Finanţele: o cursă cu obstacole

Foto: Dan Bodea

Cine nu a avut probleme cu „Finanţele”? Lupta cu ghişeul, cu funcţionarii, cu declaraţiile de venit, cu deciziile de impunere, cu plicurile şi înştiinţările pierdute consumă timp, energie şi bani. O zi petrecută la ghişee poate inspira romane ca ale lui Kafka din secolul trecut. Transilvania Reporter a  iniţiat o campanie prin care a cerut cititorilor să ne împărtăşească experienţele lor cu această instituţie, iar unii au făcut-o păstrându-și însă anonimatul, ușor de înțeles de ce. Fără a judeca fiecare caz în parte, noi expunem aceste experienţe în speranţa că disfuncţionalităţile pot fi remediate, iar acest lucru ar fi în folosul publicului dar şi al funcţionarilor.

„Din experienţa mea de ani de zile cu serviciul Finanţelor din Cluj pot să spun că mi se pare că sistemul nu este bine pus la punct și este, pe deasupra, abuziv. Eu am avut acum trei ani, de exemplu, contul din Trezorerie blocat pentru câteva săptămâni după ce făcusem o încasare. Mi s-a spus că l-au blocat Finanţele pentru că nu plătisem toate taxele şi aveam restanţe. Au reţinut din cont cât au crezut ei că li se cuvine, pentru ca mai târziu să vireze înapoi o parte din sumă. Când am întrebat de ce umblă în contul meu ca și cum ar fi portofelul lor, luând și punând bani la discreție, mi s-a spus că greşiseră calculul prima dată. Observați că, în cazul Finanțelor, ei sunt și parte interesată și judecător. Ei calculează și ei îți sechestrează contul, chiar dacă nu știu exact ce vor. Ok, nu am făcut caz din asta, am trecut peste, după aceea au mai fost situaţii în care m-am enervat pe sistem şi pe practicile de acolo. Dar mă întreb, cum să ceri penalităţi și să dai sancţiuni, amenzi clienţilor tăi, dar tu când greşeşti să nu plăteşti?”, spune M.G., un patron de IMM din Cluj.

„Ne-am trezit în primăvara anului trecut cu o notificare prin care ANAF ne anunţa că ni s-a blocat contul pentru plata unei sancţiuni de câteva mii de lei, o sumă foarte mare pentru veniturile firmei noastre. A fost ca un trăsnet pentru noi, nu ştiam să fi greşit cu ceva sau să datorăm ceva. Ei bine, controalele ANAF descoperiseră că în urmă cu cinci ani contabila noastră depusese declaraţiile de impunere pe două trimestre trimestrial şi nu lunar, dar cu sumele aferente fiecărei luni, practic, depusese declaraţiile trimestrial, dar impozitul era plătit pentru fiecare lună. Cu toate astea, ANAF a considerat că nu sunt plătite şi a calculat sumele trimestriale ca fiind lunare si au creat o aşa-zisă datorie care s-a rostogolit cu penalităţi pe cinci ani. Am încercat să contestăm, dar ne-au spus că nu mai putem, trecuse termenul legal de cinci ani. Dar n-am ştiut că declaraţiile acelea nu erau corecte din moment ce au fost primite, n-am ştiut că există problema.

Ne-au răspuns că au trimis un plic cu o jumătate de an în urmă, dar plicul nu a ajuns la adresă, dovadă că se întorsese la ANAF, au recunoscut asta. Am cerut consultanţă unei firme specializate şi ni s-a spus că era depăşit termenul de contestare, dar având în vedere că nu am produs niciun prejudiciu financiar statului, dacă primeam prima înştiinţare, puteam corecta în cinci minute situaţia, pentru că nu era nevoie decât de depunerea unor declaraţii, unor hârtii, declaratii lunare în locul celor trimestriale. Ca să rezum: funcţionara de la ghişeu, când contabila a depus declaraţiile nu i le-a respins pe motiv că erau trimestriale cum s-au depus în anul precedent şi se introdusese regula să fie lunare, nu a sesizat greşeala, nu a zis nimic, le-a luat, le-a stampilat, ce să înţelegem, că nu e bine?

Apoi, trec cinci ani până găsesc micuţa greşeală, aplică penalităţi, se face calculul, ni se blochează contul, nu-i interesează când văd că plicul s-a întors la ei, nu au nicio grijă faţă de contribuabil, vor doar să ia banii. Acum firește că îi percep ca pe nişte ostili, nu ca pe parteneri. Ei nu înţeleg că trebuie să poarte responsabilitatea colaborării pentru ca economia să meargă şi finanțele şi statul să aibă bani. Dacă lovesc în clienţi, cred ei că îi stimulează? Din acel moment urăsc finanţele, nu mai vreau să aud de ei şi îl compătimesc pe contabilul nostru pentru câtă luptă duce, îl înţeleg când spune că nu mai poate. Finanţele nu te îndrumă, te aşteaptă la colţ şi aşteaptă mult, ca să se adune şi penalităţi, şi te ard”, îşi descrie R. M. experienţa proprie.

S., contabila cu 30 de ani vechime, spune că legislaţia care se schimbă foarte des le dă contabililor mare bătaie de cap, dar şi schimbarea regulilor interne. „Nu există funcţionari consultanţi care să te îndrume cu bunăvoinţă, nu există practici şi reguli constante, nu există broşuri informative şi nici comunicate prin care să te înştiinţeze când s-au schimbat legile sau regulile lor de funcţionare. Dacă primeşti o adresă și mergi la finanțe la şeful indicat pe adresă te trimite la ghișeu. La ghișeu se uită dacă sunt depuse documentele, dar nu verifică și dacă ele corespund noilor tipuri, și nimeni nu semnează că ai fost să te interesezi. Rezultatul -primești poprire pe conturi!

