Transportul public în Clujul de altădată

De la „trenuleţul” care trecea prin centrul Clujului la sfârşitul secolului al XIX-lea, la taximetre elegante, autobuze alimentate cu gigantice butelii de gaz metan, chiar un autobuz decapotat menit să transporte turiştii spre băile Someşeni, toate amintesc de o lume fascinantă a călătoriei în interiorul oraşului. Surprinzând impresionante parade comuniste, dar şi “infernala” înghesuială de la orele de vârf, mijloacele de transport au colorat într-un mod aparte atât marile bulevarde centrale, cât şi austerele străzi de cartier. “Fotografiile evocă transportul public în Clujul de altădată reprezentativ fiind transportul cu birje care a funcţionat până în anii ’60 sau autobusele unite  din anii ’20.

În perioada interbelică funcţionau şi staţiile de taxi cu birje, care se aflau ca şi astăzi în Piaţa Unirii sau în faţă la Teatrul Naţional. Mai târziu, în perioada comunistă, taxiurile aparţineau de transportul în comun şi existau în număr de doar 45 dintre care cinci erau întotdeauna stricate. Tot în perioada comunistă au apărut autobuzele cu butelii de gaz metan deasupra. În fotografii se văd şi secvenţe de la inaugurarea liniei de tramvai în 1987, în data de 23 august. Totodată în imagini se poate vedea şi atmosfera austeră a oamenilor muncii care circulau în autobuze. De multe ori acestea erau atât de pline încât se rupeau sau le plesneau cauciucurile. În acele vremuri aglomeraţia urbană nu exista pentru că erau puţine maşini, iar traficul era fluid. Aglomeraţia a început să fie vizibilă după anul 2000, o dată cu dezvoltarea cartierelor Baciu şi Floreşti şi nu doar din cauza creşterii numărului de maşini, ci din cauză că infrastructura, respectiv drumurile, nu au fost concepute pentru asemenea trafic”, a precizat Ancuţa-Lăcrămioara Chiş, din partea Asociaţiei Clujul de altădată.

Clujul de altădată, văzut prin intermediul mijloacelor de transport în comun, a putut fi cunoscut de clujeni într-o expoziţie inedită organizată de Ascociaţia Clujul de altădată la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga”. Evenimentul a fost coordonat de Ancuţa-Lăcrămioara Chiş şi Ucu Bodiceanu.

Istoricul transportului public în Cluj

Primele forme de organizare a transportului public în oraş apar în a doua jumătate a secolului al XIX – lea pe fondul  creşterii numărului de locuitori şi a extinderii oraşului. Dezvoltarea transportului public este stimulată şi de legarea în circuitul feroviar a gării Cluj în anul 1870. Tendinţa iniţială a transportului public a fost să lege cartierele oraşului cu gara Cluj.

Primele forme de transport pubic în oraş au fost pe cale ferată cu tracţiune hipo iar imediat dupã aceea, în 1890, tractiunea a fost asiguratã de locomotiva cu aburi. Deşi dezvoltarea oraşului continuă,   proiectele de introducere a tracţiunii electrice la tramvaie nu pot fi puse în aplicare până la sfârşitul primului Război Mondial din cauza lipsei de capital şi a surselor de energie.

După primul Război Mondial  are loc o înviorare a activităţii economico-sociale şi o creştere semnificativă a numărului de locuitori(în 1920 ajunge la 83.000 locuitori). În aceste condiţii problema transportului public devine stringent. În anul 1922, două camioane “Saurer” rămase captură de razboi, cumpărate de la armată, recondiţionate  şi recarosate în autobuze,   dintre care unul cu etaj descoperit (acoperit cu rogojină pe timp de ploaie),   asigură transportul călătorilor în oraş de la barierele Someşeni(azi p-ţa Mărăşti) pe strada Dorobanti,   centru,   gara CFR.

După anul 1924 se înfiinţează societăţile: ‘Blaga-Măgărit’ şi ‘Rotatia’ cea din urmă dezvoltându-se treptat a ajuns în 1926 să cuprindă 32 de membri şi pe diferite trasee din oraş să asigure circulaţia a peste 50 de autobuze. Între anii 1929-1930 a luat fiinţă la Cluj  ‘Uniunea Automobilelor de Călători şi Marfă’  iar în 1931 “Asociaţia Autocamionagiilor Profesionişti”.

Cei mai mulţi proprietari  s-au grupat în “Asociaţia Proprietarilor de Autobuze  Rapid” care a obţinut ulterior din partea primăriei dreptul exclusiv de a organiza în Cluj transportul de persoane în comun. Traseele leagă în continuare gara de centru şi cartierele mărginaşe.

În pragul celui de-al doilea Război Mondial în Cluj erau organizate nouă linii de autobus dintre care trei erau sezoniere. În primii ani de după război transportul urban a întâmpinat mari greutăţi din cauza numărului scăzut de autovehicule şi a lipsei de benzină. În aceste condiţii o bună parte din autobuzele firmei “Rapid” au folosit gazul metan grept combustibil. Dotarea cu autobuze din producţia internă, precum şi introducrea în anul 1959 a transportului electric urban de troleibuze din producţia autohtonă au însemnat o etapă semnificativă în activitatea de transport urban în municipiul Cluj.

La 1 ianuarie 1961 a luat fiinţă Intreprinderea Orăşenească de Transport Cluj, transformată ulterior în Intreprinderea de Transport Urban Cluj. La 1 ianuarie 1980 se înfiinţează Intreprinderea Judeţeană de Transport Local care organizează activitatea de transport public în toate municipiile din judeţ. Creşterea semnificativă a populaţiei oraşului ca urmare a procesului de industrializare de după anul 1970 duce la introducerea transportului cu tramvaiul în anul 1987. După 1990 în tendinţa generală de descentralizare care are loc, întreprinderea se descompune în unităţi de transport local autonome pentru fiecare municipiu din judeţ.

În municipiul Cluj-Napoca ia fiinţă Regia Autonomă de transport Urban de Călători (R.A.T.UC.)   care a rămas până azi cel mai mare operator de transport public din oraş. În 2013 RATUC a devenit societate pe acţiuni sub numele de Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A.