Cinci excursii de o zi în jurul Clujului

Porolissum, Porta Pretoria

Am pornit de la ipoteza unui sejur de o săptămâna în Cluj-Napoca și am considerat că orașul în sine merită două zile de vizită, respectiv o zi de făcut cunoștință cu principalele atracții turistice și una de relaxare – la plimbare, shopping sau la o piscină. Rămân cinci zile, pentru care sugerăm următoarele itinerarii, care se pot parcurge într-o zi, cu mașina.

1. Aiud-Cheile Vălișoarei-Rimetea

Aiudul se află la numai o oră de Cluj, cu mașina, și păstrează în numele său german – Strassburg am Mieresch – amintirea gloriei de altădată. Acum, principalul punct de atracție al orașului este cetatea din centrul localității. Nu mai puțin de nouă turnuri imprimă un aer de măreție fortificației de dimensiuni de altfel modeste. În interiorul zidurilor cetății se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil gotic târziu, la sfârșitul secolului al XV-lea, și cu un interior în stil baroc. Lângă aceasta se află Biserica Luterană, ridicată în 1906, în stil neogotic. În imediata apropiere a cetății, o clădire masivă adăpostește Colegiul Bethlen, fostă instituție de rang universitar între 1622 și 1859. La etajul 1 al clădirii se află Muzeul de Științe ale Naturii Aiud, cea mai veche instituție de acest tip din spațiul actualei Românii. Acesta este închis pentru moment, dar urmează să fie deschis în lunile următoare, odată cu finalizarea renovărilor.

Tot în imediata apropiere a cetății se află Cramele Logos, unde pot fi degustate și cumpărate vinuri de bună calitate din vestitele podgorii ale zonei.

În dreptul cetății se află și principala intersecție din oraș. Părăsiți aici drumul național și urmați-l spre cel către Buru. După ce ieșiți din Aiud, șoseaua, recent modernizată, cu asfalt ca în palmă, intră în spectaculoasele chei ale Vălișoarei. Dincolo de ele, se deschide Depresiunea Trascăului și, în câteva minute, ați ajuns la Rimetea, unul dintre cele mai frumoase sate din partea nordică a Transilvaniei. Pentru cei care nu s-au săturat de istorie, înainte de Rimetea, în Colțești, se face un drum către pitoreasca cetate a Trascăului.

Rimetea (Torockó) este o comună cu locuitori majoritari maghiari de confesiune unitariană. Localitatea se mândrește cu casele tradiționale, văruite în alb și cu tâmplăria verde, restaurate ca la carte cu sprijin de la Budapesta. Felul în care aceste case au fost conservate a determinat Uniunea Europeană să acorde satului Premiul Europa Nostra – cea mai înaltă recunoaștere în domeniu. Un muzeu local de etnografie bine garnisit poate fi vizitat în centrul satului și, urmând o străduță care duce spre masivul Piatra Secuiului care domină satul, veți ajunge la o moară de apă tradițională încă funcțională, care poate fi vizitată în schimbul unei donații simbolice făcută proprietarilor. Numeroasele pensiuni din Rimetea oferă posibilitatea de a mânca pe săturate la prețuri decente. Vă puteți întoarce la Cluj prin Buru, pe un drum frumos și puțin circulat.

Rimetea

Rimetea

2. Lacurile și Țara Călatei

Plecați din Cluj spre Oradea și, în Gilău, faceți stânga, spre Mărișel și Beliș. Primul lac dintre cele patru care se înlățuie de aici până spre izvoarele Someșului Cald se găsește chiar la ieșire din Gilău, pe dreapta. Dacă ați plecat fără să fi băut cafeaua, găsiți aici un restaurant cu o terasă generoasă ce dă spre lac.

