Douăzeci de ani de la moartea lui Ion Rațiu. Două din cele trei dorințe testamentare au devenit realitate

Ion Rațiu, la tribuna parlamentului, înconjurat de mineri, în timpul mineriadei din 1991

Vineri, 17 ianuarie, se împlinesc 20 de ani de la trecerea în neființă a politicianului Ion Rațiu. Unul din liderii exilului românesc din timpul comunismului, Rațiu s-a întors în România imediat după Revoluție. A candidat la alegerile din 1990, dar a fost votat doar de 4,29% dintre alegători. În 1991 a fondat ziarul Cotidianul, cel mai modern al vremii. A fost membru al parlamentului României din 1992 până la moarte. Duminică, la Turda, va avea loc o ceremonie religioasă de pomenire.

Potrivit Centrului Rațiu pentru Democrație, testamentul său politic cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.

„După 20 de ani, mă gândesc adesea la tatăl meu, Ion Rațiu, și, recent, a început să îmi apară în vise. Oamenii trăiesc în mințile noastre, cu adevărat, și sunt bucuros de asta. Angajamentul și dedicația lui pentru o misiune de o viață, aceea de a face tot ce îi stătea în putință să creeze o Românie mai bună, au fost și sunt o inspirație trainică pentru mine, familia mea și oamenii care lucrează pentru sau alături de Fundațiile Rațiu. Românii înțeleg mai bine principiile pe care le-a susținut în cei zece ani în care a trăit, din nou, în țara sa natală. Ar fi mândru și încântat să vadă realizările internaționale ale atât de multor tineri români de azi, dar, bănuiesc, mai puțin [mândru și încântat] în privința evoluțiilor democratice de acasă. Totuși, așa cum sunt și eu, Rațiu a fost un optimist, și sunt sigur că în alți 20 de ani va exista semnificativ mai mult progres și aici”, a declarat cu această ocazie fiul său, Nicolae Rațiu

În continuare, un necrolog transmis de Centrul Rațiu pentru Democrație din Turda.

Ion Rațiu s-a născut în data de 6 iunie 1917, la Turda. Era descedentul unei ilustre familii românești, care a fost înnobilată în 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost liderul generației memorandiștilor.

Tatăl lui Ion Rațiu, Augustin, a fost primarul orașului Turda, iar mama sa era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu. Educația primită acasă i-a format decisiv personalitatea lui Ion Rațiu, care a privit ca pe o datorie a vieții sale angajamentul democratic și lupta pentru drepturile celor supuși capriciilor unor tirani.

Ion Rațiu a plecat din țară în anul 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.

Ion Rațiu s-a opus dictaturii de extrema dreaptă în timpul războiului. După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu.

Atunci a început cel de-al doilea exil al său, cauzat de opoziția față de comunism. În calitate de jurnalist la BBC sau alte agenții internaționale de presă, în calitate de fondator al unor publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber și în calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrației în România. În Anglia, norocul i-a surâs și a reușit să își creeze o avere care l-a scutit de grijile materiale. În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

Ion Rațiu era printre puținii care aveau energia și resursele materiale pentru a străbate globul pământesc pentru a vorbi despre românii supuși unui brutal regim de teroare. A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1990, el a reușit să se întoarcă în țară. A participat activ la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat pentru funcția de președinte al României, în 1990. Nu a câștigat acea bătălie electorală, însă a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți oameni politici români. Testamentul său politic, cum spunea el, „lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.

Postaţi un comentariu