Kalimera

Teatrul Herodes Atticus de pe Acropole

Text de Lili Morar

În anul 2012 se prevestea sfârșitul lumii. Nu a fost.

A venit însă anul 2020, an în care pandemia de coronavirus ne-a panicat și blocat în case. S-a schimbat radical lumea pe care o știam, iar acum trebuie să acceptăm și să ne adaptăm noului mod de viață.

A trecut o vară întreagă, o vară în care lumea spera să meargă în concedii diverse, mai ales că, prin cursele aeriene excelent dezvoltate, orice destinație era posibilă. Dar să ne mulțumim cu ce avem.

Și avem Grecia aproape. Și ne primește ca turiști. Și nu e complicat să-ți faci testul Covid și să aplici pentru codul QR.

Eu consider Grecia un fel de Caraibe european, poate un pic mai frumos.

Apa e superbă pe orice insulă ai ajunge, poți face croaziere cu veliere sau să vizitezi istorie antică.

Accesul e destul de ușor chiar și cu mașina, dar tot sezonul au fost introduse avioane charter în diverse insule. Creta a fost pe primul loc în preferințele acestui an. Dar sunt atâtea insule frumoase! Skiathos, Skopelos, Santorini, Kos, Zakinthos, Lefkada, Kefalonia, Rhodos… Și multe altele.

Partenonul de pe Acropole

Eu am ajuns în septembrie pe Riviera Ateniană. Rezervarea de cazare am făcut-o în noiembrie anul trecut prin air.bnb, fără să știm ce ne așteaptă.

Zborul l-am luat tot devreme, în februarie, cu Taromul, Cluj-Napoca – Atena, cu escală la București. Am avut multe emoții cu zborul, pentru că se reduceau cursele și nu mai era nimic sigur până în ultima clipă.

Totul e bine când se termină cu bine și ajungem seara la Hotel Phidias, în centrul vechi al Atenei. E un hotel micuț, pe trei niveluri, cu balcoane din care se vede Parthenonul luminat. Personalul e superamabil și ne acomodăm într-o clipă!

Surpriza și mai plăcută este când coborâm pe promenadă. Stăm lângă parcul Thiseio, iar plimbarea ne duce în doar cinci minute în mijlocul celebrei Plaka, locul unde Atena vibrează de viață. Aici terasele sunt pline de turiști, dar și de localnici, barurile cu muzică adună tineretul, iar în piațete se adună lumea la povești. Am uitat de Covid!

Nu știm la ce terasă să ne așezăm și alegem la întâmplare una cu beculețe luminoase. Chelnerul ne aude vorbind și ne spune că a fost căsătorit cu o româncă de la care a învățat câteva cuvinte. Ce mică e lumea mare!

Dacă ajungi în Atena, e obligatoriu să vizitezi Acropole.

Asta am făcut în dimineața următoare.

Era o zi senină, dar vântoasă, numai bună pentru plimbarea în istorie.

Ne numărăm printre puținii turiști, chiar dacă e sâmbătă. Biletele de intrare au fost gratuite, așa că luăm o ghidă locală pentru explicații. Pe scurt, ceea ce am reținut este că grecii, încă din antichitate, aveau grijă de suflet prin teatre și temple unde își venerau zeii, iar de corp prin sporturi diverse. Templele sunt spectaculoase, chiar dacă au fost distruse de explozii în timpul războiului cu turcii.

E multă istorie antică în Atena, dar pentru noi timpul e limitat, pentru că principala destinație e Varkiza, locul de relaxare pe Riviera Ateniană.

Riviera Ateniana

Peninsula Attica e cam toată considerată suburbiile Atenei. Aici locuiesc mulți dintre cei mai înstăriți, pentru că e o navetă ușoară și e o zonă aerisită. Sunt mai multe localități pe malul mării, care se întind spre sud, ca perlele pe un șirag, până la Cap Sounio.

Avem Alimos, un orășel mai mic, Glyfada, cu magazine de lux, Voula și Vouliagmeni, cele mai cosmopolite, Vari și Varkiza, Lagonissi și Anavyssos.

Sunt multe plaje amenajate cu tot confortul, dar și plaje sălbatice, cunoscute și vizitate mai mult de localnici. Toată zona oferă apusuri de soare în mare, senzaționale!

Cireașa de pe tort e Cap Sounio cu Templul lui Poseidon ce domină toată marea de pe înălțimi.

Aici e și stânca de pe care s-a aruncat Egeu în mare, conform legendei. Tezeu, fiul lui, plecase în Creta să ucidă Minotaurul, iar la întoarcere, dacă era victorios, trebuia să ridice pe catarg o pânză albă. Adormind, a uitat vela neagră pe catarg, iar Egeu, crezând că a murit, de durere s-a aruncat în mare. De atunci se numește Marea Egee.

Și e cea mai limpede și mai frumoasă mare în care am înotat vreodată!

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. Tiberiu Gradisteanu says:

    Un articol deopotrivă informativ precum și ușor asimilabil.Pare să fie oarecum apropiat de stilul de compoziție american, mai practic și mai concis cu care am devenit familiar la Washtenaw
    College in Michigan. Si azi îmi aduc aminte o bună profesoara care remarca că latinii au o tendința să întindă vorba și să construiască propoziții care refuză să se termine odată.
    Mă bucur că o colegă de generație are succes jurnalistic.
    Succes în continuare!

Postaţi un comentariu