Mai departe, șoseaua șerpuiește agale prin păduri, cu lacurile Gilău și Someșul Cald sclipind în dreapta. În weekend, drumul este destul de aglomerat, dar, într-o zi lucrătoare, rar apare câte o mașină. După primele două lacuri, șoseaua trece chiar peste barajul de la Tarnița. Pe măsură ce șoseaua urcă spre Mărișel, înfățișarea pădurii se schimbă. Foioasele lasă locul coniferelor, ca în lecțiile de geografie. Apoi, în fața ochilor se deschide platoul Mărișel – un sat cu casele risipite printre pășuni și fânațe, unde ți se pare că poți atinge cerul cu mâna.

După Mărișel, drumul se afundă din nou într-o pădure deasă, până apare lacul Fântânele. Zona amintește de peisajele lacustre din Austria sau Elveția. După ce treceți peste baraj, pe stânga se află Stațiunea Fântânele, unde există un restaurant la care se poate mânca la prețuri decente.

Partea a doua a acestui traseu cuprinde trei obiective culturale. Din Beliș mergeți spre Mănăstireni. Biserica romanică din acest sat este unul dintre cele mai valoroase monumente al Ţării Călatei. Ca să o vizitați trebuie să căutați casa parohială, aflată la nici 100 de metri mai sus de biserică. Lăcașul de cult a fost construit de familia Gyerőffy la sfârşitul secolului al XII-lea, fiind parte a unei mănăstiri cisterciene, apoi benedictine. Interiorul este auster, dar nu rece, căldura fiind emanată de broderiile bogate, de culoare albastră.

Continuați drumul până la prima bifurcație, unde faceți stânga, spre Văleni. Biserica de aici se găsește pe dreapta, pe un drum ascuns vederii. Cheia bisericii se află la casa parohială, ultima pe stânga înainte de a ajunge la biserică. Interesante sunt aici monumentele funerare sculptate în lemn, denumite „kopjafak”  în maghiară. Biserica a fost ridicată în secolul al XIII-lea de franciscani.

Continuați spre Huedin. Biserica din acest orășel este un adevărat „cap de serie” pentru bisericile reformate din Ţara Călatei. Masivă şi maiestuoasă, domină centrul oraşului. Primul edificiu a fost ridicat înaintea invaziei mongole din 1241, în jurul acestuia dezvoltându-se târgul Huedinului. Cheia de la biserică se află peste drum, la casa parohială. De la Huedin înapoi la Cluj-Napoca ajungeți pe drumul național în 40 de minute.

3. Pe limesul roman

Plecați din Cluj spre Zalău. Urmați principala arteră din oraș și indicatoarele spre Moigrad. În acest sat, un panou de mari dimensiuni semnalizează intersecția unde trebuie să o faceți la dreapta pentru a ajunge la castrul roman de la Porolissum.
Pentru un roman, Porolissum era sinonim cu capătul lumii. Aici începea unul dintre cele mai lungi drumuri care duceau la Roma. La doi paşi, dincolo de limesul (frontiera) de pe Meseş, se întindea barbaricum. Locul unde se termina lumea romană este acum unul dintre cele două puncte din România – alături de Tâmpa din Brașov – notate de Ghidul Verde Michelin cu o panoramă de trei stele.

Vizita începe cu ruinele vamei romane, situată chiar pe limes. La câţiva metri de vamă se văd primele urme ale drumului de piatră, aşezat pe pat de nisip, cu rigole de scurgere pe ambele laturi, care unea acest capăt de lume cu Roma. Urmează,  înşiruite de-a lungul drumului, ruinele unei serii de case, prăvălii, temple şi o taberna. Unele case aveau  încălzire centrală prin sistem hypocaustum. Dincolo de ele, se ridică Porta Praetoria, imaginea-simbol a castrului, prin care se face accesul în fort. Pe un platou situat mai jos de castru se întinde amfiteatrul cu o panoramă splendidă asupra munților din jur.

De la Porolissum la Jibou sunt numai 20 de minute de condus. Grădina Botanică de aici este întotdeauna o surpriză plăcută prin grija cu care este întreținută. De la intrare te izbește aspectul insolit al celor două pavilioane sferice ale serelor grădinii. La parterul unuia dintre ele se află cel mai mare acvariu din Transilvania, cu sute de pești exotici și autohtoni, deasupra căruia se găsește o seră cu plante amazoniene.

