Destinație de vacanță: În Chamonix, dar nu la schi. Haute-Savoie, Alpii și cărările lor

Atunci când te simți confortabil la temperaturi de iarnă și vrei să ai parte de o vacanță activă dar știi că pârtiile de schi nu sunt o opțiune, – fiindcă nu ai schiat niciodată în viață – , atunci când ai buget pentru o săptămână de hoinărit și vrei să pui preț pe experiență, nu neapărat pe lux, în acest caz nu ar fi tocmai înțelept să alegi una dintre cele mai „pretențioase” stațiuni de schi din Europa, vestitul Chamonix. Sau?.

Nu văd de ce mi-aș petrece vacanța în Cham’ dacă nu sunt pasionat de sporturi de iarnă. Așa gândesc majoritatea celor care nu iau în considerare faptul că regiunea franceză în care se află cunoscuta stațiune este sursă inepuizabilă de trasee de hiking, pe care le poți străbate în bocanci sau cu rachete de zăpadă și o sursă de peisaje de neuitat de care te poți bucura și fără permis de schi. Iată deja două argumente care personal au cântărit cel mai mult în decizia de a-mi căuta bilet de avion spre Franța în perioada aglomerată a sfârșitului de an.

Am ajuns din Cluj-Napoca în Lyon în circa două ore, convenind anterior că pentru buna desfășurare a planurilor noastre în următoarea săptămână avem nevoie de o mașină. Cu o rezervare prealabilă pe site-ul unei firme de închirieri auto, am primit un model Ford Fiesta din 2018, fără cauciucuri de iarnă, ceea ce ne-a alarmat puțin la început, dar care ne-a purtat în siguranță pe „cărările” asfaltate și deszăpezite ale Alpilor. Pe cărările cu zăpadă am făcut față cu perechile de bocanci The North Face pe care îi aveam cu noi și cu rachetele închiriate de la magazinele de echipamente de iarnă din orașele în care ne-am oprit ca puncte de plecare.

Cu destinația Sallanches, orașul în care aveam să ne petrecem nopțile și diminețile, urmând cu sfințenie indicațiile aplicației GPS de a păstra direcția A40, în mai puțin de două ore am ajuns în departamentul Haute-Savoie.

Cea mai mare parte din regiunea Haute-Savoie este situată în Alpii francezi și se învecinează cu Elveția și Italia. Regiunea se extinde de la Lacul Geneva la nord, până la Munții Bauges la sud, de la Munții Jura, la vest, la masivul Mont-Blanc, la est. Haute-Savoie are cea mai mare varietate de cote din toate departamentele franceze. Cel mai jos punct este la 250 m, iar cel mai înalt este la 4.810 m, respectiv vârful Mont-Blanc (cel mai înalt munte al Europei de Vest). Departamentul include două dintre cele trei mari lacuri din Savoie: Lacul Geneva (împărțit cu Elveția, cunoscut și ca Lac Léman în franceză) și Lacul Annecy. Întreaga regiune se găsește în bazinul hidrografic al râului Rhône. Tot în Haute-Savoie, la 1.035 m altitudine se află una dintre cele mai renumite stațiuni de schi, Chamonix, locul unde în 1924 au fost organizate Primele Jocuri Olimpice de Iarnă și de unde doi localnici Michel-Gabriel Paccard și Jacques Balmat, au pornit prima ascensiune pe Mont Blanc în 1786.

Sallanches se află la o distanță de circa 20 de km de Chamonix, ceea ce însemna că de la locuința rezervată foarte convenabil în condiții de Airbnb, până în Chamonix, făceam de regulă 24 de minute. Orașul Sallanches este înconjurat de munți în orice direcție te uiți, iar masivul Mont-Blanc îți fură inima la fiecare privire fugară pe care i-o arunci. Într-una din zile, deși ploioasă, am ales să parcurgem un traseu destul de plan cu plecare din Chamonix, mai exact din dreptul Masion Nordique, spre Bois du Bouchet. Ploaia transformată în ninsoare și din nou în ploaie nu a fost tocmai încurajatoare pentru începutul perindărilor noastre, dar visam cu ochii deschiși la ziua următoare, la o pereche de șosete uscate și la prognoza care arăta soare deplin.

