200.000 de credincioşi aşteptaţi la Nicula cu hrană spirituală şi 16.000 de sarmale

La Nicula are loc în 15 august cel mai mare pelerinaj ortodox din Transilvania/ Foto: Septimiu Avram

Circa 200.000 de credincioşi sunt aşteptaţi la Mănăstirea Nicula în perioada 11-15 august, de Sfânta Maria Mare. Ei vor fi întâmpinaţi de circa 40 de preoţi şi de circa 30 de camere de spovedanie, dar şi de peste 16.000 de sarmale.

Pregătirile de hramul Adormirii Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula sunt în toi. În aceste zile se lucrează la asfaltarea drumului din zonă, iar circulaţia rutieră chiar a fost închisă între sat şi mănăstire.

Stareţul Mănăstirii Nicula, Protos Nicolae Moldovan, ne-a declarat că în acest an sunt aşteptaţi între 100.000 şi 200.000 de credincioşi, care vor sosi la mănăstire începând de duminică 11 august, până în ziua hramului, 15 august.

”Se lucrează la drum, s-au astupat gropile de la podul Fizeşului, s-a asfaltat drumul prin sat şi urmează partea de curbe. Şi noi am încercat să amenajăm mai multe parcări decât anii trecuţi, ca să poată veni cât mai multe maşini, preoţii care slujesc, circa 40 de preoţi care se ocupă de spovedania credincioşilor, pentru împărtăşirea credincioşilor. Ei sunt în serviciul duhovnicesc, ca să zic aşa, al Hramului. Începând cu 1 august, slujbele au altă greutate, ca să zic aşa, Acatistul Maicii Domnului se săvârşeşte în faţa Bisericuţei de lemn, se vine din biserica de piatră în procesiune şi se săvârşeşte Acatistul Adormirii Maicii Domnului. Oamenii vin şi participă la rugăciunile de seară care sunt deosebit de frumoase, încununate de prohodul Adormirii Maicii Domnului şi înconjurul Bisericii cu Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni. Faţă de alţi ani, începând de anul trecut, când a fost iniţiativa Înaltului arhiepiscop şi mitropolit Andrei, s-a început cu un pelerinaj, de la ora 14.00, de la Biserica din parc, adică parohia nr 2 din Gherla, acolo se adună şi arhiereii”, a declarat stareţul Nicolae Moldovan.

În această perioadă, în fiecare zi la Mănăstirea Nicula trebăluiesc câte 20 de persoane, care fac pregătirile necesare pentru aşteptarea credincioşilor. Printre ei sunt şi cei care se ocupă de masa credincioşilor şi care, cu analizele medicale la zi, vor pregăti, aşa cum spune stareţul Nicolae Moldovan, peste 16.000 de sarmale care vor fi donate doritorilor, împreună cu câte o bucată de prescură.

„Mânăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spaţiul românesc – 1552; şcoală pentru „grija sufletelor şi învăţătura pruncilor” – 1659; centru de spiritualitate şi cultură prin: Icoana făcătoare de minuni, pelerinaj şi pictura pe sticlă – 1699. În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşan, cu hramul „Sfânta Treime”, datată 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe. La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală „împărătească” unde învăţau copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor revenindu-le şi misiunea de dascăli. Începând cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor avea loc în jurul anului 1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania.

De atunci, icoana Maicii Domnului a devenit nădejdea izbăvirii de boli şi nevoi, credincioşii obişnuindu-se a veni în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”

Plângerea icoanei va da naştere picturii pe sticlă, meşteşug călugăresc învăţat şi de săteni, Nicula devenind astfel prima şcoală de acest fel din ţara noastră. „Această tradiţie este păstrată şi astăzi cu sfinţenie de către monahi, adăugând şi pe cea a picturii bizantine pe lemn”, se spune pe site-ul Mănăstirii Nicula.