Citiţi şi vă cruciţi! Ce îşi cumpăra Uioreanu din mită. Motivarea Curţii de Apel Cluj

De la covoraşe electrice, şampanie şi pişcoturi până la rate la bancă sau construcţia unei cabane. Acestea erau multiplele destinaţii ale banilor pe care îi primea drept mită preşedintele Consiliului Judeţean, Horea Uioreanu, de la diverşi oameni de afaceri.

„În ceea ce priveşte destinaţia sumelor primite de inculpatul U.H.D., acestea au fost cheltuite în interes propriu pentru acoperirea unor credite contractate de mama sa, a unor rate la maşini sau pentru construirea unei cabane la munte, toate fiind expuse în detaliu la dosar”, se arată în motivarea arestării preventive a Curţii de Apel Cluj.

„La fila nr. 400 din vol. III urmărire penală, unde apar expuse în tabel Excel sumele gestionate de martor, apare consemnat că acesta a cumpărat becul respectiv, care a costat 30 de lei şi pe care l-a trecut în tabelul în care ţinea sumele primite de inculpat cu titlu de mită, dar şi cheltuielile efectuate. Din informaţiile obţinute aflate la filele nr. 133 – 143 (vol. III dosar urmărire penală) rezultă sumele de bani primite de inculpat cu titlu de mită şi faptul că acestea erau folosite personal, fie în scopul achitării unor rate bancare, cât şi pentru achiziţionarea de obiecte personale. Cele evidenţiate în scriptele respective contravin declaraţiilor date de inculpatul U. cum că ar fi folosit banii doar în interes electoral. Spre exemplificare, arătăm că la fila nr. 134 apare notat „H. buzunar – 29 aprilie – 2000 lei”, „H. buzunar – 30 aprilie – 3000 de lei”, „E. – 09.05.2013 – 2000 lei”, precum şi alte cumpărături gen perne, calorifere, filtre, cabană, covoraşe electrice şi covoraşe cabană”, se mai arată în motivare.

Citiţi aici întreaga motivare a Curţii de Apel Cluj:

 

 

DOSAR NR. 707/33/2014

 

 

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

 

EXTRAS

 

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 53/2014

Şedinţa din camera de consiliu din data de  29 mai 2014

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI: SISERMAN SORINA

GREFIER: HIDEG ANDREEA BIANCA

 

       

Ministerul Public – Parchetul  de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj  a fost reprezentat de procuror BOTEZAN ELENA

 

 

Pe rol este soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor U.H.D., B.I. şi P.V., formulată de Parchetul  de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, pentru o durată de 30 de zile, inculpaţii fiind cercetaţi în dosarul penal nr. 4/P/2014 după cum urmează:

• U.H.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită  prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale); luare de mită  prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior (art. 322 Cod penal) cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal în forma participaţiei improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5  Cod Penal şi art. 48 alin. 1 Cod penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.
• B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal în forma participaţiei improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale pentru); spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.
• P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale); dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (2 acte materiale); totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu se prezintă inculpatul U.H.D., în stare de reţinere şi asistat de avocaţi aleşi – B.T. şi B.S., din cadrul Baroului Cluj, fiecare cu împuternicire la dosar, inculpatul B.I., în stare de reţinere şi asistat de avocaţi aleşi – I.M. în sustituirea avocatului titular N.M.P., T.C. şi A.M., din cadrul Baroului Cluj, fiecare cu împuternicire la dosar, inculpatul P.V., în stare de reţinere şi asistat de avocaţi aleşi – R.D.E. din cadrul Baroului Bucureşti şi B.L. din cadrul Baroului Cluj, fiecare cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care s-a procedat la încunoştinţarea inculpaţilor cu privire la propunerea Parchetului de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj de luare a măsurii arestării preventive. Totodată, inculpaţii au fost încunoştinţaţi, în scris şi sub semnătură, cu privire la drepturile procesuale în cursul procesului penal, drepturi prevăzute de art.83 C.proc.pen., procesele verbale întocmite în acest sens fiind depuse la dosar după citire şi semnare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 225 alin. (8) C.proc.pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi a adus la cunoştinţa fiecărui inculpat infracţiunile de care este acuzat şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.

Inculpatul U.H.D. menţine declaraţiile date la Parchetul  de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj şi este de acord să dea declaraţie în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi. Conform dispoziţiilor art. 225  alin. (7) C.proc.pen. s-a procedat la identificarea şi audierea inculpatului U.H.D., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Inculpatul B.I. arată că doreşte să vorbească, astfel că judecătorul de drepturi şi libertăţi a procedat la ascultarea acestuia conform dispoziţiilor art. 225  alin. (7) C.proc.pen., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Inculpatul P.V. consimte să dea declaraţie în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, astfel că s-a procedat la ascultarea acestuia conform dispoziţiilor art. 225  alin. (7) C.proc.pen., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Apărătorii inculpaţilor B.I. şi P.V. depun la dosar înscrisuri în circumstanţiere, respectiv certificate de naştere, certificate de căsătorie, planşe fotografice, copie contract de comodat, copie contract de vânzare cumpărare, extras de carte funciară, caracterizări, lista salariaţilor de la SC P. Com SRL, situaţia angajaţilor societăţii de construcţii N. SA, diplome de merit şi lista angajaţilor societăţii N. SRL.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, judecătorul de drepturi şi libertăţi  acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor, iar, pentru egalitate de tratament, limitează cuvântul procurorului la 20 minute având în vedere că formulează concluzii cu privire la trei inculpaţi, respectiv la câte 15 minute apărătorilor fiecărui inculpat.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, susţine referatul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 224 raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 C.proc.pen. şi solicită arestarea preventivă a inculpaţilor U.H.D., B.I. şi P.V., pentru comiterea faptelor pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv fapte de corupţie, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani.

Referitor la starea de fapt, arată că în sarcina inculpaţilor U.H.D. şi P.V. a fost reţinute corelativ infracţiunile de dare şi luare de mită, constând în aceea că inculpatul U.H.D. a primit de la inculpatul P.V. suma de 174 500 lei, din suma totală de 693.224 lei, calculată la un procent de 15% din sumele alocate bugetar de Consiliul Judeţean Cluj către diverse primării din comunele unde inculpatul P.V. efectua lucrări de construcţii sau reabilitări de drumuri. O primă tranşă a fost achitată în cursul lunii aprilie 2013, iar ulterior acestui moment inculpatul U.H.D. a transmis Ministerului Dezvoltării Propunerea de alocare bugetară pentru finanţarea în continuare a unor lucrări prin OUG 28/2013 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare rurală, în lista ataşată regăsindu-se şi lucrările contractate de SC S.C.SRL, care aparţine inculpatului P.V.. Astfel, inculpatul U.H.D. a solicitat alocarea cu sumele de 1.175.000 lei şi, respectiv, 200.000 lei, în detrimentul proiectelor derulate de alte comunităţi locale de la sate, aceasta fiind prima alocare bugetară din mai 2013.

Drept urmare, pentru contractele inculpatului P.V., aflate în derulare, s-a propus Ministerului Dezvoltării alocări de 1, 5 miliarde lei, care au fost onorate şi care au ajuns în beneficiul societăţii S.C.SRL.

Referitor la anul 2014, într-un context similar, urmare a solicitării  inculpatului P.V., s-a adoptat, la propunerea inculpatului U.H.D., Hotărârea CJ 95 – privind nominalizarea  unor sume constituite din cota de 20% din impozitul pe venit, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum şi din sumele reţinute ca urmare a aplicării gradului de necolectare a impozitelor şi taxelor locale, pe unităţi administrativ-teritoriale, în care au fost alocate inculpatului P. două contracte, dintre care unul finalizat şi unul aflat în derulare. Ca urmare a acestei alocări bugetare, inculpatul P. a beneficiat de suma de 1, 5 miliarde lei.

Pe toată această perioadă de timp inculpatul P.V. a remis  inculpatului U.H.D., în mai multe tranşe şi nu în scopuri electorale aşa cum s-a susţinut în faţa judecătorului, următoarele sume de bani: la data de 23 mai 2013 suma de 5.000 lei, la data de 24 mai 2013 suma de 5.000 lei, în 3 iunie 2013 suma de 9500 lei, în 6 iunie suma de 4.500 lei, în 5 septembrie 2013 suma de 5.000 lei, în 9 ianuarie 2014 suma de 30.000 lei, în 20 ianuarie 2014 suma de 10.000 lei, în 24 februarie 2014 suma de 2.200 euro şi în 10 mai 2014 suma de 20.000 lei.

Analizând probele dosarului, se poate concluziona că toate aceste sume erau legate de alocări bugetare, aspect care rezultă fără îndoială din cuprinsul înregistrărilor ambientale, o astfel de înregistrare existând pentru întâlnirea din data de 21 martie de la F.B.. Deci, declaraţiile inculpaţilor referitoare la  sumele arătate nu au nicio susţinere că ar fi fost alocate în scopuri electorale, având în vedere ritmicitatea acestora, aspect care ar atesta că sunt într-o continuă campanie electorală, or, nu există campanii electorale în fiecare lună.

