Tudor Sălăgean: Dacă vrei să ai succes cu o expoziție, trebuie ca vizitatorul să exclame “wow” încă de la intrare

Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca este unul dintre modele de succes în acest domeniu. Instituția beneficiază și de spațiul ofertant al Parcului Etnografic „Romulus Vuia”, dar reușește să aducă și în sediul central expoziții de mare valoare. Cel mai recent exemplu este expoziția de gravuri „Rembrandt. Apogeul Artei gravurii”, care în decurs de o lună a reușit să vândă mai bine de 1.500 de bilete, în contextul în care prețul acestora este de 20 de lei pentru adulți.

Expoziția, unică în țară, a fost posibilă printru-un parteneriat extern, muzeul neplătind niciun leu pentru această colecție. Încă de la vernisaj, expoziția de gravuri a trezit un mare interes în rândul clujenilor, care nu în fiecare zi au șansa de a admira astfel de opere.

Despre situația muzeelor clujene, dificultățile întâmpinate atunci când se încearcă închirierea unei colecții din străinătate dar și implicarea muzeelor clujene în proiectele de anvergură ale orașului am discutat cu directorul Muzeului Etnografic Transilvania, Tudor Sălăgean.

Reporter: Recent, la Muzeul Etnografic, ați adus expoziția Rembrandt, considerată ca fiind una dintre cele mai interesante din ultimul an. Cum se face trecerea de la găzduirea de expoziții care sfârșesc prin a nu trezi interesul nimănui, la expoziții precum aceasta, cu mii de vizitatori?

Tudor Sălăgean: În primul rând contează parteneriatele pe care le ai și apoi contează și să cauți posibilitatea de a aduce expoziții valoroase fără a te implica financiar prea mult, dată fiind situația financiară a muzeelor din România. Trebuie să fii decis să faci ceva pentru public. La multe muzee, inclusiv la noi, au fost și sunt expoziții la care participă personalul și eventual o clasă de elevi și la care nu mai vine nimeni. Eu am insistat să nu mai facem așa ceva, și am dorit evenimente la care publicul să vină fără să fie împins de la spate. Am experimentat diverse tipuri de expoziții, am avut vernisaje cu trei oameni și am decis că astfel de expoziții nu mai facem. Chiar dacă aducem expoziții în care ne implicăm minim în partea financiară, există o destul de mare implicare din alte puncte de vedere și nu merită să facem ceva dacă nu are niciun impact, doar pentru a bifa evenimente.

Parteneriatele și ofertele de organizare vin de la sine. La noi, muzeele nu sunt reformate și există o viziune învechită. Lucrurile tind să se repete și încă mai există mentalitatea că trebuie să existe un anumit tip de politică culturală în care răspunsul publicului nu trebuie să conteze. Am încercat să primim cât mai multe sugestii posibile de la partenerii din afara muzeului și cred că așa am început să obținem rezultate. Din colaborare în colaborare, s-a ajuns la parteneri din străinătate care ne aduc evenimente valoroase.

R: Ce ne puteți spune despre colaborările cu alte muzee din țară sau străinătate?

T.S: Se pot face și astfel de lucruri care presupun să aducem colecții de la un muzeu din altă țară. Acestea sunt însă destul de costisitoare și deocamdată puține muzee din România își permit așa ceva. Astfel de schimburi se fac pe baza unor reciprocități, dar sperăm să ajungem și noi la acest nivel cât de curând. E o problemă și de patrimoniu la muzeele din Cluj, pentru că acesta nu este foarte bine cunoscut. Avem și aici colecții foarte valoroase, dar nefiind promovate cum ar merita, se ajunge la astfel de situații.

Problemele cele mai mari însă țin de încrederea pe care muzeele din străinătate o au în noi. Dacă trecem peste asigurările ce trebuie plătite și care ajung la cifre imense, birocrația este un mare impediment. Dacă Muzeul Etnografic trimite în Franța, de exemplu, o colecție, e nevoie de un simplu acord, semnat de ambele părți. Dacă vrem noi să aducem din Franța, trebuie să se întâlnească părțile, trebuie acte semnate de judecători sau avocați și în final te trezești cu un dosar imens care necesită foarte mult timp. Problema aici pornește de la Ministerul Culturii unde încă mai există adevărați dinozauri, a căror gândire este departe de anul 2014.

