Cartea „Istoria, adevărul și miturile”, de Ioan-Aurel Pop, lansată la Gaudeamus: Despre viruși culturali și anticorpi în societatea românească

Istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, și-a lansat sâmbătă, 21 aprilie, la Târgul de Carte Gaudeamus din Cluj-Napoca, volumul „Istoria, adevărul și miturile” (ediția a III-a, revăzută și adăugită), un proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut la Editura Școala Ardeleană.

Au vorbit despre carte președinta Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj, Irina Petraş, Acad. Ionel Cândea, sociologul Vasile Sebastian Dâncu și eseistul și filozoful Aurel Codoban.

Lucrarea academicianului clujean dezbate problematica miturilor istoriografiei românești așa cum a expus-o scriitorul Lucian Boia în mai multe lucrări, începând cu „Istorie și mit în conștiință românească”.

„Lucian Boia a ales să vorbească extrem de critic despre istoriografia românească a ultimelor două secole și să lanseze ideea că această istoriografie este un lanț de fantezii și mituri păguboase, de minciuni cu privire la identitatea noastră. Cartea lui Ioan-Aurel Pop ține locul unei cronici a cărții lui Lucian Boia. Este un model de diplomație, de polemică inteligentă, de onestitate intelectuală. Apropo de relativismul absolut la care recurge Lucian Boia, Ioan-Aurel Pop confirmă că istoria este o poveste, că subiectivitatea nu poate fi ocolită. Prin urmare, orice istorie va avea o anumită doză de subiectivism, dar relativismul absolut care să nege posibilitatea unui adevăr istoric nu trebuie lăsat să prolifereze”, a precizat scriitoarea Irina Petraș cu referire la volumul „Istoria, adevărul și miturile”.

„Anticorpii cei mai importanți pentru o cultură sunt intelectualii”

La rândul său, sociologul Vasile Sebastian Dâncu a explicat de ce „virușii culturali” pe care îi introduce Lucian Boia în cultura românească, prin cărțile sale, sunt de fapt importanți.

„Lucian Boia este folositor pentru cultura noastră. Este precum un virus. Virușii creează unui organism anticorpi și capacitatea de a se apăra. Ori cultura noastră este altfel moarte. De aceea este o probă pentru o cultură să știe să se apere. Ceea ce face de fapt profesorul Ioan-Aurel Pop în cartea lui este mai mult decât o recenzie. Lucian Boia face parte din categoria vânătorilor de mituri, de altfel o categorie intelectuală a zilelor noastre. A deconstrui adevărurile este astăzi o modă care are în spate un întreg demers capitalist. De aceea, ceea ce a făcut Ioan-Aurel Pop în această lucrare este mai mult decât un gest istoric. Cred că această lucrare este unul din gesturile care l-au ajutat pe Ioan-Aurel Pop să devină în conștiința publică un foarte important intelectual”, a spus sociologul Vasile Sebastian Dâncu.

Cartea este cu atât mai importantă cu cât nu este deloc arogantă, a completat Vasile Sebastian Dâncu. „Lucrarea demonstrează foarte clar că nu putem face confuzia între mit și istorie. Nu istoria a creat miturile noastre. Istoricii au contribuit, poate, la reconstrucția unui sens din trecut. Pe de altă parte, ceea ce spune important această carte este că există mai multe istorii. Istoricii caută un sens în trecut și reconstruiesc un sens din trecut. De aceea istoria nu este despre trecut. Nici mitul. Mitul este despre viitor. Pentru că înarmăm generații după generații cu ideea unui sens colectiv. Ce se întâmplă astăzi cu demitologizarea de după 1989, indică faptul că România nu mai este capabilă să propună un sens colectiv. Este părăsită de oameni pentru că nu mai are capacitatea de mitologizare. Mitul nu înseamnă o poveste mincinoasă despre trecut. Înseamnă, de exemplu, ca oamenii să vadă România ca fiind indispensabilă acestei lumi. Acesta este sentimentul că ești prezent în istorie și ai locul tău. De aceea este nevoie de mit. Ioan-Aurel Pop a început să se lupte aproape singur cu o întreagă fabrică de demistificare a românilor. Sper să nu mai fie singur de acum înainte și să îl ajutăm să apere acest proces de reconstrucție a mentalității românești. În acest moment, avem o identitate tot mai slabă, nu găsim solidaritate, dar o putem construi în jurul intelectualilor. De aceea trebuie să îi mulțumim lui Lucian Boia pentru că prin acești viruși culturali pe care îi introduce, ne creează anticorpi și anticorpii cei mai importanți pentru o cultură sunt intelectualii”, a transmis sociologul Vasile Sebastian Dâncu.

Eseistul și filozoful Aurel Codoban a explicat că de partea istoricului Ioan-Aurel Pop stă cunoașterea, în timp ce de partea lui Lucian Boia stă, mai degrabă, comunicarea.

„Dar nu poți comunica dacă nu intri în consonanță cu un alt cor pentru ca vocea ta să se audă. Pentru că e mai la îndemână să comunici decât să produci cunoaștere, atunci cealaltă preocupare a acestui tip de comunicare este deconstrucția a ceea ce produc ceilalți. Și acest lucru face Lucian Boia. Atunci când e vorba despre cunoaștere ai de a face cu conținuturi mult mai dificile”, a afirmat Aurel Codoban.

La sfârșitul întâlnirii cu publicul, președintele Academiei Române a făcut câteva precizări cu referire la propriul volum.

„Citind în 1998 lucrarea istoricului Lucian Boia, «Istorie și mit în conștiință românească», am rămas cu un sentiment de nemulțumire și de neputință. Mi-am dat seama însă că în lucrarea aceasta era o inconsistență logică. Am înțeles din lucrare două idei forță: Că adevărul istoric nu există și că strădania de a-l căuta este inutilă. A doua idee era că istoricii și nu numai au falsificat istoria prin mituri, legende sau naționalisme. Aceste două idei nu pot sta una lângă alta, în opinia mea. Dacă adevărul istoric nu există, atunci putem scrie orice despre trecut și orice trebuie acceptat. Și numai dacă adevărul istoric există, ne putem raporta la mit ca la o exagerare sau ca la o minciună. Atunci am luat fiecare pasaj, pornind de la daci și de la romani și am ajuns până la comunism, trecând și prin epoca lui Mihai Viteazu și prin Școala Ardeleană și prin epoca lui Eminescu. Ca urmare, această carte despre o altă carte este o istorie a românilor privită prin ochii meseriei de istoric. Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut, pentru a-l examina, este o mare deosebire. Dacă există un adevăr istoric limitat sau omenește posibil, atunci istoricul are menirea să-l caute chiar dacă nu-l găsește niciodată pe cel absolut”, a precizat președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop.

Citiți și:

Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române: „Am vrut să îmi depun demisia din funcția de rector, dar Senatul UBB m-a sfătuit să nu o fac”