Practic, puterea finanţelor asupra clienţilor este totală, iar populaţia trebuie doar să se supună, ca în evul mediu când stăpânul ordona şi tu trebuia să visezi ordinele lui. Funcționarii te trimit de la unul la altul, mergi cu hârtiile tale şi întrebi din birou în birou şi nu o dată ţi se spune: nu ştim nici noi cum trebuie! S-a optat pentru sistemul on-line, foarte bine! Dar programul este astfel conceput încât nu îţi indică erorile, doar că nu se validează. Şi tu încerci toate variantele posibile, când mult mai simplu ar fi ca softul să-ţi indice ce indicator, în ce rubrică ai greşit. Mi se pare o cursă cu obstacole nu o relaţie instituţională corectă.”

Greşelile le plăteşte tot contribuabilul

Foarte deconcertant pentru contribuabili este şi că, dacă cineva de la Finanţe face o greşeală, nimeni nu e dispus să o corecteze sau să răspundă pentru ea. „Din fericire pentru mine nu trebuie să vizitez Finanţele de foarte multe ori pe an. Dar chiar şi aşa am constatat totala indiferenţă a angajaţilor de la ghişee faţă de oamenii în slujba cărora ar trebui totuşi să fie. Ţi se iau hârtiile din mână fără o minimă verificare, singura operaţiune pe care se învrednicesc să o facă fiind de a pune o ştampilă cu un număr de înregistrare. Cred că ar trebui ca, dacă tu ca şi contribuabil responsabil îţi rupi din timpul tău să stai la cozi şi să depui acte, şi acel funcţionar măcar să aibă minima decenţă să verifice actele pe care le preia, să îţi poată spune dacă ai completat bine acele acte, să îţi atragă atenţia unde ai greşit sau dacă s-a schimbat legea şi trebuie să depui alte formulare sau cu altă frecvenţă acele formulare. Nimic însă din toate acestea.

Aşa că nu mă miră că m-am trezit doi ani la rând că am plătit mai mult decât trebuie, pentru că funcţionarii nu s-au deranjat să verifice actele depuse, ci pur şi simplu mi-au impozitat încă o dată o parte din veniturile pe care le realizez. În plus, în al doilea an nici nu s-au mai deranjat să îmi trimită decizia de impunere, ci m-am trezit brusc cu somaţie de plată şi titlu executoriu. Pentru că suma mi s-a părut imensă am decis să verific şi da, mi s-a confirmat că au greşit. Paradoxul este că eu trebuie să mă conformez acelei somaţii de plată şi să plătesc suma pe care de fapt nu o datorez, pentru ca abia ulterior să depun o nouă declaraţie, să aştept, cel mai propbail jumătate de an, pentru o nouă decizie de impunere care, să sperăm, va arăta faptul că Finanţele trebuie să îmi înapoieze o bună parte din bani. Lucrurile acestea mi se par total ilogice şi făcute absolut complet în defavoarea contribuabilului, ca şi cum, eu contribuabilul aş fi cel mai mare duşman al Finanţelor. Cred că ar fi cazul ca acest sistem să fie reformat din temelii şi să fie regândit pentru cetăţean. Pentru că în prezent, totul parcă e făcut să îţi creeze un disconfort accentuat şi să te ţină cât mai departe de un serviciu, care până la urmă e public şi plătit din banii noştri ai tuturor”, spune A.I.

La Turda, se poate

„La începutul fiecărui an, PFA-urile trebuie să depună declaraţiile estimative, rectificative şi pentru pensie la finanţe. Deoarece nu toţi oamenii care au PFA au terminat ISE-ul, mulţi dintre ei au nevoie de consiliere pentru completarea acestor declaraţii. Nici eu nu am studii în domeniu, dar am apelat la sprijinul funcţionarilor de la finanţe. Chiar dacă  întrebările mele nu au fost cele mai profesioniste, dânşii m-au înţeles, mi-au explicat cum se completează declaraţiile astfel încât să nu greşesc şi să înţeleg ceea ce am completat. Am fost foarte mulţumit de modul în care am fost tratat. Un alt aspect care vine în ajutorul persoanelor care au PFA este faptul că primesc prin poştă de la finanţe o înştiinţare în primele luni din an pe care este scrisă suma care trebuie achitată trimestrial (pentru anul în curs) pentru impozit, CAS şi CASS.

De asemenea, în luna octombrie a fiecărui an se trimite fiecărui PFA o înştiinţare cu regularizarea pentru anul trecut, care trebuie achitată în termen de 60 de zile. Dacă nu aș primi aceste înştiinţări, ar fi destul de complicat să ştim cât avem de plătit şi să fim corecţi, chiar dacă ne dorim acest lucru. Dacă tot dau aproape jumătate din ceea ce câştig la bugetul de stat, am pretenţia să fiu consiliat corect, să nu fiu certat sau tratat cu dispreţ dacă nu înţeleg întotdeauna jungla financiară. Ei de aceea sunt acolo, ca să nu mă lase să greşesc! Îmi pare bine că funcţionarii de la serviciul Finanţe din Turda au înţeles acest lucru”, spune unul dintre cititorii noştri care a preferat să rămână anonim.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu