Ajung reparațiile morale pentru daunele materiale?Interviu cu lectorul și avocatul Daniel Nițu despre meandrele Dosarului Revoluției

 

Cu mare tam-tam public s-a anunțat săptămâna trecută trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus în Dosarul Revoluției, cei trei fiind acuzați de una dintre cele mai grave infracțiuni posibile, și anume crime împotriva umanității. Pentru a înțelege ce înseamnă asemenea acuzații, dar și pentru a afla la ce ne putem aștepta din punct de vedere juridic după 30 de ani de la comiterea faptelor, am stat de vorbă cu Daniel Nițu, avocat și lector universitar în cadrul Facultății de Drept al UBB și directorul Departamentului de Drept Public din cadrul aceleiași facultăți, expert pe drept procesual penal și drept penal internațional pentru a afla de la el complicațiile unui asemenea dosar. Fără menajamente, avocatul clujean a vorbit despre faptul că cel mai probabil victimele și aparținătorii din dosar se vor alege doar cu o serie de reparații morale, în timp ce România s-ar putea folosi de ocazie pentru a face și impresie bună la CEDO, asta mai ales fiindcă deținem, ca țară, recordul încălcării tuturor prevederilor referitoare la drepturile omului reglementate de convenție.

Domnule avocat Daniel Nițu, ce semnifică acest dosar al revoluției? Ce înseamnă aceste acuzații?

Dosarul acesta nu a început acum. Încă din anii 90, rudele celor care au decedat, inclusiv rudele celor care au decedat la Otopeni, au căutat o formă de dreptate. Și la București, Timișoara și Brașov s-au făcut numeroase demersuri pentru a se încerca să se afle cine sunt vinovații pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul Revoluției. E un dosar enorm, tocmai fiindcă acuzațiile privesc crime împotriva umanității, acestea aflându-se la un cu totul alt nivel în raport cu faptele materiale. Diferența dintre faptele materiale și crimele împotriva umanității este următoarea: faptele materiale au fost comise de militari, de cei de la securitate, etc., iar ele se pot încadra la vătămări, la lovituri, la acte de tortură, chiar la acte de omor, însă, undeva în vârful piramidei există acei câțiva coordonatori care se fac vinovați nu pentru faptele materiale, ci pentru o construcție mult mai tehnică, anume infracțiuni ce țin de drept internațional. Ce intră aici? Genocidul, infracțiunile de război, infracțiuni contra umanității, adică comiterea într-un cadru generalizat a unor infracțiuni ce țintesc literalmente civilii. Uitându-mă pe încadrarea juridică făcută în Dosarul Revoluției, văd că ei rețin tocmai atacul sistematic comis împotriva populației civile, unde faptele materiale constau în ucidere, vătămare, întemnițare și alte asemenea fapte inumane și degradante. Cam asta ar fi acuzația care îi privește pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și pe Rus Iosif, șeful aviației militare la acea vreme. Ultimul e în dosar tocmai din cauza punctuală a Otopeniului.

Ce s-a întâmplat între timp?

Există deja o cauză la Curtea europeană a Drepturilor Omnului (CEDO), unde chiar domnul profesor Streteanu de la noi a fost judecător din partea României, cauza 21 Decembrie contra României din 2011, în care Curtea Europeană ne-a condamnat pe noi, România, pentru încălcarea mai multor articole, dar cel mai important, pentru încălcarea dreptului la o judecare efectivă, faptul că după treizeci și ceva de ani nu s-a întâmplat nimic. Oamenii ăia nu au găsit dreptate, procurorii făceau ping-pong cu ei, apoi s-a declinat la Parchetul Înaltei Curți și tot așa fără să fie vreun proces, fără să se găsească niște vinovați.

De ce a durat așa mult pregătirea acestui Dosar?

