Puncte cheie:

• Vineri, 19 mai, vor avea loc alegeri prezidențiale în Iran, esențiale pentru menținerea cursului moderat al țării (când spunem “moderat” nu avem în vedere standardele europene, ci ceea ce poate fi în prezent posibil într-un regim teocratic islamic, adversar înverșunat al valorilor democrațiilor liberale și Occidentului), dar importante totodată pentru un întreg Orient Mijlociu aflat în fierbere, și chiar, prin extensie, pentru relațiile cu marile puteri, în special cu Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia;
• Concurează șase candidați aprobați de ayatollah, iar actualul președinte Hassan Rouhani este în căutarea celui de-al doilea mandat.

Puncte cheie:                                                                                                                   

• 66%-34% este mai mult decât scorul electoral între candidații Emmanuel Macron și Marine Le Pen, este reflectarea în sinteză a unei realități politice, sociale și culturale complexe care divide societatea franceză și, probabil, Uniunea Europeană în ansamblu, între cei care susțin ordinea actuală, fără să fie neapărat entuziasmați de tot ceea ce se întâmplă, și cei care, cu furie și frustrare, se simt perdanți ai globalizării, integrării europene și valorilor liberale;
• Noua linie de clivaj politic nu mai este Stânga-Dreapta, ci Centrul liberal vs.

Î n absenţa unei „lebede negre” în următoarele două săptămâni, candidatul pro-european de centru, Emmanuel Macron, va fi ales pe 7 mai preşedintele Republicii Franceze;

● Nimic nu e sigur în politică, aşa cum bine se spune, dar de data aceasta suntem în faţa unei situaţii în care, dacă nu apare un element neprevăzut de proporţii catastro- fi ce (atac terorist major, care să schimbe brusc starea de spirit a electoratului francez, dezvăluiri uluitoare sau un scandal de corupţie care să-l privească în mod direct pe tânărul fost bancher Macron, ceea ce probabil nu este cazul), ne îndreptăm spre o victorie categorică a unui candidat care va continua angajamentul Franţei faţă de Uniunea Europeană şi va rămâne, politic şi administrativ, în liniile mari ale modelului democraţiei liberale;

● Contrar însă tezelor optimiste care au început să se vehiculeze după alegerile din Olanda, valul populismului antieuropean nu a trecut.…

Puncte cheie:

• Rezultatul în sine al referendumului din Turcia nu este surprinzător. Eu m-aș fi așteptat la o diferență chiar mai mare decât 51,4% – 48,6% în favoarea lui Erdoğan și a autoritarismului prezidențial islamist pe care l-a propus acesta, mai ales după lovitura de stat ratată din 15 iulie 2016 și după deteriorarea severă a relațiilor Turciei cu Uniunea Europeană (nucleul dur) și cu Statele Unite.

Puncte cheie:

• Atacul chimic abominabil de la Khan Shaykun, care a omorât 86 de civili, din care peste 20 de copii, a compromis iremediabil rolul Rusiei în Siria și, indiferent de motivele şi circumstanțele producerii atacului forţelor guvernamentale, care vor fi sau nu elucidate în perioada următoare, a reconfirmat, deși nu mai era nevoie, că regimul Bashar al-Assad și-a pierdut legitimitatea de a conduce țara;
• Perspectivele din care este analizat răspunsul militar al lui Donald Trump diferă enorm: de la interpretări precum impulsivitate şi superficialitate, foc de paie (lipsa unei strategii consistente, pe termen lung), gest speculativ cu beneficii de imagine internă pe termen scurt, până la laudativele conotaţii de avertizare a Rusiei sau Chinei, acţiune punitivă cu caracter moral sau chiar apariţia unei noi doctrine/strategii în politica externă şi de securitate a Statelor Unite, diferită de impresia iniţială lăsată de discursul inaugural America First.

Puncte cheie:

• Zilele trecute, întâlnirea şefilor executivelor din cele mai importante două puteri ale lumii occidentale, Statele Unite şi Germania, ne-a lăsat un gust amar, prin prestaţia lamentabilă a noului lider de la Casa Albă, care a dorit neapărat să transmită un anumit tip de mesaj politic către aliaţii din NATO (o putea face în multe alte feluri mai inspirate), dar a sfârşit prin a fi ridiculizat de americani, dezaprobat de europeni, folosit de ruşi și pur și simplu neînțeles de chinezi;
• Impresia generală, înainte de a intra în detalii, este că Donald Trump încă nu a îmbrăcat haina onorabilă de preşedinte al Statelor Unite (în caz că o va îmbrăca vreodată), dovedindu-se şi inabil politico-diplomatic, şi nepoliticos ca bărbat, şi lipsit de viziune strategică în calitate de lider al primei mari puteri a lumii;
• Cu mari eforturi de bunăvoinţă şi cu o doză substanţială de wishful thinking, haideţi totuşi să presupunem că Donald Trump nu a auzit sau nu a înţeles sugestiile repetate ale jurnaliştilor de a da mâna cu Angela Merkel, cu ocazia discuţiei din Biroul Oval.