Interesant este că această grădină botanică are și un parc zoologic, populat cu căprioare. Ciutele sunt atât de blânde încât vin la gard pentru a fi hrănite de vizitatori.

Ultimul popas al acestei ture este și cel mai spectaculos – Grădina Zmeilor din Gâlgău Almașului, la 11 kilometri de Jibou. Una dintre legendele Grădinii Zmeilor povesteşte despre o fată îndrăgostită de un soldat. Mama vitregă a fetei nu era de accord cu dragostea lor şi a blestemat-o pe fată care, astfel, s-a transformat în stană de piatră. Geologii spun că formaţiunile de aici s-au format prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii dintr-un deal învecinat.
În Gâlgău Almașului există un indicator care semnalează un drum la dreapta, spre Grădina Zmeilor. Rezervația a  fost recent amenajată, cu poteci pietruite, scări și balustrade de lemn, din fonduri europene. Continuați pe drumul pe care ați venit și acesta vă va duce înapoi la Cluj, prin Sânmihaiu Almașului.

4. Peșterile din Pădurea Craiului

Plecați din Cluj spre Oradea și, în Bucea, faceți stânga spre Bratca, apoi spre Șuncuiuș. Chiar înainte de a intra în acest sat, pe stânga, se face drumul spre Peștera Unguru Mare. O punte metalică peste Criș vă lasă exact în fața portalului peșterii, unul dintre cele mai mari din România – 33 de metri lățime, pe 22 înălțime. În prima sală se văd o mulțime de pietre arse de foc, fiindcă peștera a fost locuită până în secolul al VI-lea înainte de Christos. Cei care au locuit-o au adaptat-o nevoilor, ca pe o casă. Astfel, prima sală era cea unde se ținea focul permanent aprins. Tot acolo au fost descoperite râșnițe din piatră pentru cereale și/sau semințe.

După ea, urmează o sală care era folosită ca o cetate, grație unui flanc al peșterii, ridicat ca o cazemată. Urmează apoi o zonă de locuit, mult mai mică decât prima sală. Aici au fost descoperite structuri de lemn și urme de animale, dar și de oase subțiri, folosite ca ace de cusut. Din această „cameră de zi”, printr-un tunel scurt se ajunge la o nișă, unde au fost găsite diferite recipiente cu semințe, semn că acolo se afla ceea ce s-ar numi în ziua de azi cămara locuitorilor. Ultima sală era cea unde era depozitată în urne cenușa celor morți.

Din Șuncuiuș înapoi la Bratca e o aruncătură de băț, iar apoi, de la Bratca până la Roșia, se deschide un drum de basm, prin inima codrilor. Până la Roșia sunt 30 de kilometri, iar din centrul Roșiei mai sunt 2-3 kilometri până la peștera cu cristale de la Farcu. Aceasta este, de fapt, o fostă mină de bauxită. Vizita începe cu un mic muzeu, cu utilaje și accesorii folosite din mineri. După vizitarea minei, se urcă pe scări metalice spre peștera propriu-zisă. Majoritatea cristalelor sunt de mici dimensiuni, ca niște stropi de apă înghețați pe pereții ascuțiți. Una după alta, sălile, strâmte și colțuroase, se derulează ca un film, în fața ochilor uimiți ai vizitatorilor. Ultima sală care se vizitează adăpostește și cele mai spectaculoase cristale.

Din Roșia, drumul se continuă spre Remetea, apoi la stânga, spre satul Meziad și, după o scurtă porțiune de drum fără asfalt, se ajunge chiar în fața uriașului portal al peșterii Meziad. Drumul între cele două peșteri nu durează mai mult de jumătate de oră.
Meziad impresionează prin spațiile uriașe din interior. Aici s-au găsit oase ale ursului de cavernă dar și ceramică de acum 4.500 de ani. Peștera adăpostește colonii mari de lilieci, dar unicitatea ei este dată de microorganismele care trăiesc numai aici și de mineralele rare care s-au format datorită depozitelor de guano. Traseul turistic, care descrie forma cifrei 8, străbate săli de o frumusețe stranie, nepământească, decorate de stalactite și stalagmite, coloane și draperii pietrificate.
Puteți opri să luați masa în orașul Beiuș, situat la jumătate de oră de Meziad, după care drumul de întoarcere durează cam trei ore.