În ceea ce priveşte înregistrarea ambientală, aceasta a fost redată integral în cuprinsul dosarului, iar referatul de arestare preventivă face referire la una dintre conversaţii în cuprinsul căreia inculpatul P. solicită lui P.R. „să-i transmită lui H. că dacă se mişcă lucrurile rapid şi acesta, mă ocup în avans de tăt…” Prin urmare, se discută renegocierea cuantumului procentului avut în vedere iniţial în sensul scăderii acestuia la 10%, inculpatul P. arătând că îi este dificil să facă rost de sume atât de mari. De asemenea, inculpatul P. îl asigură pe interlocutor că nu va spune nimic „nici să-l tai cu drujba”, atitudine adoptată în cursul audierilor desfăşurate la Parchet. Cu ocazia audierii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, acesta a arătat că firma sa nu are contracte cu Consiliul Judeţean, aspect care de altfel este real, însă are contracte încheiate cu primării, iar contractele sunt finanţate de Consiliul Judeţean. Drept urmare, nu trebuie să existe o relaţie contractuală directă între SC S.C.SRL şi Consiliul Judeţean Cluj.

Raportat la relaţia ilicită dintre inculpatul U.H.D. şi inculpatul B.I., arată că la momentul preluării funcţiei de către primul, se afla în derulare proiectul având ca obiect realizarea investiţiei „Pistă de decolare – aterizare de 3.500 m şi suprafeţe de mişcare aferente”, lucrare finalizată şi inaugurată în toamna anului 2013. În continuarea acestei lucrări, inculpatul B.I. a dispus să fie efectuate lucrări pe un proiect care urma să fie licitat ulterior. Astfel, lucrările au fost demarate în toamna anului trecut, iar activitatea formală de licitare a acestor lucrări s-a realizat în luna februarie 2014,   lucrările fiind atribuite societăţii N., deoarece doar ea s-a prezentat la licitare şi doar aceasta îndeplinea condiţia inserată pentru prezentarea la licitaţie, anume experienţa anterioară, în condiţiile în care tocmai ce executase lucrarea.

Pe lângă modul cum au fost realizate aceste lucrări, se mai reţine faptul că atât inculpatul U.H.D., cât şi directorul aeroportului cunoşteau aceste aspecte, iar după licitaţia formală, s-a publicat anunţul de atribuire a lucrării societăţii N., cererea de emitere a autorizaţiei de construire fiind înregistrată în data de 20 martie 2014. În ziua precedentă, inculpatul U.H.D. a avut o întâlnire cu inculpatul B.I. şi directorul aeroportului C.D. cu privire la înregistrarea cererii de autorizaţie. Din proiectul de evaluare şi documentaţia depusă, rezultă că lucrările au fost efectuate fără licitaţie şi fără autorizaţie.

Toată această stare de fapt a determinat reacţii în rândul angajaţilor din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, care au arătat solicitările şi presiunile la care au fost supuşi. Astfel, în cuprinsul declaraţiilor date de persoane din cadrul Consiliului Judeţean, s-a arătat că anterior apariţiei articolelor în mass-media, inculpatul U.H.D. îi chema şi îi avertiza despre apariţia acestor articole. Un exemplu, este articolul apărut într-un ziar local în data de 31 martie 2014, cu privire la lucrările ilicite derulate la A., împrejurare care l-a determinat pe inculpatul U.H.D. să-l contacteze pe patronul publicaţiei, rezultatul întâlnirii constând în scoaterea articolului din mediul on line şi demiterea ziaristului.

Cu ocazia audierii, aceste aspecte nu au fost recunoscute de către inculpat, însă nici nu corespunde adevărului poziţia arătată în cuprinsul declaraţiilor.

Referitor la controalele efectuate la aeroport, la sancţiunile aplicate acolo şi la demersurile derulate pentru intrarea în legalitate în condiţiile arătate în cuprinsul referatului de arestare, învederează faptul că procesul verbal de sancţionare a fost întocmit de numitul S.C., care a amendat societatea inculpatului B.I. cu suma de 50 000 lei. Cu ocazia audierii în calitate de martor, acesta a făcut referiri la reacţia inculpatului U.H.D., care a spus că amenda a fost prea mare, respectiv „de ce a trebuit să dea aşa de mult”.

Cointeresarea materială a inculpatului U.H.D. este relevată de remiterea, pe parcursul perioadei octombrie 2012 – mai 2014, a sumei totale de aproximativ 300.000 lei, sumă achitată în diferite luni, în tranşe, ceea ce nu poate fi cuplată cu nevoia electorală susţinută de inculpaţi.

De asemenea, cu ocazia audierii, inculpatul B.I. a declarat că a încercat să-l determine pe inculpatul U.H.D. să-şi execute atribuţiile pentru realizarea lucrărilor în derulare.

Referitor la probaţiunea administrată în cauză, dincolo de măsurile tehnice de supraveghere realizate cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, se află declaraţiile de recunoaştere a unor inculpaţi sau suspecţi, precum şi  declaraţiile funcţionarilor din cadrul Consiliului Judeţean, audiaţi în calitate de martori, care opuneau rezistenţă şi care erau avertizaţi de preşedintele Consiliului Judeţean că „fiecare are un trecut” şi să se aştepte la atacuri de presă.

În cauză, s-au folosit şi mijloace speciale de investigare acordându-se statutul de martor ameninţat unei persoane căreia i s-a atribuit o altă identitate şi care a predat procurorului un laptop care conţinea evidenţa sumelor de bani primite de inculpatul U.H.D. de la inculpaţii B.I. şi P.V. în perioada 2012-2014, dar şi de la alte persoane, precum şi destinaţia dată acestor bani. Asupra acestui calculator a fost efectuată percheziţia informatică autorizată în prealabil de judecătorul de drepturi şi libertăţi, fiind descoperit în memoria hardului un document în format excel, încriptat, parola fiind spartă de specialistul IT, care a realizat percheziţionarea. Documentul conţine datele reţinute în acuzare referitor la sumele date inculpatului U. de inculpaţii B. şi P., sume care au fost recunoscute de inculpatul U.H.D., aşa cum rezultă din cuprinsul înregistrării ambientale. Potrivit acestei înregistrări, inculpatul U.H.D. a primit peste un miliard de la inculpatul P., discuţia fiind redată integral în cuprinsul dosarului.

În ceea ce priveşte destinaţia sumelor primite de inculpatul U.H.D., acestea au fost cheltuite în interes propriu pentru acoperirea unor credite contractate de mama sa, a unor rate la maşini sau pentru construirea unei cabane la munte, toate fiind expuse în detaliu la dosar.

Referitor la mişcările din conturi, învederează extrasul de cont obţinut cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, observându-se corelări între aceste mişcări şi tranşele primite cu titlu de mită. Spre exemplu, arată că dacă azi inculpatul P. preda suma de 30 000 euro inculpatului U., mâine, în contul mamei acestuia din urmă este depusă suma de 20.000 euro. Pe lângă aceste corelări, mai există documentul în format excel în cuprinsul căruia se regăsesc exact aceleaşi sume. Învederează caracterul obiectiv al acestor probe obţinute la dosar, spre deosebire, spre exemplu, de declaraţiile unor persoane care pot fi subiective.

În privinţa temeiniciei măsurii arestului preventiv, susţine cererea formulată, pe care o apreciază ca fiind temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.202 şi art. 223 alin. 2 C.proc.pen., astfel că arestarea inculpaţilor este întemeiată, în sarcina lor reţinându-se săvârşirea unor  infracţiuni de corupţie.

Nu în ultimul rând, face trimitere la probele administrate cu privire la conduita inculpatului U., care este incompatibilă cu funcţia pe care o deţine, conduită ce a constat în încălcarea în mod constant a atribuţiilor de serviciu, primind sistematic, de-a lungul unei perioade lungi de timp, diferite sume de bani. Drept urmare, conduita acestui inculpat poate fi catalogată ca fiind periculoasă pentru ordinea publică.

În concluzie, atitudinea celor trei inculpaţi atestă un grad ridicat de pericol social concret, care afectează semnificativ ordinea publică, iar în lipsa unei reacţii ferme din partea organelor statului aceasta poate duce la o contaminare a mediului de afaceri.

Apărătorul inculpatului U.H.D. – av. B.T. solicită ca în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen. să se dispună respingerea propunerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, iar potrivit art. 224 alin.1 C.proc.pen. să se constate că pentru inculpatul pe care îl asistă o astfel de măsură nu se justifică. Drept urmare, în temeiul art. 227 alin.2 C.proc.pen. solicită a se lua o altă măsură preventivă, precum aceea a controlului judiciar, iar dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.proc.pen., aceea a arestului la domiciliu prev. de art.218 C.proc.pen.

