Destinație de vacanță: Istanbul, fascinația imperiilor pierdute (I)

Fortăreața Rumeli Hisari, construită de Mehmed Cuceritorul pe malul european al Bosforului | Bogdan Stanciu

„Istanbul was Constantinople/ Now it’s Istanbul, not Constantinople…”. Refrenul prostuț al celebrei melodii îmi suna în cap de când am plecat de pe aeroportul Cluj spre cel mai mare oraș al Turciei. Urma să ajung, în fine, în cufărul cu minuni al trei imperii, gloriosul Constantinopol, acum Istanbul.

Sunt două ore de zbor deasupra României și Bulgariei, despărțite de Dunăre, care se vede ca o panglică albastră. Serviciile de la Business Class fac zborul o reală plăcere. E ca și când iei micul dejun la un restaurant cu vedere la jumătate din Peninsula Balcanică. Încercările de a identifica formele de relief pe care le văd dincolo de Dunăre îmi demonstrează că am primit pe degeaba insigna de pionier „Roza Vânturilor”, pentru cunoștințe geografice. Noroc că meniul face astfel de gânduri mai ușor de digerat: omletă veggie (cu mangold, praz și sote de ciuperci), piept de curcan, o selecție de brânzeturi de Kars și Çanakkale, măsline marinate, iaurt cu cimbru și mentă, dulceață de smochine, cu unt de Trabzon și, last but not least, o salată de fructe.

Cam pe când însoțitorul de zbor îmi oferă un șervețel umed, încălzit, pentru a mă șterge pe mâini, după mâncare, dintre nori apare Istanbulul. Se văd o mulțime nesfârșită de ansambluri rezidențiale noi, planificate atent, ale căror blocuri-turn parcă vor să înțepe botul aeronavei. Aterizăm lin pe noul aeroport, o bijuterie arhitecturală și tehnică a lumii noi, pe care Turcia republicană tocmai o așază lângă minunile depozitate de vechile imperii. La invitația Turkish Airlines, suntem un grup de opt jurnaliști din București și Cluj-Napoca, gata să descoperim Constantinopolul, acum Istanbul.

Pe Bosfor

Dacă Egiptul antic a fost un dar al Nilului, atunci Istanbulul este un dar al Cornului de Aur. Golful îngust care crestează partea europeană a strâmtorii Bosfor este un port natural excelent și, totodată, conturează o peninsulă ușor de apărat. Acesta este Istanbulul istoric, care, de-a lungul sutelor de ani a crescut până dincolo de Cornul de Aur și, apoi, a înghițit și orașul de pe malul asiatic al Bosforului, anticul Calcedon.

Croaziera pe Bosfor este o atracție turistică de neratat, la Istanbul | Foto: Bogdan Stanciu

Aici, între Cornul de Aur, Marea Marmara și Bosfor, au oprit, în cca. 658 î. Chr., corăbiile coloniștilor greci plecați din Megara și conduși de legendarul Byzas, cel care a dat primul nume al orașului – Byzantion. Povestea întemeierii orașului are un miez plin de tâlc. Se spune că Oracolul din Delfi l-ar fi sfătuit pe Byzas să se așeze „față în față cu țara orbilor”. Iar țara acestor orbi era chiar Calcedonul, de pe cealaltă parte a strâmtorii, fiindcă trebuia să fi fost orb să întemeiezi un oraș acolo, pe malul asiatic, când aveai un loc mult mai bun, pe malul european.

Cunoscătorii Istanbulului, precum autorul de ghiduri turistice și scriitorul britanic John Freely, spun că modul ideal de a ajunge în oraș e dinspre mare, dar cei mai mulți călători ajung acum cu avionul sau cu mașina. Pentru a vedea orașul mai bine, le rămâne acestora varianta de a face o croazieră, pe Bosfor. O astfel de excursie este, de altfel, un atracție turistică de neratat pentru orice turist.

Splendoarea orașului se derulează astfel, la viteză mică, de-a lungul țărmurilor, cu Moscheea Dolmabahçe, turnul cu ceas și apoi Palatul Dolmabahçe, ultima reședință a sultanilor. Este cel mai mare palat din Turcia, dar proporțiile echilibrate și silueta elegantă nu divulgă acest lucru, cel puțin nu de la prima privire dinspre mare. Aici și-a dat ultima suflare, în 1938, și fondatorul republicii turce, Mustafa Kemal Atatürk, răpus de ciroză. Cu 15 ani mai înainte, el mutase capitala la Ankara, pentru a rupe tânăra republică de tradiția imperială a celui mai mare oraș al său. Complexul Dolmabahçe se întinde pe 4,5 hectare și numără 285 de camere, 46 de săli, șase hamamuri. Mai apoi, alt fel de palat, adică hotelul Kempinski Çırağan, și ceva mai încolo frumoasa moschee Ortaköy, o fuziune între barocul occidental și stilul otoman târziu. După ea, vine primul pod care unește cele două maluri ale Bosforului, și, imediat, la piciorul podului dinspre malul asiatic, Palatul Beylerbeyi, reședința de vară a ultimilor sultani.