R.: Ce etape trebuie parcurse pentru a aduce o colecție valoroasă, cum este expoziția Rembrandt?

T.S.: În acest caz, inițiativa a venit din partea partenerului extern. Acesta a studiat ani buni terenul și astfel noi am primit propunerea în luna decembrie, deci am avut un timp relativ scurt pentru organizare. În mod normal însă, o expoziție de o asemenea anvergură se pregătește cu un an de zile înainte.

R: Cum de a ajuns această colecție la Muzeul Etnografic și nu la Muzeul de Artă, cum era poate normal?

T.S.: Nu aș putea spune exact. Imediat ce am primit propunerea, noi le-am spus că există și un muzeu de artă la Cluj dar ei au spus că preferă această locație fără a da motive și sigur că nici eu nu am cerut prea multe explicații. Pe de altă parte, în această clădire s-a înființat Societatea Muzeului Ardelean, care a reunit o serie de colecții extraordinare din Cluj. Acest spațiu este prin definiție al culturii și chiar dacă se numește „Muzeu Etnografic” nu are un profil atât de clar definit precum Muzeul Satului. Noi nu ne-am axat doar pe viața satului, de exemplu. Etnografia cuprinde o sferă foarte largă de activități și în care se pot regăsi tote domeniile culturii umanității. Rembrandt este de altfel unul dintre primii artiști care a prezentat obiecte etnografice foarte rare astfel că prezența lui aici este cât se poate de normală.

R.: La ce sunt receptivi clujenii când vine vorba de expoziții?

T.S.: Ne interesează să aducem colecții care stârnesc interes. Nu cred să fie tematici speciale preferate de clujeni. Sigur că suntem interesați de tradițiile locale, de personalitățile din zonă sau de istoria transilvăneană, lucru pe care l-am sesizat în urmă cu câțiva ani, când la Muzeul de Istorie am realizat expoziția „Orașul Comoară” care a avut succes. Colecțiile Masonice au avut de asemenea succes poate și datorită caracterului insolit al obiectelor. Este până la urmă o aventură a specialistului să identifice tema care poate stârni interesul publicului. Avem aici colecții foarte interesante legate de magie sau vrăjitorie și ne gândim să organizăm o expoziție pe această temă. Am avut și expoziții relevante la nivel european, cum a fost cea de anul trecut, când am avut o colecție legată de istoria iluminatului public pe continent. Resurse avem, și cel mi bine este să urmărim ca atunci când vizitoatorul intră în sala de expoziție să fie impresionat din capul locului și să rămână uimit.

Muzeele cu personal suficient se promovează cu succes. Sunt și unele care au probleme cu retrocedări, dispute juridice sau finanțare. Probleme tind să apară la nivelul muzeelor universităților care au colecții valoroase, dar din lipsă de personal nu sunt exploatate suficient și nu pot fi vizitate. Acum, recent, situația s-a mai îmbunătăţit.

R.: În anul 2015, Clujul va fi Capitală Europeană a Tineretului. Cum se pregătește Muzeul Etnografic pentru această perioadă?

Am participat la discuții, suntem implicați și încercăm să facem cât mai multe activități pentru tineri și copii și așteptăm să vedem care sunt strategiile de ansambul pentru evenimentele din acel an. Noi resurse avem, și colaborăm cu toți factorii implicați. Muzeele sunt privite în această strategie… cum merită, poate. Și în cadrul programelor pentru Cluj-Capitală Culturală Europeană, muzeele se consideră că au un rol semnificativ, însă în final importanța lor nu a fost foarte bine subliniată. Și în cazul Capitalei Tineretului muzeele au rolul pe care îl merită și pe care îl pot avea dacă ne gândim la resursele pe care le pot oferi. Noi suntem mai privilegiați cumva datorită Parcului Etnografic „Romulus Vuia”, un spațiu extrem de generos unde se pot realiza multe activități.