Pentru a nu risca să ne aventurăm în Chamonix fără cauciucuri de iarnă, de câteva ori am ales să parcăm mașina la intrare în stațiune, în Parking Grepon, cea mai bună și ieftină alegere. Pentru circa 6 ore de staționare acolo, am achitat într-o zi 8 euro. Din parcare ajungi în centrul turistic al orașului în mai puțin de zece minute unde te poți pierde ore în șir prin magazinele de suveniruri și de echipamente montane ca orice turist care se respectă. Și vorbind de turiști care se respectă, într-una din zilele cu soare era imposibil să nu alegem cea mai populară destinație din Chamonix, că e vară sau iarnă, impunătorul munte Aiguille du Midi. Urcarea cu telecabina pe acest munte se face de obicei în două etape: o primă urcare până la Plan Aiguille du Midi (2.310 m) și apoi pe vârf, până la 3.842 m. Nu este exclus ca în zilele cu vânt puternic urcarea să fie restricționată în a doua etapă, ceea ce se poate transforma într-o mare dezamăgire pentru cei care au o singură zi la dispoziție pentru acest obiectiv.

De mai bine de 60 de ani, Aiguille du Midi fascinează milioane de turiști pe principiul că îți oferă cea mai spectaculoasă panoramă a Alpilor francezi, italieni și elvețieni la care poți visa. Dacă ai noroc de vreme bună care să permită accesul pe vârf, o dată urcat în telecabină, în 20 de minute ai ajuns la 3.842 m altitudine și de acolo ai la dispoziție câteva ore să explorezi cu privirea împrejurimile și să ai perspectiva unică a vârfului Mont Blanc. O experiență neprețuită, la prețul de 65 de euro de persoană. În cele câteva ore pe care le-am petrecut pe munte și în minutele în care așteptam telecabina să ne coboare în siguranță, am încercat să găsesc echivalent în experiențele mele anterioare pentru sentimentul pe care îl aveam acolo sus. Se înnoptase deja și tot ce auzeam afară era un vuiet puternic de vânt care viscolea zăpada. Cu mâinile în buzunare strângând patch-urile fierbinți pe care le luasem cu mine să mă încălzească, mă gândeam la efortul uriaș pe care l-au depus cei care au construit instalația pe muntele pe care ne aflam, la inginerii care au proiectat telecabina, la cei patru oameni care au murit în timpul construcției, la turiștii care s-au pozat decenii la rând, la fel ca noi, deasupra lumii. M-am gândit și la sentimentul pe care l-ai putea avea urcând la pas astfel de vârfuri, la satisfacția pe care o împărtășești în acel moment doar cu partenerul de potecă. M-am gândit la afirmația pe care o făcuse un prieten în urmă cu doi ani când nu ne reveneam de la atât de multă frumusețe pe care o vedeam în jur, aflându-ne atunci într-o altă regiune a Alpilor:

„Când vezi Alpii îți dai seama cât de mici suntem, atât noi cât și problemele noastre”.

Informații privind traseele de hiking găsești la tot pasul în această regiune, fie că apelezi la birourile de turism, la site-ul oficial al stațiunii Chamonix sau că urmezi spontan indicatoarele spre o anumită destinație. În funcție de gradul de dificultate, poți să optezi pentru trasee care necesită rachete de zăpadă sau pentru plimbări prin pădure, cu recompense la care nici nu visezi: priveliști care îți taie respirația, lacuri înghețate cu maluri înzăpezite, mici cascade alintate de raze calde de soare. Traseele sunt frecventate de turiști, însă nu sunt deloc aglomerate. De fiecare dată ești salutat cu un politicos „Bonjour” sau „Hello” și la un moment dat devine reflex să răspunzi înapoi necunoscutului care ți-a zâmbit în trecere. În plin sezon de iarnă, în Haute-Savoie ai impresia că este loc pentru toată lumea. Nu același lucru poți spune despre supermarketul din centrul Chamonix-ului unde într-adevăr vârful de sezon își spune cuvântul când trebuie să aștepți la casele de marcat.

Într-una din cele câteva zile pe care le-am avut la dispoziție, am reușit să explorăm împrejurimile comunei Servoz și splendidul Lac Vert, alegând la întoarcere o rută prin Passy până în Sallanches, în timp ce o altă zi am dedicat-o comunei Les Contamines-Montjoie și unui traseu cu grad mediu de dificultate pentru care a fost nevoie să apelăm la rachete. Zilele se pot încheia cu seri de relaxare în centrele de wellness din regiune, sau cu ședințe de cooking acasă și degustări de brânzeturi din regiune, în fața unui pahar de vin roșu. Nu există alegere greșită.

Șase zile pot trece extrem de repede și rămâi cu senzația că ar mai fi fost atâtea locuri de explorat. Poți să pleci cu regretul că nu ai profitat de toate orele din zi pentru a vedea împrejurimile, că nu ai luat trenul spre celebrul Mer de Glace, cel mai mare ghețar din Franța pentru că nu te-ai informat în privința orarului, sau chiar cu sentimentul că aparții acelor locuri și totuși ești nevoit să pleci. Îți faci bagajul, te asiguri că suvenirul roșu din porțelan pe care scrie Chamonix este ferit de pericole și te urci în mașină resemnat.