Convorbirile revistei Sinteza/Arta traducătorului din limba română: frustrări și soluții pentru promovarea literaturii române în străinătate

Festivalul Internațional de Carte Transilvania a găzduit sâmbătă, 10 octombrie, o serie de lansări de carte și dezbateri pe teme actuale reunite sub titlul Convorbirile revistei Sinteza, publicație lunară de cultură și gândire strategică.

Seria convorbirilor a început cu o dezbatere pe tema Artei traducătorului din limba română, care i-a avut ca invitați pe traducătorii Florica Ciodaru-Courriol și Jean-Louis Courriol, pe scriitoarea și poeta Marta Petreu, ale cărei cărți sunt traduse în Franța, Elveția, SUA, Ungaria și Serbia și pe sociologul Vasile Sebastian Dâncu.

Profesoară de traductologie şi traducătoare literară, stabilită în Franța de treizeci de ani, unde a predat limba româna la Universitatea „Jean Moulin”, cursuri de traduceri la École Normale Supérieure din Lyon, traducătoarea Florica Ciodaru-Courriol a adus în discuție mai multe „frustrări” cu care se confruntă un traducător român în afara țării. Florica Ciodaru-Courriol a tradus autori ca: Hortensia Papadat-Bengescu, Marta Petreu, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Popescu sau George Bălăiţă. „Frustrarea noastră cea mai mare este faptul că în loc să stăm toată ziua să traducem, noi trebuie să facem muncă de agent literar, de cele mai multe ori muncă benevolă. De multe ori, de dimineața până seara nu traduc nimic, doar trimit mailuri la editori, la jurnaliști sau la librari”, a spus Florica Ciodaru-Courriol. Aceasta a mai precizat că nu editurile cele mari se interesează de literatura română, pentru că ele au din ce trăi, ci în ultimii ani au apărut nume mari din literatura română, la edituri mici din Franța. Acest lucru s-ar datora faptului că „editurile mici sunt foarte interesate și curajoase pentru că vor să existe mai târziu prin ceea ce au publicat”, a explicat traducătoarea. Florica Ciodaru-Courriol a mai spus că guvernul din România ar putea să finanțeze măcar promovarea cărților deja publicate în străinătate.

În completare, poeta Marta Petreu a declarat că România nu este o cultură mică, ci o cultură necunoscută. „Faptul că suntem necunoscuți în Occident ne face să avem complexele veșnice de inferioritate cu privire la valoarea noastră. Printre primele lucruri pe care le-am învățat după 1990 a fost că traducătorul își alege autorul, că îl traduce, că adesea nu este plătit, că un autor nu se alege cu mare lucru dacă este publicat în străinătate. Soluția este continuitatea în exportul sistematic și liber de valori culturale. Eu am cărți care au apărut în străinătate care nu au avut nici un comentariu critic. Dacă nu are o minimă receptare critică e ca și când n-ar exista”, a precizat Marta Petreu.

La rândul său, traducătorul  Jean-Louis Courriol, care a publicat în Franţa autori precum Cezar Petrescu, Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Sorescu, Ion Băieşu sau Augustin Buzura, a declarat că a tradus întotdeauna ce i-a plăcut, însă este foarte greu ca literatura română clasică să atragă atenția editorilor străini.„Editorii sunt foarte reticenți în Franța când vii și le propui să traduci scriitori care nu mai există printre noi. Trebuie să facem tot ce putem pentru a face cunoscută literatura română clasică. Este greu să convingi un editor francez să publice un roman de 600 de pagini”, a precizat Jean-Louis Courriol.

La finalul discuției, sociologul Vasile Sebastian Dâncu a subliniat faptul că a traduce și a difuza cultura română în străinătate ar trebui să fie o problemă de politică națională și de investiție a statului. „Horia-Roman Patapievici are dreptate când spune că în România nu există o piață internă a ideilor. Neavând aceste mecanisme este clar că trăim în imposibilitatea noastră de a ne ajuta pe noi înșine. Trebuie să avem specialiști în politici culturale care să adune scriitori, să îi transmită în străinătate și să îi forțeze într-un fel, sau altul, să reprezinte România. Asta nu avem noi. Traducătorii sunt adevărați eroi și nu putem decât să le mulțumim în condițiile în care nu am avut niciodată politici culturale și din păcate nici nu cred că vom avea”, a precizat Vasile Sebastian Dâncu.