Fiind un traseu mai lung, acesta poate fi prelungit cu încă o zi, dacă se optează pentru o cazare peste noapte la Băile Felix, stațiune aflată la doar o oră și un sfert de Meziad.

5. Turda și Cheile Turzii

muzeuturda

Lapidariul muzeului din Turda

Turda este la 20 de minute cu mașina de Cluj. Muzeul de Istorie de aici își trăiește a doua tinerețe, după ce s-a redeschis publicului în 2011, după 14(!) ani de renovare. Adăpostit de cel mai important edificiu civil al Turdei medievale, Palatul Voievodal, muzeul de mici dimensiuni merită cu prisosință o „buclă”, înspre, sau dinspre, Salina Turda, principalul obiectiv turistic al orașului. Vedeta muzeului este „prințesa Franziska”, o aristocrată gepidă, al cărei mormânt a fost descoperit în termele castrului Potaissa. Scheletul prințesei este acum acoperit de o vitrină transparentă, care sticlește în lumina spoturilor de la moderna amenajare muzeală. Oasele sunt înconjurate de bijuterii și alte obiecte de valoare care au însoțit-o pe aristocrata germanică în mormânt.
Franziska nu este însă decât una dintre atracțiile muzeului turdean. Lapidariul, amplasat la subsol, care adăpostește o colecție valoroasă de monumente funerare romane de pe raza orașului și castrului Potaissa este un alt reper, alături de impresionantul (3×4 metri) tablou „Dieta de la Turda”, o capodoperă din 1896 semnată de Körösfői-Kriesch Aladár sau spațiul dedicat memorandiștilor, cu un accent pe ilustra familie Rațiu. La cinci minute pe jos de muzeu se află altă atracție a orașului, biserica catolică, locul unde a fost semnat primul edict de toleranță religioasă din Europa medievală, în 1568.

Salina Turda este atât de cunoscută încât prezentarea ei ar fi superfluă. Spunem doar că este considerată una dintre cele mai frumoase amenajări subterane din Europa și că nu trebuie să ratați priveliștea pe care o oferă baza de agrement de pe lacul din fundul Minei Tereza, asemănătoare cu o formațiune de OZN-uri. Este vorba de fapt despre un debarcader și câteva locuri de odihnă și promenadă, care beneficiază de un sistem futuristic de iluminat.

La Cheile Turzii ajungeți cam în 10 minute de la ieșirea din Turda spre Câmpeni, fâcând apoi dreapta, spre Cheia. Un pic cam ruginită, cea mai cunoscută rezervație din județ rămâne un loc perfect pentru o drumeție agreabilă într-o după-amiază fierbinte de vară. La intrarea în defileu, trecând pe lângă cabana aflată în renovare de 15 ani, crângul înverzit, străbătut de o potecă șerpuind molcomă, printre copăcei, creează o atmosferă care ar impresiona orice pictor impresionist. Turiștii fojgăiesc prin chei, fiind prezente cam toate tipologiile, de la șlăparii de iarbă verde, însoțiți de companioanele instalate pe tocuri de minim 10 cm, la străinii dezinvolți, cu aer de oameni rătăciți, dar volubili și afabili, sau de la posesoarele de mini-câini lățoși la montaniarzii nebărbieriți, în echipamente high-tech, care se uită la restul lumii ca la o rasă inferioară.

Înainte sau după plimbarea de două ore prin chei, se poate lua masa la una din terasele aflata în „gura” defileului. Întoarcerea la Cluj nu durează mai mult de 40 de minute.


Publicitate

2 Comentarii

  1. Renata spune:

    ce cetate este in poza de deschidere a articolului?multumesc!

Postaţi un comentariu