Palatul Dolmabahçe | Foto: Bogdan Stanciu

În drum spre următorul pod, malurile strâmtorii sărăcesc în monumente, pentru a se îmbogăți în parcuri, cafenele și esplanade. Înainte de al doilea pod, pe partea europeană, se află zidurile zimțate de creneluri ale fortăreței Rumeli Hisari, cu turnuri rotunde, care, după-amiaza, se profilează în contre-jour, impunătoare, așa cum a și fost construită să fie. Rumeli Hisari a fost la origini o sfidare la adresa Imperiului Bizantin, decrepit și stors de vlagă, din partea noului imperiu al urmașilor lui Osman, mai puternic și mai mare cu fiecare zi. Mehmed Cuceritorul a construit cetatea în anii 1451 și 1452, ca ultim pas înainte de a asedia Constantinopolul. Scopul fortificației era să blocheze eventualele ajutoare pe care orașul le-ar fi putut primi dinspre Bosfor.

Reveriile cu privire la soarta imperiilor sunt întrerupte frecvent în astfel de croaziere de vasele închiriate de tineri de bani gata, care te readuc rapid cu picioarele pe pământ, sau, mai degrabă, pe puntea vaporului. Drumul înapoi spre chei începe imediat după ce s-a trecut dincolo de al doilea pod.

Zaiafet și dulciuri duium

Dincolo de țărmul european al Bosforului, freamătă ceea ce ghizii din Istanbul numesc „orașul nou”, cel situat peste Cornul de Aur, față de nucleul istoric. Simbolul istoric al acestei părți din oraș este Turnul Galatei, din care se deschid panorame admirabile asupra întregului stup urban. Simbolul contemporan este însă Piața Taksim, din care „izvorește” strada pietonală Istiklal, un bulevard al cărui caldarâm zbârnâie zilnic sub milioanele de pași grăbiți, ai localnicilor, sau zăbavnici, ai turiștilor. Magazine de suveniruri și chilipiruri, tarabe cu castane, dughene cu fistic și toate alunele din lume, berării retrase, cu accent european, și vânzători ambulanți de nimicuri, saltimbanci și coțcari, tutungerii și dealeri de telefoane mobile, spații luxoase de shopping cu nume franțuzești sau italiene, toate acestea tapetează artera zgomotoasă, de-a stânga și de-a dreapta. Pe mijloc, din când în când, trece un vagon de tramvai roșu, de epocă, care claxonează strident pentru a-și croi drum prin mușuroiul uman.

Tot pe această parte a Cornului de Aur se află cartierul Karaköy, un nume nou pentru vechea Galata. Acum, Karaköy este o zonă unde noul se împletește cu vechiul, într-o dezordine urbanistică plină de farmec oriental – dacă ești turist. Greu de ghicit vreun farmec, dacă ești localnic. Aici, se găsesc străzi comerciale specializate pe diverse instalații sau ateliere, dar și și străzi ticsite de restaurante vestite. Un exemplu este Köşkeroğlu, un restaurant de familie fondat în 1946, cu rădăcinile în Gaziantep, oraș de la marginea estică a Turciei, vestit pentru bucătăria sa.

Meze la restaurantul de familie Köşkeroğlu din Karaköy | Foto: Bogdan Stanciu

O masă copioasă la Köşkeroğlu include meze (antreuri) din diferite salate și amestecuri de iaurt și mâncăruri tradiționale, precum lahmacun (un fel de pizza) sau pide (plăcintă cu brânză), sățioase, delicioase și care nu ajută deloc, dar deloc-deloc, la siluetă. Stropiți totul cu ayran, acrișor și răcoritor, servit din carafe strălucitoare, de metal. Nu vă faceți iluzii că puteți primi un pahar de vin sau o bere, fiindcă, la astfel de restaurante de familie, alcoolul este tabu. Până la urmă, suntem într-o țară musulmană, chiar dacă laică. Vă puteți consola, însă, cu un duium de dulciuri, baclavale și sarailii, cataifuri, rahat sau sugiuc la cofetaria restaurantului.
***
În partea a doua a jurnalului de călătorie ajungem în partea istorică a Istanbulului, zidurile care au rezistat 1000 de ani și cartierul Fanar.


Nota redacției: Deplasarea la Istanbul a fost susținută de Turkish Airlines. Selecția informațiilor, opiniile și comentariile aparțin autorului.

Distribuie:

Postaţi un comentariu