legislative pentru persoanele cu dizabilităţi. „Am pornit de la fapte practice. Am fost internat la chirurgie şi noaptea am vrut să merg la toaletă. Când să intru pe uşă, în loc de o uşă de un metru dau peste una de 60 de cm pe care nu puteam intra. Oglinda la chiuvetă era montată deasupra, nu te puteai vedea. Toate astea te supără, te enervrează, te frustrează. Am luptat peste 20 de ani pentru rampele din oraş şi din ţară, să nu mai spun cât m-am zbătut pentru locurile de parcare de cele mai multe ori ocupate abuziv”, explică Gheorghe Aştileanu.

Idei şi fapte

Viaţa pe care a avut-o până acum nu a fost una deloc uşoară pentru artistul clujean. A avut 15 ani de procese în care a cheltuit peste un miliard de lei vechi, iar astăzi nu are nici măcar confortul de a locui într-o casă care să răspundă nevoilor sale. „În acest moment am pierdut tot şi aştept să primesc o locuinţă socială. Am fost înconjurat de hoţi şi de mincinoşi pe toate planurile. Cu o lege îţi cumperi o casă, o altă lege i-o dă fostului proprietar, o altă lege ar trebuie să te despăgubească pe tine dar tu nu te mai încadrezi în criteriile respective. Şi tot aşa. Am ajuns ca atunci când merg la cimitir să nu le mai duc flori părinţilor din cauză că se fură”, se destăinuie artistul încă tulburat de ziua care a precedat interviul când un hoţ îi intrase în casă furându-i telefonul şi câteva bijuterii. O singură dată a cerut o sponsorizare la Primărie când a avut o expoziţie la Palatul Parlamentului în 2005, dar în urma unui răspuns negativ nu a mai umblat după astfel de solicitări. De atunci se descurcă pe cont propriu. “Alergi o viaţă întreagă după titluri şi la un moment dat îţi dai seama că sunt inutile, îţi hrănesc orgoliul interior. Orgoliul nu îl poţi umple cu chestii mărunte. Dacă vrei să îl umpli, umple-l cu idei şi cu fapte”, crede artistul care ia în considerare tot mai mult ideea de a se stabili în Londra. “Lucrări am în cele patru colţuri ale lumii şi din punct de vedere tehnic pot picta orice. Nu aş da înapoi să plec la Londra, în capitala artei europene. Dacă aş pleca din România aş pleca din punct de vedere meteorologic şi apoi să văd dacă profesional aş avea o mai mare şansă”, mărturiseşte Gheorghe Aştileanu.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„Cel mai frumos cadou pe care l-am primt vreodată în viaţă a fost privirea mamei mele. Pe mine nu m-au bucurat niciodată cadourile materiale, dar când era ziua mea de naştere şi mama venea şi îmi atingea fruntea şi îmi dădea un sărut pe frunte, era cel mai frumos lucru. Era o chimie a faptelor, a vieţii”, Gheorghe Aştileanu

 

Gheorghe Aştileanu este licenţiat în arte. A absolvit Academia de Artă „Ion Andreescu” Cluj – Napoca, clasele  prof. univ. dr. Florin Maxa, Emil Băcilă, Leonid Elaş, Viorel Nimigeanu. Este doctor în arte plastice şi decorative – distincţia „Magna cum Laudae” – prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6508 din 19.12.2012 cu teza de doctorat „Modele asociative de factură suprarealistă în exerciţiul creativ contemporan” – profesor coordonator : prof. univ. dr. Ioan Horvath Bugnariu. Expoziţii:  Expoziţia naţională Anul Internaţional „Brâncuşi” / Premiul III, Expoziţie de grup în Thailanda, Grand Exhibition Akron – U.S.A., Numeroase expoziţii în Columbus ( Ohio ),   Duluth ( Minnesota ) – U.S.A., „Centenar Lucian Blaga” organizat de UNESCO – Muzeul de Artă Cluj–Napoca, Lucrări expuse în Quimper – Argentina, Expoziţii personale şi de grup la Casa de Cultură a Studenţilor – Cluj–Napoca, Expoziţia de grup „Solidaritatea în Artă” Casa Radio – Bucureşti, „Albumul Performanţelor” A.N.P.H. – Bucureşti, Expoziţie de grup  „Martirii Revoluţiei Române” – Bucureşti, Anul European al Persoanelor cu Dizabilităţi – Concurs Naţional, Expoziţie de grup la Opera Naţională – Bucureşti, Expoziţie personală la Palatul Parlamentului – Sala Brâncuşi – Bucureşti, Fundaţia Culturală „Gheorghe Aştileanu” – Bucureşti, Expoziţie personală şi de grup la Ministerul de Interne – Bucureşti, Festivalul Artelor, Ediţia I, Bucureşti, Saloanele de pictură ale U.A.P. – Muzeul de Artă Cluj–Napoca, Expoziţii personale şi de grup la Ministerul Culturii,   Bucureşti.


Publicitate

6 Comentarii

  1. Angelia Adjinschi spune:

    Un minune dumnezeiasca ,bunul meu prieten ! Esti un om special ,cu daruri speciale , nu ceda ! Te iubim !

  2. Itu Gina spune:

    Nu ne cunoastem personal Gheorghe Astileanu dar vreau doar sa afirm ca te admir din toate punctele de vedere!!!!!!

  3. MINUTZA POPESCU spune:

    Un barbat adevarat, credincios si pictor deosebit, suberb,luptator, asa cum rar intalnim in ziua de azi. Sincere felicitari si multa sanatate!

  4. Rus Adriana spune:

    Te felicit pentru toate realizarile si pentru staruinta de a fi clipa de clipa puternic. La multi ani!

  5. Rus Adriana spune:

    Te felicit pentru toate realizarile si pentru staruinta de a fi mereu puternic. La multi ani!

Postaţi un comentariu