1 Mai muncitoresc, 1 Mai sărbătoresc. Comunismul ne dă lecţii la distracţie

Câteva zeci de clujeni, poate sute, mai sărbătoresc acum Ziua Internaţională a Muncii, cu mult mai puţini decât în perioada de glorie a acestei sărbători, marcată în fiecare an pe 1 mai.
Şi din cauza vremii nefavorabile înnorată şi ploioasă, clujenii au ieşit joi, de 1 Mai, în număr foarte mic la iarbă verde şi tot în număr foarte mic au fost prezenţi şi la cele doar câteva oferte ale autorităţilor şi partidelor politice. În schimb, în anii comunismului, Clujul era ca un furnicar în această zi.
Ziaristul Virgil Lazăr, acum la 83 de ani, corespondent al ziarului România Liberă vreme de 63 de ani începând cu 1951, a povestit, pentru AGERPRES, că în anii comunismului la manifestările de 1 Mai participa aproape întreg oraşul.
‘Era o tribună mare, manifestaţii, toată lumea trebuia să iasă şi să defileze, cu drapele, cu lozinci. Era obligatoriu să participi la această manifestare. De obicei se făcea o tribună în actuala Piaţă Avram Iancu şi acolo veneau toate notabilităţile cu decoraţiile pe piept. Plebea trecea pe acolo, striga şi pe urmă se ducea la iarbă verde. De obicei se mergea la iarbă verde în 2 mai, că în 1 mai, până se terminau manifestările, erai istovit. Treceau coloane cu lozinci, cu panouri, pancarte. Veneai cu întreprinderea, în ordinea pe care o stabilea partidul, în funcţie de importanţa întreprinderii. Muncitorii aveau pregătite cu o zi înainte tot felul de panouri. Era prezent tot oraşul. Trebuia să te prezinţi dimineaţa la fabrică, acolo te încolona şi te duceai’, a menţionat Virgil Lazăr.
El spune că în preajma zilei de 1 Mai, cât şi cu ocazia zilei de 23 august, magazinele erau ceva mai aprovizionate cu alimente decât în restul anului, mai găseai carne sau produse foarte rare, precum sucurile Pepsi.
‘Fiecare ieşea la iarbă verde pe unde putea. Erau celebrii ‘adidaşi’, ciolanele de porc. Când erau asemenea manifestări mai dădeau un pic drumul la mâncare, ca să nu înjure oamenii la demonstraţii, dar în general era cam foamete. Încercau să mai liniştească lumea’, spune Virgil Lazăr.
O componentă importantă a unei astfel de zile o reprezenta latura propagandistică. Iar artiştii, oamenii de cultură, aveau un rol determinant în transmiterea mesajului Partidul Comunist către populaţie.
Pentru a readuce în memoria celor care au trăit în acele vremuri şi mai ales pentru a arăta noilor generaţii cum se trăia în comunism, Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Universitatea de Artă şi Design (UAD) Cluj au deschis o expoziţie în care sunt prezentate asemenea lucrări artistice cu conţinut propagandistic în favoarea regimului comunist.
Profesorul Bogdan Iacob de la UAD spune că ‘relaţia dintre artist şi propagandă era una foarte strânsă’ în perioada comunistă.
‘Imaginea de propagandă, afişul politic, într-o măsură mai mare sau mai mică -dar întotdeauna aproape inevitabil- sacrifică artistul. Care este acel mare artist care a făcut stema României comuniste? Care este vedeta aceea? Lucrările de aici sunt anonime, artistul a dispărut undeva în spate. În afişul de propagandă, în afişul ideologic, artistul riscă întotdeauna să se oculteze’, a declarat Bogdan Iacob.
El problematizează conţinutul unor astfel de mesaje redate sub formă artistică.
‘Care este linia care desparte afişul protestatar, afişul revoluţionar de afişul de propagandă? Când o imagine care se presupune a sărbători 1 Mai este revoluţionară -poate în Germania anilor 20- şi ce face ca o imagine de acelaşi tip să devină represivă -în România anilor 80? Cum şi când se întâmplă aceste treceri, aceste glisări?’, se întreabă Bogdan Iacob.
Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Cluj, Ioan Horvath Bugnariu, odinioară chiar şeful secţiei de grafică de la actuala UAD, spune că în perioada comunistă artiştii încercau să împace arta cu cererile venite din partea regimului comunist.
‘Se impunea un program în care învăţământul superior trebuia să fie o orchestrare a politicii Partidului Comunist. Erau presiuni mari de la Ministerul Educaţiei. Noi furam ochii autorităţilor cu aceste afişe, dar care dedesubt absolut toate sunt lecţii aplicative la gramatica exprimării grafice’, a subliniat Ioan Horvath Bugnariu.