Puncte cheie:

• În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm, vă propun să luăm în discuţie un scenariu (dacă tot se vorbeşte intens de scenarii europene), de data aceasta la nivel global.

Puncte cheie:

• Pe termen scurt, vestea bună din Olanda este, desigur, că Geert Wilders şi partidul extremist anti-UE (PVV) nu au câştigat alegerile parlamentare iar guvernul care se va forma pe baza unei coaliţii, compusă din cel puţin patru partide, va rămâne ataşat Uniunii Europene;
• Criza turco-olandeză l-a ajutat pe premierul Mark Rutte (VVD) să rămână în frunte, atitudinea fermă, la limita diplomației, a guvernului de la Haga împotriva celor doi miniştri turci aflaţi pe teritoriul Olandei scăzându-i lui Geert Wilders, în ultimele zile ale campaniei, bazinul de voturi anti-islamiste pe care se înălţase, ameninţătoare, „piramida electorală” a PVV în ultimul an;
• Pe termen mediu şi lung, la o privire mai atentă, se observă însă că rezultatele alegerilor generale de ieri scufundă Olanda în fragmentare excesivă (13 partide parlamentare), incertitudine politică și, posibil, instabilitate guvernamentală, cu un premier popular-liberal („populismul bun”, cum spune Mark Rutte) care va rămâne probabil în funcţie pentru al treilea mandat, dar care a fost votat de doar 20% din alegătorii olandezi.

Puncte cheie:

• Pe termen scurt, vestea bună din Olanda este, desigur, că Geert Wilders şi partidul extremist anti-UE (PVV) nu au câştigat alegerile parlamentare iar guvernul care se va forma pe baza unei coaliţii, compusă din cel puţin patru partide, va rămâne ataşat Uniunii Europene;
• Criza turco-olandeză l-a ajutat pe premierul Mark Rutte (VVD) să rămână în frunte, atitudinea fermă, la limita diplomației, a guvernului de la Haga împotriva celor doi miniştri turci aflaţi pe teritoriul Olandei scăzându-i lui Geert Wilders, în ultimele zile ale campaniei, bazinul de voturi anti-islamiste pe care se înălţase, ameninţătoare, „piramida electorală” a PVV în ultimul an;
• Pe termen mediu şi lung, la o privire mai atentă, se observă însă că rezultatele alegerilor generale de ieri scufundă Olanda în fragmentare excesivă (13 partide parlamentare), incertitudine politică și, posibil, instabilitate guvernamentală, cu un premier popular-liberal („populismul bun”, cum spune Mark Rutte) care va rămâne probabil în funcţie pentru al treilea mandat, dar care a fost votat de doar 20% din alegătorii olandezi.

Nu știu care va fi componența exactă a nucleului central și a centurii periferice a noii Uniuni Europene, cea care se naște odată cu Brexitul, dar pot să anticipez fără teama de a greși că nucleul va fi format din țări dezvoltate iar periferia din statele mai sărace, aşa cum spune clasica teorie a sistemelor, în formularea sociologului american Immanuel Wallerstein.…

Puncte cheie:

*Nu-mi face deloc plăcere să constat că am avut dreptate când, înainte chiar de publicarea modestei ca viziune dar ipocritei ca intenţii White Paper, am afirmat că scenariul Europei cu două viteze prinde contur în Europa de Vest, fiind deja o decizie prefigurată de nucleul statelor fondatoare şi de alte ţări dezvoltate ale actualei Uniuni Europene extinse, scenariu faţă de care nu se va putea coagula o „minoritate de blocaj” în Consiliul European (calculele majorităţii necesare sunt, foarte probabil, făcute, doar nu o să se facă de râs Germania şi Franţa cu un eşec la Bruxelles în faţa est-europenilor, chiar în an electoral);

*Dezbaterea s-a încheiat, de fapt, înainte de a începe.…

Puncte cheie:

• Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a „Europei cu două viteze”, se conturează astăzi tot mai pregnant ca scenariul nr.