În acest sens, solicită judecătorului de drepturi şi libertăţi a reţine dispoziţiile art. 202 C.proc.pen. şi apreciază că, în acest moment, probatoriul este aproape epuizat, starea de fapt clarificată, împrejurare care nu mai justifică o măsură precum cea solicitată.

De asemenea, solicită a fi avute în vedere şi celelalte principii ale procesului penal, respectiv al necesităţii măsurii, al proporţionalităţii măsurii cu restrângerea dreptului fundamental la libertate şi a suficienţei măsurii şi, pe cale de consecinţă, să constate că măsura controlului judiciar este suficientă pentru a asigura cerinţele desfăşurării procesului penal şi împiedicării sustragerii inculpatului. Apreciază că măsura solicitată va asigura eficienţa derulării corecte a urmăririi penale.

Referitor la existenţa suspiciunii rezonabile prevăzută de art. 223 alin. 2 C.proc.pen., consideră că este îndeplinită, însă pe lângă aceasta solicită judecătorului a analiza şi celelalte condiţii, respectiv persoana şi conduita inculpatului, prestanţa şi meritele profesionale, modul şi circumstanţele comiterii faptelor. Astfel, din probele dosarului rezultă că sumele au fost pretinse pentru campanii electorale, chiar dacă au fost predate pe o perioadă mai lungă. Toate aceste aspecte justifică clemenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru că la acest moment nu se poate vorbi despre o soluţie pe fondul cauzei.

Apreciază că starea de fapt este conturată, motiv pentru care găseşte viabilă şi eficientă măsura controlului judiciar în ceea ce priveşte pe inculpatul U.H.D..

Apărătorul inculpatului U.H.D. – av. B.S. solicită judecătorului de drepturi şi libertăţi a analiza în parte situaţia fiecărui inculpat din prezenta cauză.

Referitor la cuprinsul referatului întocmit de către Parchet, constată lipsa motivelor arestării preventive. Astfel, arată că din cuprinsul acestei lucrări rezultă suficiente motive care să ateste că inculpatul U. a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, însă acestea nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea sa în condiţiile în care, în privinţa unei măsuri atât de severe, legea procesual penală reglementează extrem de precis, riguros şi limitativ condiţiile în care se poate dispune o astfel de măsură, tocmai pentru a garanta dreptul fundamental la libertate. Or, Parchetul se referă doar la pericolul concret pentru ordinea publică, la pericolul social şi la rezonanţa faptelor în comunitate, însă nu şi la pericolul pentru ordinea publică prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, aspect care trebuie arătat în concret.

Susţine că pronunţarea unei hotărâri prin care să se reţină că inculpatul U. prezintă pericol pentru ordinea publică ar fi contrară legii, mai precis contrară dispoziţiilor art. 23 din Constituţie privind dreptul fundamental la libertatea persoanei, care este prezumată nevinovată.

De asemenea, în cuprinsul referatului Parchetului se face trimitere la art.5 CEDO, or, alineatul 3 oferă garanţii împotriva privării arbitrare şi nejustificate de libertate a persoanei, precum şi alte patru aspecte, care trebuie avute în vedere pentru a justifica măsura arestului preventiv.

În cazul inculpatului U., consideră că nu poate fi reţinută condiţia că nu se va prezenta la proces, dar nici celelalte două privind împiedicarea comiterii de noi fapte pentru că nu există un astfel de risc, sau influenţarea bunei desfăşurări a procesului penal, în condiţiile în care inculpatul a arătat disponibilitate pentru lămurirea situaţiei.

Pe lângă aceste condiţii, mai arată că o astfel de măsură precum aceea a arestului preventiv nu poate fi luată doar în raport de faptă şi pedeapsa prevăzută de lege, ci trebuie avută în vedere şi persoana inculpatului. Indică în acest sens hotărârea CEDO Venhov c. Germaniei.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. I.M., în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen., solicită a se respinge propunerea formulată de către Parchet. Deşi dosarul este impresionant, apreciază că din punctul de vedere al inculpatului pe care îl asistă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura arestului preventiv având în vedere paleta largă de măsuri preventive prevăzute de noul cod.

În cauză, s-a determinat starea de fapt şi s-a făcut trimitere la dispoziţiile art.202 alin. 1 C.proc.pen., respectiv la necesitatea celor trei elemente: asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire sau judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Din propunerea de arestare preventivă rezultă că măsura trebuie dispusă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire sau judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, fără a se arăta în concret care ar fi conduita inculpatului B.I. dacă nu s-a dispune măsura solicitată. În acest sens, face trimitere la practica CEDO şi apreciază că susţinerile Parchetului sunt insuficiente, deoarece, deşi se arată că există documente cu interceptări, percheziţii şi declaraţii de martori sau persoane cheie, nu se indică ce ar putea face inculpatul pentru ca o altă măsură preventivă să fie insuficientă.

Estimează că urmează a se administra o probaţiune amplă, care nu îl va viza pe inculpatul B.I..

Din cuprinsul stării de fapt rezultă că B.I. a dat mită, aspect care a fost recunoscut de inculpat, care a explicat modalitatea în care a fost realizat A.. Mai învederează caracterul haotic al plăţilor realizate în intervalul 2012-2014, faptul că inculpatul U. le-a solicitat, dar şi împrejurarea că toate plăţile au fost realizate anterior, cu excepţia aceleia de 10.000 lei.

Face trimitere la poziţia inculpatului U., poziţie de forţă suficientă pentru a pretinde sumele respective într-o manieră în care inculpatul B. nu putea să refuze plăţile. Mai susţine că dacă acesta din urmă nu ar fi simţit mici piedici, nu avea nicio raţiune să facă astfel de plăţi. Deci, aceste plăţi au fost făcute în lipsa unei alternative, dar şi din cauza unei înţelegeri limitate a implicaţiilor penale.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 223 alin. 2 C.proc.pen., arată că o acuză nu este suficientă pentru a justifica arestarea unui inculpat, ci textul insistă pe modalitatea de comitere a faptei şi persoana inculpatului. Punctual, face referire la dosarul nr.3023/1/2010 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut participarea inculpaţilor la comiterea unor infracţiuni extrem de grave, însă având în vedere profilul social al inculpaţilor, s-a apreciat că nu atrage arestarea preventivă.

În ceea ce priveşte susţinerea înlăturării pericolului pentru ordinea publică, respectiv pentru a nu contamina mediul de afaceri, solicită a se avea în vedere, comparativ, conduita inculpatului B.I. cu cea a numitului P.R..

Având în vedere aspectele mai sus menţionate, apreciază că celelalte  criterii, respectiv dispoziţiile art. 223 C.proc.pen., practica CEDO, antecedentele penale ale inculpatului şi alte împrejurări ce ţin de persoana sa, împrejurarea că acesta conduce mai multe societăţi care au angajaţi, oferă suficiente garanţii privind conduita sa procesuală în sensul arătat de CEDO.

La soluţionarea propunerii de arestare solicită a se analiza suficienţa şi necesitatea măsurii şi în conformitate cu dispoziţiile art. 227 alin. 2 C.proc.pen. a se dispune luarea unei alte măsuri, mai puţin restrictivă de libertate, care să servească interesului public, precum măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, care să-i permită inculpatului să-şi continue afacerile licite.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. T.C. solicită a se respinge propunerea de arestare preventivă întrucât cererea este netemeinică, iar, în subsidiar, a se dispune măsura controlului judiciar sau arestului la domiciliu, deşi nu găseşte justificată nici această ultimă măsură.

În cauză se reţine că inculpatul B.I. este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată care nu poate fi reţinută la luarea măsurii arestării preventive, a unei infracţiuni de dare de mită care a fost recunoscută şi asumată de inculpat, conduită care apreciază că trebuie răsplătită. În această privinţă, se arată că a fost constrâns să dea sumele de bani, constrângere care în astfel de situaţii are anumite consecinţe, iar această susţinere este credibilă deoarece la dosar există probe din care rezultă o anumită practică a inculpatului U.. Mai mult, inculpatul B. nu este singura persoană de la care s-a pretins mită şi nici singurul asupra căruia s-au exercitat presiuni. Consideră că această dare de mită trebuie interpretată la modul real, mai exact trebuie analizată din punctul de vedere al comerciantului, al persoanei care simte o presiune foarte mare, respectiv al contextului în care este pusă în pericol o afacere dacă persoana dă, sau nu, ceea ce i se cere. Drept urmare, apreciază că sub niciun temei aceste fapte, recunoscute de inculpat, nu justifică arestarea preventivă şi nici nu sunt alte probe de administrat sub acest aspect.

A treia infracţiune pentru care este cercetat inculpatul B.I. constă în spălarea de bani, faptă care se rezumă la suma de 5000 euro, despre care nu se ştie dacă s-a plătit sau nu. Consideră că nici această faptă nu impune arestarea preventivă a inculpatului, care a recunoscut toate cele trei infracţiuni.