Dosarul în sine e enorm, iar oamenii s-au mișcat destul de greu în asumarea responsabilității. Acum se avansează. Adevărul e că eu văd tot acest demers ca pe o chestiune de ordin moral, ca pe o reparație morală. În sfârșit vedem că cineva e trimis în judecată, dar din punct de vedere juridic nu cred că se vor întâmpla prea multe. Nu știu cum se va putea instrumenta acest dosar, am înțeles că are 3000 de volume, iar rechizitoriul 12 volume. Bine, volumul nu e singurul fapt determinant, fiindcă există și dosare, de exemplu, pe evaziune fiscală, care sunt la fel de voluminoase. De unde, totuși, acest volum? Uitându-mă puțin pe cauza aceea a 21 Decembrie împotriva României, am văzut că tot pe acest dosar e fundamentat totul. M-am uitat să văd ce făceau și am văzut că erau ani în care audiau 78 de victime și 100 de martori, ani mai lenți (sic!), dar erau și ani în care audiau 3000 de martori și 500 de victime. Toate aceste lucruri ocupă timp și spațiu în dosar. Apoi, în dosar erau mult mai multe persoane cercetate. Ceaușescu era primul, dar el a fost deja judecat și condamnat, plus că a și murit. Sunt alte multe persoane care fie au fost deja judecate, fie au decedat, fie acuzațiile împotriva lor au fost clasate.

E și situația lui Petre Roman. În cazul lui acuzația a fost clasată. Ce credeți despre asta?

În ceea ce îi privește pe cei trei acuzați (Ion Iliescu, Rus Iosif și Gelui Voican Voiculescu) cred ca e vorba de o situație mai tangibilă, fiindcă noi toți am putut vedea la televizor modul în care acuzau că sunt teroriști, să plece armata acolo să protejeze, etc. De unde aveau ei informațiile acestea? Pe ce se bazau? Că e clar după atâta vreme că nu au fost teroriști. Acuzația de fapt asta sugerează, anume că se urmărea crearea unui haos generalizat, se imprima o spaimă generalizată tocmai pentru ca ei să poată acapara instituțiile statului. Petre Roman?! Dacă ne uităm la Petre Roman acesta nu a avut deloc același rol. El era tânăr, reprezenta altceva din punct de vedere politic, în fine, e greu de stabilit rolul său în toată această poveste. Oricum, la ce știu eu despre tipul acesta de dosare, cred că pur și simplu nu au avut probe împotriva lui Petre Roman, de asta cazul a fost clasat în ceea ce îl privește.

Cum se va sfârși această poveste?

Nu cred că în dosarul acesta vom apuca noi să vedem o condamnare. Dosarul va intra în procedura de Cameră Preliminară, în care se va verifica competența organelor care au întocmit dosarul, legalitatea actelor, modul în care e structurat rechizitoriul, etc. La cum arată acest dosar, până va fi prima dezbatere trebuie să fie dat un termen, plus toate celelalte proceduri ce trebuiesc îndeplinite… Va trece destulă vreme. Eu cred că vor trece câtiva ani până când vom avea un prim termen de judecată, asta dacă nu vor ei să sară peste etape. Probabil că judecătorul va desemna avocați din oficiu, care să încerce să reprezinte grupurile de părți vătămate și aparținători, dar și așa va dura cam vreo câtiva ani. Apoi, vom ajunge la Camera preliminară. Presupunând că aceea va fi gata, atunci putem fi siguri că se va face contestație împotriva acelei camere, unde iarăși o vor lua de la capăt cu procedurile, deși cel mai probabil că va dura mult mai puțin. Personal, nu cred că vom trece de acest moment al camerei preliminare, deoarece există posibilitatea să intervină decesul celor inculpați, ținând cont de durata acestui proces și de vârsta înaintată a celor trei. Apoi, după ce va începe procesul în sine, și acela va dura foarte multă vreme, iar, cum spuneam, cei inculpați ar putea deceda între timp.

Ce se întâmplă în acest caz în care e posibil să intervină decesul celor acuzați?

Păi, dacă asta se va întâmpla, atunci pentru ei se va da un ordin de încetare a procesului pe latură penală. Se va putea continua probabil doar pe latură civilă. Atât. Penal nu o să fie nimeni condamnat.

Care ar fi, teoretic, pedeapsa pentru o astfel de infracțiune în caz că o persoană este găsită vinovată?