Pentru considerentele de mai sus, apreciază că în cauză trebuie aplicată o altă măsură decât cea a arestului preventiv în raport cu gravitatea concretă a faptelor, situaţia de faţă şţi atitudinea inculpatului neimpunând măsura solicitată.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. A.M., analizând cuprinsul  propunerii Parchetului, opinează că aceasta prezintă valenţele unui veritabil rechizitoriu şi învederează că inculpatul B.I. a recunoscut faptele pentru care este cercetat. Face trimitere la fila 89 din vol.2 al dosarului de urmărire penală, la care se află declaraţia martorului P., din cuprinsul căreia rezultă că în martie 2013 inculpatul B. l-a căutat la sediul U. (deci în propriile spaţii), iar în alte două situaţii, acelaşi martor declară că a primit suma de 5000 euro la inculpatul B. acasă. De asemenea, din cuprinsul filei 92 – alineatul patru (vol.2, dos.u.p.) rezultă că în 5 octombrie a primit de la un angajat al inculpatului B. care era la o nuntă la G.T. o sumă de bani. În concluzie, rezultă indubitabil că martorul P. era cel care umbla pentru a încasa de la inculpatul B. şi nu invers.

Mai învederează faptul că în dosar sunt multe alte societăţi care au dat sume de bani, aşa cum rezultă din volumul doi al dosarului, fiind vorba despre o contaminare a mediului de afaceri. Practic, s-a pus presiune pe oamenii de afaceri să contribuie cu sume de bani.

Învederează şi faptul că acest contract a fost semnat anterior mandatului inculpatului U., condiţii în care inculpatul B. nu avea niciun interes să-i plătească inculpatului U. vreo sumă de bani. În ceea ce priveşte lucrările de la A., arată că nu este dovedită suma cu care s-a majorat acel contract, ceea ce impune efectuarea unei expertize pentru determinarea volumelor de lucrări.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi atrage atenţia apărătorului inculpatului asupra obiectului prezentei cauze, respectiv arestarea preventivă a inculpatului, şi solicită a se opri la analiza asupra textului de lege indicat de procuror în cuprinsul referatului.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. A.M. concluzionând,   solicită a se respinge propunerea Parchetului.

Apărătorul inculpatului P.V. – av. R.D.E., în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen., solicită a se respinge propunerea Parchetului deoarece nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 223 lit. b C.proc.pen. Drept urmare, solicită a se dispune măsura controlului judiciar, iar în ipoteza în care judecătorul va aprecia că în cauză există probe şi indicii temeinice cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni, să dispună măsura arestului la domiciliu.

Învederează lipsa oricărei relaţii a inculpatului P.V. cu Consiliul Judeţean, faptul că nu există niciun contract între SC S.C.SRL şi Consiliul Judeţean, toate contractele fiind încheiate cu primăriile comunelor.

De asemenea, alocarea sumelor se făcea de către Ministerul Dezvoltării la solicitarea primăriilor, sumele achitate reprezentând plata arieratelor, lucrări care au fost efectuate. Pentru toate aceste sume au fost emise facturi, s-a achitat TVA şi impozitele aferente către stat. De asemenea, nu s-a efectuat plata preferenţial de către Consiliul Judeţean şi acesta din urmă nici nu avea cum să dispună în acest sens, deoarece sumele erau dispuse de Ministerul Dezvoltării, în baza Ordonanţei de Guvern nr.28/2013. Aceste sume erau prevăzute special pentru asemenea lucrări şi ele reveneau primăriilor, care efectuau plata.

Face referire la situaţia personală şi conduita inculpatului, care este căsătorit, are 4 copii în întreţinere, dintre care unul se află în an terminal în clasa a 12 şi a avut festivitatea de absolvire chiar în această zi, la ora 13:00. N-ar fi vrut să piardă festivitatea şi speră ca aceste împrejurări să nu afecteze rezultatele la bacalaureat ale copilului.

Tot referitor la persoana inculpatului, arată că din anul 1993 acesta este implicat în activităţi comerciale, în privinţa sa neexistând vreo suspiciune în derularea activităţii.

Pentru motivele ce preced, apreciază că nu se impune arestarea preventivă a inculpatului P.V. şi solicită a se dispune faţă de acesta măsura controlului judiciar.

Apărătorul inculpatului P.V. – av. B.L., în temeiul art. 227 al.1 C.proc.pen., solicită a se respinge propunerea Parchetului, iar în subsidiar, dacă, raportat la starea de fapt şi la necesitatea măsurii preventive, se impune o măsură preventivă, să se dispună una dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile art. 202 al.4 lit. b-d C.proc.pen. Apreciază că prin luarea uneia dintre aceste măsuri, s-ar atinge scopul măsurilor preventive.

Referitor la gravitatea faptei şi condiţiile pentru luarea măsurii arestării preventive, arată că primul aspect există întrucât în speţă, în privinţa inculpatului P., este vorba despre două fapte de corupţie, însă raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, opinează că lipseşte cu desăvârşire şi că nu ar fi afectat scopul prevăzut de dispoziţiile legale, respectiv buna desfăşurare a procesului penal, prezentarea în faţa organelor judiciare sau cooperarea cu acestea. În cuprinsul referatului Parchetului, se expune un probatoriu care atestă culpabilitatea inculpatului, probatoriu administrat de aproximativ un an, în raport de care urmează a se formula o apărare adecvată pe parcursul procesului penal.

Solicită a se analiza pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta prin punerea în libertate a inculpatului P.V., prin raportare şi la practica CEDO. Spre exemplu, în cauza Jiga c.României s-a arătat că motivarea instanţei de judecată cu ocazia luării măsurii arestului preventiv nu se poate limita la gravitatea faptei şi la probele administrate, ci trebuie să se analizeze necesitatea luării unei astfel de măsuri. De asemenea, condiţia periculozităţii trebuie analizată prin raportare la persoana inculpatului, respectiv la riscul săvârşirii de noi infracţiuni şi în ce manieră ar putea fi afectată buna desfăşurare a procesului penal, aspecte care trebuie indicate în concret. Toate acestea nu au fost analizate în cuprinsul referatului de către procuror, ci s-au arătat doar probele care atestă vinovăţia inculpaţilor. Astfel, nu su fost indicate probele concrete pentru luarea imperioasă a măsurii arestării preventive şi în ce sens luarea sau neluarea măsurii ar pune în pericol urmărirea penală.

Susţine că inculpatul P.V. nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind cunoscut ca o persoană liniştită, care are o familie, este membru activ al comunităţii religioase, are un loc de muncă şi contracte în plină derulare.

Reţinând totodată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, dispoziţiile art. 4 rap. la art. 99 alin. 2 C.proc.pen. privind sarcina probei şi dreptul de a nu contribui la propria acuzare, precum şi lipsa pericolului concret, solicită a se respinge propunerea procurorului.

În subsidiar, dacă judecătorul va aprecia necesară luarea unei măsuri preventive, solicită luarea măsurii arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar sau a măsurii controlului judiciar pe cauţiune, cu stabilirea unor obligaţii stricte în sarcina inculpatului a căror nerespectare urmând a atrage arestarea sa.

Inculpatul U.H.D., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de către apărătorii săi şi în completare arată că orice decizie a Consiliului Judeţean, care poartă semnătura sa, are la bază referatul unui serviciu de specialitate sau al unei comisii care a concluzionat asupra acestui referat. Aceste piese erau obligatorii şi nicio decizie nu se făcea în lipsa lor.

Referitor la depoziţiile celor doi inculpaţi, învederează faptul că nu s-a folosit cuvântul mită pentru că se aflau în relaţii apropiate. Recunoaşte că a solicitat ajutor material din partea inculpaţilor, însă acest ajutor a fost solicitat cu un scop precis şi nu a exercitat presiuni pentru obţinerea lui.

La interpelarea judecătorului de drepturi şi libertăţi referitoare la o eventuală explicaţie privind existenţa sumelor de bani din conturile bancare, inculpatul U.H.D. răspunde că va lămuri aceste aspecte în cursul procesului penal.

Faţă de dispoziţiile art. 389 alin. 2 C.proc.pen., judecătorul acordă din nou ultimul cuvânt inculpatului U.H.D..

Inculpatul U.H.D., în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate sau prin instituirea măsurii controlului judiciar, obligându-se a se supune măsurilor stabilite de judecător.

Inculpatul B.I., având ultimul cuvânt, regretă nespus că a ajuns aici, regretă acest eveniment nefericit şi consideră că nu l-ar fi meritat. Învederează experienţa în muncă de peste 25 de ani, timp în care a creat câteva fabrici, hoteluri, restaurante, clădiri, firme de top naţional, iar la crearea acestora nu a utilizat astfel de tehnici. Solicită a se avea în vedere lipsa cazierului de această natură, precizează că are o familie reuşită şi solicită a se dispune cercetarea sa în libertate sau în stare de arest la domiciliu.

Inculpatul P.V., având ultimul cuvânt, solicită a se dispune măsura arestului la domiciliu sau aceea a controlului judiciar. Susţine că nu a avut cunoştinţă despre destinaţia banilor săi, a avut o altă intenţie şi nu este vina sa. Are o familie, copii în întreţinere şi conduce o firmă care are aproximativ 100 de angajaţi.

 

 

 

 

 

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

 

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 mai 2014 sub nr. 707/33/2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaţilor :

U.H.D., …, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

– luare de mită  prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale)

– luare de mită  prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal (7 acte materiale);

– fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior (art. 322 Cod penal) cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal în forma participaţiei improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale)

– complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5  Cod Penal şi art. 48 alin. 1 Cod penal

– totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

B.I. , …, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

–  dare de mită prev. de art. 255 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal (7 acte materiale);

– fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal în forma participaţiei improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale pentru)

– spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal;

– totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal

P.V., …, care dobândeşte calitatea de suspect cu privire la faptele de:

– dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale)

– dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (2 acte materiale);

– totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

 pentru o durată de 30 de zile, cu începere din data de 29 mai 2014.

În referatul  întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, a cărui conținut va fi redat mai jos,   s-a retinut următoarea stare de fapt:

 

 

……………………………………………………………………………………

 

 

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. (1)/art. 227 alin. (1) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Verificând propunerea de arestare preventivă prin prisma dispoziţiilor referitoare la competenţă, se constată că potrivit disp. art. 38 lit. d combinat cu art. 203 C.proc.pen., organul competent să dispună asupra acestora este judecătorul de drepturi şi libertăţi ce funcţionează în cadrul Curţii de Apel Cluj, unul dintre suspecții având calitatea de avocat.

În acest sens, facem trimitere și  la dispozițiile art. 224 alin. 2 C.proc.pen., text ce prevede că propunerea de arestare împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în cazul de faţă Curţii de Apel Cluj, sau la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul Parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.

Referitor la solicitarea Parchetului, se reţin următoarele:

În lumina dispozițiilor art. 202 Cod procedură penală, , , măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.

Constatând că, în prezenta cauză, nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare și de exercitare a acțiunii penale, prevăzute de art. 16 Cod procedură penală,   acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin ordonanţele procurorului din data de 28 mai 2014.

Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 143 CPP din 1968) condiţia primară care permite luarea măsurii arestării preventive nu o mai constituie existenţa unor probe sau indicii temeinice că o persoană a săvârşit o infracţiune, ci suspiciunea rezonabilă, rezultând din probe, că inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune.

În noua terminologie se vorbeşte despre presupuneri rezonabile, deci date şi deducţii bazate pe probe administrate în cauză care trebuie să fie cât mai apropiate de certitudine.

Recunoaşterea prezumţiei de nevinovăţie nu exclude luarea măsurilor preventive, ci garantează că acestea nu vor fi luate decât în cadrul şi condiţiile riguros prevăzute de normele constituţionale şi de dispoziţiile procedurii penale.

Noţiunea de suspiciune rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudenţa Curţii Europene referitor la existenţa unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o infracţiune. Tot astfel, instanţa europeană a reţinut în cauza Gusinskiv c. Rusiei că nu este suficient ca suspiciunea rezonabilă să se bazeze pe buna credinţă a autorităţilor, cărora le revine obligaţia să determine dacă, într-un caz dat, arestarea preventivă este justificată.

Concilierea dintre existenţa şi aplicarea măsurilor preventive privative de libertate şi recunoaşterea şi prezenţa perpetuă a prezumţiei de nevinovăţie pe tot parcursul procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noţiune abstractă cu valoare de garanţie a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanţă în măsura derulării procesului penal. În cursul procesului penal, forţa prezumţiei de nevinovăţie scade sau creşte, în funcţie de probatoriul efectuat, ajungând, în final, la stadiul de certitudine a nevinovăţiei sau, dimpotrivă, la negarea sa completă.

Jurisprudența Curții Europene a dezvoltat patru motive acceptabile de bază pentru detenția unei persoane până la judecată, atunci cînd aceasta este bănuită de comiterea unei infracțiuni; riscul eschivării persoanei de la judecată (cauza Stogmuler c. Austriei, Hotărârea din 10 octombrie 1969), riscul ingerinței, în caz de eliberare, în cursul normal al justiției (cauza Wemhoff c. Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968) sau comiterii de infracțiuni (cauza Matznetter c. Austriei, Hotărțrea din 10 noiembrie 1969) ori provocarea dezordinii publice (cauza Letelliei c. Franței , Hotărârea din 26 iunie 1991).

Deși severitatea pedepsei este relevantă pentru a aprecia că există riscul sustragerii de la judecată sau al comiterii de noi infracțiuni, necesitatea privării de libertate nu poate fi evaluată doar luând în considerare acest aspect (cauza Karoly c României, Hotărârea din 11 februarie 2014).

Art. 5 lit. c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni. Noţiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenţei unor date, informaţii, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea ce face obiectul judecăţii. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea.

În cauză, această presupunere rezonabilă rezultă din următoarele probe:

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul U.H.D.:

– declaraţia inculpatului U.H.D. dată în calitate de suspect, iar apoi în calitate de inculpat, aflată la filele nr. 50 – 67 ( vol. I dosar urmărire penală ), iar apoi din declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă fila nr. 41 (dosarul instanţei).

În declaraţia de la fila nr. 51 dosar urmărire penală, inculpatul recunoaşte faptul că, în cursul primăverii anului 2014, respectiv în data de 10 mai 2014, s-a întâlnit cu inculpatul P. cu care a purtat o discuţie legată de campania electorală şi care i-a oferit suma de 20 000 de lei, bani care i-au fost remişi efectiv la o nuntă la care a participat împreună cu P.V.. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul recunoaşte faptul că se află într-o relaţie apropiată cu B. de la care, începând cu anul 2012 şi ulterior, a primit diferite sume de bani, fără să poată preciza suma exactă, în aprecierea inculpatului aceasta ridicându-se la 150 000 de lei.

Legat de conjunctura în care a primit aceste sume, în declaraţia de la fila nr. 53, acesta a arătat că prima dată când a primit o sumă de bani de la B. se aflau în Restaurantul O., iar ultima dată când a primit bani se aflau la Hotelul M. sau poate la sediul firmei lui B., iar suma ce i s-a dat a fost de 10.000 lei.

În declaraţia dată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă acesta a prezentat o stare de fapt diferită de cea descrisă în declaraţiile date în cursul urmăririi penale arătând textual „acuzele privind luarea de mită de la inculpatul P. sunt reale numai sub un singur aspect, adică faptul că am primit suma de 20 000 de lei în timp ce ne aflam la o nuntă în G.H., însă fac precizarea că respectiva sumă mi-a fost dată pentru a o folosi în scopuri electorale şi nu pentru anumite facilităţi. Legat de cel de-al doilea capăt de acuzare arăt că corespunde faptului că am luat în câteva rânduri bani de la inculpatul B., de 1, 2, 3 ori, dintre care îmi amintesc suma de 100 000 de lei, primită la finele anului 2012 şi încă de două ori sume mai mici, însă nu-mi amintesc data exactă. Precizez că eu nu am condiţionat primirea acestor sume, că ele mi-au fost avansate doar pentru a le folosi în scopuri electorale şi pentru aceasta eu nu am făcut inculpatului niciun fel de servicii de natură profesională”.

–         declaraţia inculpatului B.I., filele nr. 79 – 93 (vol. I dosar urmărire penală), fila nr. 42 (dosar instanţă);

În declaraţia de la fila nr. 83 (vol I dosar u.p) inculpatul a făcut următoarea precizare „arăt că nu am ţinut nicio evidenţă a sumelor pe care i le-am plătit lui U.H.D., însă apreciez că în total i-am remis acestuia undeva la 50.000 de euro sau poate chiar mai mult. Ce este consemnat în învinuirea ce-mi este adusă cu privire la cuantumurile sumelor de bani ce le-am remis lui U. şi periodicitatea acestor remiteri pe care le-am făcut par a fi corespunzătoare  cu modul în care s-au purtat lucrurile în realitate, fără să pot afirma cu titlu de certitudine. În acest sens mai vreau să precizez că după fiecare remitere de bani aveam o perioadă de linişte şi bună relaţie profesională după care era urmată de o nouă solicitare de remitere de bani şi eventuale boicoturi sau presiuni în derularea investiţiilor şi a contractelor ce le aveam cu instituţia judeţeană”.

În declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi și libertăți la fila nr. 42 inculpatul B.I. a menţinut cele declarate, arătând că „este real că în mai multe tranşe am dat inculpatului U. suma de 278 000 de lei, însă arăt că am făcut acest lucru la cererea inculpatului de a folosi această sumă pentru partid, în scopuri electorale. Din această sumă personal i-am dat inculpatului în două rânduri, restul am trimis-o prin intermediul consilierului P.R.”. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul a arătat că inculpatul U. nu l-a condiţionat niciodată, însă s-a simţit constrâns, deoarece preşedintele Consiliului Judeţean era factor de decizie, iar el se temea că în cazul în care nu va da curs solicitării va avea diferite piedici în alocarea sumelor de bani.

–         declaraţia inculpatului P.V., la filele nr. filele nr. 106 – 118 (vol. I dosar urmărire penală), fila nr. 43 (dosar instanţă);

În declaraţia dată în calitate de suspect, iar apoi în calitate de inculpat, acesta a negat faptul că ar avea vreun fel de relaţii cu numitul U.H., arătând că l-a întâlnit de trei ori de când acesta ocupă funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, prima cu prilejul unei vizite pe care a făcut-o la Consiliul Judeţean Cluj, în anul 2013, la sfârşitul anului, împreună cu primarul din B..

Inculpatul a mai declarat că respinge orice fel de acuzaţii în ceea ce priveşte existenţa unor infracţiuni de corupţie în ce priveşte relaţia sa cu preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.

În declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a adoptat o poziţie diametral opusă, arătând următoarele: „pe inculpatul U.H. îl cunosc din anul 2004, atât eu, cât şi el fiind membrii PNL, însă eu nu sunt un membru activ. La începutul anului 2013 am fost contactat de numitul P.R., consilierul inculpatului U. şi coleg de partid, care mi-a solicitat bani pentru a achita datoriile rămase neachitate din campania din 2012, iar eu i-am răspuns acestei solicitări dându-i, din câte reţin, 40.000 de lei. Personal inculpatului U. i-am dat o singură dată bani pentru a-i folosi în scopuri electorale, aceasta s-a întâmplat în mai 2014, când întâlnindu-ne la o nuntă i-am dat 20 000 de lei. Cu acea ocazie, inculpatul U. mi-a spus că o să-l sune pe P.R. pentru a confirma primirea sumei de bani.”.

Inculpatul a mai precizat că inculpatul U. nu i-a condiţionat niciodată primirea banilor de anumite favoruri.

–         extrasele de cont aflate la filele nr. 124 – 245 (vol. I dosar urmărire penală);

Din extrasele de cont a căror obţinere a fost încuviinţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi rezultă modul în care au fost folosite sumele de bani, documentele confirmând cu maximă exactitate datele la care inculpatul a beneficiat de foloase necuvenite, aşa cum sunt ele reţinute în actele de acuzare. Spre exemplificare, arătăm că după ce a primit de la inculpatul P.V., în data de 9 ianuarie 2014, suma de 30 000 de lei, la câteva zile după, respectiv în 14 ianuarie 2014, contul mamei preşedintelui Consiliului Judeţean a fost încărcat cu suma de 20 000 de lei pentru plata ratelor de credit. Astfel de depuneri de numerar le regăsim şi la datele de 18.11.2013, 18.12.2013, 10.02.2014, ele fiind precedate de primiri de sume de bani cu titlu de folos necuvenit.

–         declaraţia suspectului T.M.– filele nr. 23 – 25 (vol. II dosar urmărire penală);

În conţinutul declaraţiei date la fila nr. 25, acesta arată că în luna noiembrie 2012, după o discuţie purtată cu numitul S.G., în cursul  căreia acesteia i s-a plâns de faptul că cei de la RAADPP îi blochează lucrările la obiectivul , , modernizarea infrastructurii, , a primit un telefon în care i se propunea o întâlnire pentru a discuta despre posibilitatea efectuării unei sponsorizări pentru PNL, cu ocazia alegerilor din 2012. Suspectul T.M. a arătat că în prima fază nu a fost de acord cu această propunere, din mai multe motive, printre care şi scandalurile din presă, dar după mai multe insistenţe, a acceptat. Astfel, la sugestia lui S.G., sponsorizarea s-a făcut prin intermediul firmei D. Impex S.R.L. Sighişoara, aparţinând lui B.A.. Acesta i-a dat lui personal suma de 20 000 de lei, în numerar, sumă pe care ulterior a înmânat-o posibil lui H.U. sau lui P.R., ca sponsorizare pentru campania electorală.

–         declaraţia martorului S.C.D., filele nr. 47 – 56 (vol. II dosar urmărire penală);

În cuprinsul acestei declaraţii martorul arată împrejurările în care s-a intrat în legalitate cu lucrările efectuate la obiectivul A. şi perioada în care a avut loc. Textual, martorul a arătat „cu acea ocazie am constatat personal că lucrările la obiectivul A. erau executate spre finalizare. Personal am făcut mai multe poze cu telefonul mobil, după ce prealabil m-am plimbat cu un obiectiv şi am întrebat pe muncitorii care erau acolo de cât timp se lucrează la acel obiectiv, la care mi-au răspuns că de 2-3  zile”. În continuare martorul a arătat „am fost întrebat de domnul preşedinte H.U. cum putem să facem autorizarea acestui obiectiv, având în vedere că lucrările sunt aproape integral executate. Le-am explicat celor prezenţi că există două variante de autorizare, prima fiind: constatarea că lucrarea este executată, aplicarea unei amenzi şi depunerea unei documentaţii, conform Legii nr. 50/1991 pentru intrarea în legalitate, iar a doua variantă implica o dispoziţie scrisă din partea preşedintelui, prin care în urma unui refuz scris din partea mea să am obligaţia legală de a emite autorizaţia”.

–         declaraţia martorului P.R.M., filele nr. 79-83 (vol. II dosar urmărire penală);

Declaraţia acestuia dată în cursul urmăririi penale la fila nr. 82 şi următoarele se coroborează cu parte din probele indicate mai sus şi care confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpatul U. a primit sumele de bani la care se face referire în propunerea de arestare şi le-a folosit în interes personal.

Martorul arată că în data de 11 iulie 2013 s-a deplasat în Sighişoara împreună cu B.A., pe care şi el îl cunoaşte şi a primit în mână de la tatăl acestuia suma de 13 675 lei, bani cu care a revenit în Cluj şi din ei a achitat ratele pe care le-a avea în gestionare din cheltuielile familiei lui U.H. în luna respectivă, anume a dat 7000 lei contabilei de la societatea V., a plătit 3 000 de lei lui M., care construia cabana familiei U. şi astfel asemenea plăţi.

Deosebit de relevantă este declaraţia acestui martor de la fila nr. 85 – 87. , , Cu privire la aceste cheltuieli am ţinut o evidenţă contabilă pe calculator, deoarece era vorba de multe sume de bani cheltuite şi voiam să am o justificare în faţa preşedintelui când voi fi întrebat. Între aceste cheltuieli menţionez plata lunară a sumei de 4500 – 4800 lei către numitul C.M.L. (la care preşedintele avea o datorie, fără să cunosc originile acesteia), cheltuieli cu maşinile familiei – cauciucuri, jante, bani cash daţi lui U. H. sau soţiei acestuia, câte 2000 – 3000 lei; pentru cabană am plătit taxele pentru proiectare, arhitect, materiale de construcţie, geamuri, betoane, am plătit de asemenea din acei bani taxa de candidatură a E.U. la alegerile parlamentare din toamna 2012, mai precis i-am dat acesteia în mână suma de 11 200 lei pentru a plăti taxa respectivă., , Cu privire la acest laptop, din declaraţia martorului rezultă că în momentul în care în biroul său s-a efectuat o percheziţie într-un dosar aflat pe rolul DNA, la întoarcere în birou, a constatat că laptopul nu se mai afla pe birou, iar de la I.S. a aflat că acesta a fost luat şi pus în locul lui calculatorul I.. Purtând o discuţie cu inculpatul U. despre conţinutul fişierelor existente pe laptop, din iniţiativă proprie sau la propunerea preşedintelui s-a ajuns la concluzia că laptopul trebuie distrus, întrucât cuprindea fişiere excel care consemnau banii intraţi şi cheltuiţi.

La fel de  relevant este episodul descris de martor în declaraţia aflată la file nr. 88, în care martorul arată textual „tot în acea perioadă din toamna 2012, probabil în octombrie, la sediul Cluj, s-a prezentat numitul V., director al firmei Diferit S.R.L., care a lăsat la secretara preşedintelui U. un plic maro în care se afla suma de 45 000 de lei. Secretara aştepta să revină preşedintele la birou şi când acesta a revenit în instituţie a întrebat ce conţine plicul şi de la cine provine. Cum secretara nu a ştiut să dea datele cerute, preşedintele a solicitat secretarei să deschidă plicul. De faţă era şi secretara M.L.. S-a constatat că în plic se afla suma de 45 000 de lei, am apărut şi eu în birou, iar preşedintele mi-a cerut să verific, să aflu de unde sunt banii. Pentru că nu aveam datele necesare şi secretara nu a ştiut să mă lămurească cu nimic, am luat decizia de a cumpăra un bec cu ultraviolete pentru a verifica banii. Am văzut că totul este în regulă şi i-am spus preşedintelui că banii nu sunt marcaţi. La circa două zile am aflat că numitul C.E., director la C.N.A.D.R. i-a cerut omului de afaceri ce deţine firma Diferit să aducă preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj suma de 10 000 euro sau echivalent în lei în regim de urgenţă, banii fiind necesari preşedintelui”.