Sunt cele mai grave infracțiuni, acestea automat se pedepsesc cu 15-20 de ani sau chiar detențiune pe viață. De aceea și Vișinescu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Aici e și o problemă mai gravă, anume că, în raport de încadrare juridică (așa au pățit și cei din cauza 21 Decembrie), fiindcă propriu-zis nu sunt infracțiuni contra umanității, ci, de fapt, sunt simple infracțiuni de omor, fiindcă atunci noi nu aveam infracțiuni de crimă împotriva umanității în legislația de la acel moment. Și când l-au condamnat pe Vișinescu au importat de fapt infracțiunea aceasta din motivarea procesului de la Nurnberg. Acolo, tot așa, i-au condamnat pentru infracțiuni pe care le-au încadrat ulterior în legislația în vigoare. E un principiu de drept internațional care ar face oricine să deschidă ochii. Adică, legea penală care incriminează merge în viitor, nu poate retroactiva. La Nurnberg au motivat că poate retroactiva pentru că discutăm de drept natural, atâta de grave erau faptele, încât ele nici nu trebuiau să fie incriminate de vreo lege.

Probabil că aici se va merge pe aceeași idee, adică chiar dacă noi nu le aveam negru pe alb în legislație, totuși, noi din 1969 am ratificat o Conveție ONU privind imprescriptibilitatea crimelor de război și împotriva umanității, iar atunci plecând de la această Convenție, infracțiunile erau deja incriminate pe drept natural. Legislația din 2014 doar le-a așezat în lege, neplecând de la acea convenție, ci de la prevederile Curții Penale Internaționale. Uite, teoretic ar putea fi judecați și incriminați dacă curtea care se ocupă de acest lucru s-ar ocupa doar de asta. Dacă ne gândim la ceea ce s-a întâmplat în Kosovo sau în războiul din Balcani, acolo a fost un complet de judecată care doar asta judeca. O procedură mult mai accelerată, dar oamenii ăia doar asta judecau, nu aveau 7 cauze. La noi completul ăsta va avea încă alte zeci de cauze, iar asta va fi doar una dintre acestea. La noi va fi strict o chestiune de ordin moral, fiindcă juridic nu văd nicio finalitate. Apoi, la dosare atât de mari e posibil să fie și erori de procedură, fiindcă e destul de voluminos, iar dacă este trimis înapoi la Parchet, atunci acolo moare. Dacă ținem minte și Kovesi a menținut ordinul de clasare în legătură cu acest dosar. Acum s-a reluat chestiunea… Oricum, astea trebuiau făcute atunci demult, nu acum.

Dar ce fel de probe pot să existe după atâta vreme?

Există, vorbim de rapoarte de autopsii, există probe în legătură cu tot ce s-a făcut atunci, analizându-se faptele materiale și din inerție s-au strâns documente, declarații ale victimelor, declarații ale martorilor, comunicări între instituții, etc. Plus că au participat o mulțime de instituții la acest dosar. Faptele materiale există, așa că un fundament există. Nu știu ce va fi aici, nu aș vrea să fiu în locul judecătorului care se va ocupa de acest caz. Numai gândiți-vă la apelul părților. Unde să-i pună pe toți? În Sala Palatului? Vă dați seama ce o să fie acolo. Eu văd acest demers ca o chestiune strict de reparație morală. Eventual, ce va putea urma după aceea, o acțiune în civil pentru recunoașterea unor fapte… Poate că asta i-ar ajuta totuși pe aparținători. Apoi, e foarte probabil că dacă și după ce ne-a condamnat CEDO clasam încă o dată, iară ne condamna CEDO, și s-a dorit evitarea acestui lucru.

Ce înseamnă aceasta condamnare din partea CEDO?

E doar o palmă. Încă o palmă. Oricum am reușit recordul să fim condamnați pentru încălcarea tuturor drepturilor omului reglementate de Convenție, nu avem niciunul care să ne fi scăpat. Ăștia suntem, asta e societatea. Oamenilor tineri care intră în sistem, din păcate, le e frică să își asume responsabilitatea unor soluții.