Cele declarate de martor se coroborează cu informaţiile obţinute ca urmare a efectuării percheziţiei informatice asupra calculatorului Laptop marca Samsung, predat de martorul U.I. organelor de urmărire penală.

La fila nr. 400 din vol. III urmărire penală, unde apar expuse în tabel Excel sumele gestionate de martor, apare consemnat că acesta a cumpărat becul respectiv, care a costat 30 de lei şi pe care l-a trecut în tabelul în care ţinea sumele primite de inculpat cu titlu de mită, dar şi cheltuielile efectuate.

Din informaţiile obţinute aflate la filele nr. 133 – 143 (vol. III dosar urmărire penală) rezultă sumele de bani primite de inculpat cu titlu de mită şi faptul că acestea erau folosite personal, fie în scopul achitării unor rate bancare, cât şi pentru achiziţionarea de obiecte personale. Cele evidenţiate în scriptele respective contravin declaraţiilor date de inculpatul U. cum că ar fi folosit banii doar în interes electoral. Spre exemplificare, arătăm că la fila nr. 134 apare notat „H. buzunar – 29 aprilie – 2000 lei”, „H. buzunar – 30 aprilie – 3000 de lei”, „E. – 09.05.2013 – 2000 lei”, precum şi alte cumpărături gen perne, calorifere, filtre, cabană, covoraşe electrice şi covoraşe cabană.

–         declaraţia martorei R.M. – filele nr. 124 – 133 (vol. II dosar urmărire penală);

În conţinutul declaraţiei sale martora dă anumite date privind modul de încheiere, derulare şi finalizare a contractului existent între Consiliul Judeţean prin Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj şi asocierea din care face parte societatea N.C.

Legat de proiectul A., în conţinutul declaraţiei sale, la fila nr. 130, martora arată că în decembrie 2013 vicepreşedintele O.I. a poftit-o la dânsul în birou, unde se afla şi dl. C. de la ISC Cluj şi şeful ISC Oradea şi a întrebat-o dacă îi este cunoscut faptul (susţinut de cei doi) că la aeroport se construieşte ilegal o platformă de îmbarcare/debarcare. Crezând că este vorba despre lucrările de finalizare a pistei de 2100 metri, respectiv a căii de rulare golf, martora i-a răspuns că probabil auzise despre aceste lucrări şi a dat o interpretare eronată. Martora a mai arătat că faptele petrecute în anul 2014 i-au confirmat că cele discutate cu vicepreşedintele O. în decembrie 2013 erau reale în sensul că în mod ilegal, în lipsa unei finanţări, proceduri de licitaţii publice de atribuire şi a oricărei autorizări, în incinta aeroportului s-a realizat construcţia A..

Martora a mai arătat că, despre acest fapt, a apărut un articol în „Ziua de Cluj” în care reporterul C.F. semnala că s-a realizat o investiţie la aeroport, ce a fost trecută cu tăcerea, şi faptul că la licitaţia pentru A. a fost introdusă ca şi condiţie de eligibilitate o condiţie excesivă şi totodată restrictivă, referitoare la experienţă similară şi deţinerea de aviz de la AACR, însă respectivul articol a fost scos în câteva ore de pe mediul on-line.

În cuprinsul declaraţiei sale aflată la fila nr. 132, martora a mai arătat că la scurtă vreme după aceste apariţii în presă a fost avertizată de preşedintele U. că vor urma atacuri împotriva sa şi a precizat „probabil bănuiţi de la cine”. În perioada următoare, din spusele martorei, au mai apărut atacuri în presă atât împotriva sa, cât şi împotriva arhitectului – şef S., fapt pe care martora îl ştie urmare a discuţiilor purtate cu acesta.

–         notele de redare a convorbirilor telefonice – vol. III dosar de urmărire penală;

La fila 177 din volumul III este redată discuţia purtată de inculpatul cu numitul P.R.M. în care cei doi vorbesc despre intenţia inculpatului P. de renegociere a procentului de 15 %. Cu aceea ocazie martorul P.R.M. îi relatează inculpatului întâlnirea care a avut-o cu inculpatul P.V., iar din replica inculpatului U. „să nu mai dea 15 la noi?!” rezultă clar înţelegerea dintre cei doi.

Tot în acelaşi dosar, la fila 186 apare redată convorbirea purtată la data de 13.05.2014 de inculpatul U. și martor, în care acesta îi confirmă lui P.R.M. primirea sumei de 20 000 şi necesitatea de a nota acea sumă „V. mi-o dat 20 000, deci să notezi în chestia …20 000”.

 

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.I.:

– declaraţia inculpatului B.I. – filele 79- 93 (vol. I dosar urmărire penală), fila nr. 42 (dosar instanţă);

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la fila nr. 82, acesta a descris conjunctura în care l-a cunoscut pe U.H.D. şi faptul că după câteva întâlniri legate de pistă, acesta i-a cerut pur şi simplu să-i remită o sumă mare de bani, respectiv 50 000 de euro, invocând faptul că are nevoie de această sumă pentru cheltuielile de partid. De asemenea, inculpatul descrie contextul în care i-a dat inculpatului suma de 100 000 de lei, pe care i-a remis-o prin intermediul unui tânăr angajat, căruia inculpatul U. i-a cerut să meargă cu el şi în maşină i-a dat banii respectivi, care erau introduşi într-o pungă sau într-un plic mare. Inculpatul a mai arătat că nu a ţinut o evidenţă a sumelor pe care le-a plătit lui U., însă apreciază că este posibil să fie suma reţinută în propunerea de arestare preventivă.

În declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi și libertăți, inculpatul a arătat că este real că a dat în mai multe tranşe inculpatului U. suma de 278000 de lei, însă a arătat că a făcut acest lucru, întrucât s-a simţit constrâns, în sensul că se gândea că dacă nu va da suma respectivă va fi stopat. Inculpatul a mai arătat că se afla într-o oarecare relaţie de prietenie cu inculpatul U., însă se întâlnea cu acesta în locuri mai ferite, la cererea acestuia din urmă, iar banii pe care i-a dat au fost de cele mai multe ori prin intermediul consilierului P.R., în care inculpatul U. avea încredere, în plus îi era fin.

Faptul că inculpatul se afla în relaţii destul de apropiate cu persoane de decizie din cadrul Consiliului Judeţean rezultă din cele declarate la fila 84 în care descrie condiţiile în care s-a încheiat contractul de sponsorizare nr. 18 din 12.05.2014, dar şi de faptul că în aceeaşi perioadă i s-a solicitat plata unui contract similar de sponsorizare pentru PNL, solicitare venită de la P.I., care a trimis la firmă un contract situat ca valoare undeva la 20 000 de lei, pe care din lipsă de disponibilitate nu l-a onorat. Pe de altă parte, inculpatul a mai declarat că cu acea ocazie P.I. i-a cerut suma de 2 000 de lei, pe care i-a dat-o în numerar la Consiliul Judeţean. Pretinderea respectivă şi predarea acestei sume de bani nu a avut o motivaţie punctuală, ci pur şi simplu i-a fost cerută aproape în fugă o sumă de bani şi pentru că nu era atât de mare i-a dat-o numitului P.I..

–         notele de redare (vol. V şi VI urmărire penală);

 

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.V.:

–         declaraţia inculpatului P.V.– filele 106- 118 (vol. I dosar urmărire penală), fila nr. 43 (dosar instanţă);

Audiat de organele de urmărire penală,   inculpatul P.V. nu a recunoscut nimic legat de faptele reţinute în sarcina sa, arătând astfel că se ţine de promisiunea sa de a nu vorbi „nici dacă e tăiat cu drujba”.

În declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a adoptat o poziţie diametral opusă, arătând următoarele: „pe inculpatul U. H. îl cunosc din anul 2004, atât eu, cât şi el fiind membrii PNL, însă eu nu sunt un membru activ. La începutul anului 2013 am fost contactat de numitul P.R., consilierul inculpatului U. şi coleg de partid, care mi-a solicitat bani pentru a achita datoriile rămase neachitate din campania din 2012, iar eu i-am răspuns acestei solicitări dându-i, din câte reţin, 40 000 de lei. Personal inculpatului U. i-am dat o singură dată bani pentru a-i folosi în scopuri electorale, aceasta s-a întâmplat în mai 2014, când întâlnindu-ne la o nuntă i-am dat 20 000 de lei. Cu acea ocazie, inculpatul U. mi-a spus că o să-l sune pe P.R. pentru a confirma primirea sumei de bani”.

–         declaraţia inculpatului U.H.D., care descrie contextul în care inculpatul P.V. i-a oferit suma de 20 000 de lei, bani care i-au fost remişi efectiv la o nuntă;

–         declaraţia martorului P.R.M., aflată la filele nr. 84 – 98 (vol. II dosar urmărire penală);

În conţinutul declaraţiei de la fila nr. 89, martorul relatează că la finele lunii martie – începutul lunii aprilie 2013, a avut o întâlnire cu numitul P.V., patronul firmei S. Com Impex S.R.L., care i-a trimis preşedintelui U.H., prin intermediul său, suma de 40 000 de lei şi că anterior remiterii sumei de 40 000 de lei P.V. a purtat cu preşedintele mai multe negocieri, acesta având sume de recuperat pe firma sa de la primării din judeţ, unde avea contracte finalizate sau în derulare. Martorul a mai arătat că, după acest moment, inculpatul U. i-a comunicat faptul că a ajuns la o înţelegere cu P.V., în urma căreia acesta urma să remită un comision de 15 % din suma fără TVA, pe care inculpatul P.V. urma să o încaseze de la Consiliul Judeţean Cluj prin primării, inclusiv pentru arierate.

Martorul a mai arătat că inculpatul U. i-a precizat că i-a furnizat aceste amănunte, deoarece „este important să ştiu pentru a face calculul sumelor ce trebuia să le încaseze el ca şi comision”. Referitor la sumele date de P.V. martorul a arătat că achitarea sumei de 40000 de lei a fost urmată de alte sume, respectiv de suma de 5 000 lei în data de 23.05.2013, 5 000 de lei în 24.05.2013, 9 500 lei în iunie 2013, 5 000 de lei în septembrie 2013. Pe lângă aceste sume, martorul a arătat că în data de 9 ianuarie 2014 a fost remisă suma de 30 000 de lei şi suma de 20 000 de lei în 20.01.2014, ultima remitere având loc la 24 februarie 2014, tot în Iclod, când P.V. i-a înmânat lui suma de 2200 de euro destinată preşedintelui U..

Împrejurarea că între inculpatul P. şi inculpatul U. exista o înţelegere în ceea ce priveşte plata acestor sume rezultă din faptul că, în toamna anului 2013, inculpatul P. i-a cerut martorului să-i transmită preşedintelui că doreşte să renegocieze cuantumul comisionului stabilit de ei doi anterior şi să-l scadă de la 15 % la 10 %.

Martorul mai dă date legate de întâlnirea care a avut loc în data de 21 martie 2014, la solicitarea inculpatului P.V., care a avut loc la localul F.B., unde acesta i-a solicitat să-i transmită preşedintelui că-i va remite în zilele următoare suma de 10 000 de lei şi că îşi va achita toate obligaţiile faţă de el.

–         notele de redare a convorbirilor telefonice;

Din conţinutul notei de redare de la pagina nr. 149 (vol. III dosar de urmărire penală) rezultă că în cauză nu putem vorbi de o constrângere a inculpatului P.V. şi care să fi venit din partea inculpatului U.. Relevantă în acest sens este afirmaţia acestuia „Doamne Fereşte! Eu să mă tai cu drujba că nu zic nimic, Înţelegi ce îţi spun?!”.

În acelaşi sens, amintim şi cele consemnate la fila nr. 156 din acelaşi dosar în care P.V. îi transmite inculpatului U.H. prin intermediul lui P.R.M. „Mă, spune-i lu′ H., ascultă ce îţi spun eu, că dacă se mişcă lucrurile rapid şi ăsta, mă ocup în avans de tăt.”

– planşele fotografice de la fila nr. 157 – 174 (vol. III dosar de urmărire penală) ce prezintă aspecte de la întâlnirea ambientală care a avut loc la data de 21.03.2014, la Restaurant „F.B.U.” situat în … , între P.R.M. şi P.V..

 

O altă condiție prevăzută  de art. 202 C.proc.pen., care reglementează scopul, condiţiile generale de aplicare şi categoriile de măsuri preventive, este aceea ca măsura preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată, şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Cerinţa proporţionalităţii, ce decurge din cea a necesităţii, presupune existenţa unui just echilibru între măsura privativă de libertate şi scopul urmărit prin dispunerea acesteia, în vederea garantării libertăţii persoanei şi evitării oricărui arbitru în luarea unei măsuri atât de grave. În acest scop, vor fi avute în vedere gravitatea acuzaţiei penale, circumstanţele în care se presupune că a fost săvârşită fapta, persoana inculpatului.

Art. 223 cu denumirea marginală „condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive” are următorul conţinut: „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de judecătorul de cameră preliminară, în procedură de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una din următoarele situaţii:

a)                  inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b)                 inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c)                  inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d)                 există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni”.

Al. 2 – „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi de alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălarea banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Pentru a putea fi luată măsura arestării preventive trebuie să se constate existenţa cel puţin a uneia dintre soluţiile prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. a-d C.proc.pen. Dispunerea luării măsurii arestării preventive nu mai este condiţională de limitele de pedeapsă. Alin. 2 al art. 223 C.proc.pen. fixează anumite categorii de infracţiuni care pot determina prin întrunirea anumitor condiţii luarea măsurii arestării preventive.

Faţă de infracţiunile enumerate în textul de lege menţionat, pentru a se lua măsura arestării preventive este necesar a se constata că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Având în vedere că temeiul juridic pe care se întemeiază propunerea de arestare este cel prevăzut de art.223 alin 2 Cod procedură penală,   în cele ce urmează vom analiza condițiile de admisibilitate impuse  de acest text de lege.

Ca şi în vechea reglementare, nu este definită noţiunea de pericol pentru ordinea publică, însă sunt oferite criterii în funcţie de care acesta poate fi apreciat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Lettellier c. Franţei, că în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un timp.

În cazul de faţă, inculpatul U.H.D.,   în calitatea pe care a avut-o, de președinte al Consiliului Județean Cluj, s-a folosit de funcţia sa pentru a obţine foloase materiale. Starea de pericol pentru ordinea publică în speță presupune o rezonanţă socială a unor fapte grave, atât în rândul comunităţii locale asupra căreia şi-a exercitat influenţa negativă, dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea instituţiilor statului este afectată de acuzaţiile de corupţie tot mai frecvente, în legătură cu care se aşteaptă o reacţie cât mai promptă şi eficientă a organelor judiciare. Bănuiala vizând săvârşirea infracţiunii de luare de mită, implicând un reprezentant al administraţiei publice cu precădere prin natura relaţiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a inculpatului să constituie un pericol pentru ordinea publică.

În prezenta cauză, se constată că infracţiunea de care este acuzat inculpatul U.H.D. este în măsură să lezeze ordinea socială, respectul şi încrederea de care angajaţii Consiliului Judeţean trebuie să se bucure în faţa comunităţii şi a cetăţenilor, lipsa de respect şi de încredere a populaţiei în instituţiile statului cunoscând o creştere alarmantă pe fondul unor astfel de fapte.

Probele administrate în cauză până în acest moment, conduc spre concluzia că inculpatul U.H. și-ar fi făcut „debutul” în sfera infracționalității la scurt timp după numirea sa în funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj, uitând de voturile cetățenilor care, acordându-i toată încrederea, l-au propulsat în această funcție.

Motivația dată sumelor pe care a recunoscut că le-a primit de la cei doi inculpați, sume care ar fi fost destinate campaniilor electorale și pentru necesitățile materiale ale partidului din care face, vine în contradiție cu cele ce rezultă din probatoriul administrat în cauză. Din informaţiile obţinute, aflate la filele nr. 133 – 143 ( vol. III dosar urmărire penală ), rezultă sumele de bani primite de inculpat cu titlu de mită şi faptul că acestea erau folosite personal, fie în scopul achitării unor rate bancare, cât şi pentru achiziţionarea de obiecte personale. Cele evidenţiate în scriptele respective contravin declaraţiilor date de inculpatul U. cum că ar fi folosit banii doar în interes electoral. Spre exemplificare, arătăm că la fila nr. 134 apare notat „H. buzunar – 29 aprilie – 2000 lei”, „H. buzunar – 30 aprilie – 3000 de lei”, „E. – 09.05.2013 -2000 lei”, precum şi alte cumpărături gen perne, calorifere, filtre, cabană, covoraşe electrice şi covoraşe cabană.

Destinația sumelor primite de președintele Consiliului Județean Cluj rezultă și din declarația martorului P.R. pe care înțelegem să o redăm din nou, cu scopul de a reliefa modul în care inculpatul și-a exercitat influența negativă în rândul comunității.

Deosebit de relevantă este declaraţia acestui martor de la fila nr. 85 – 87. , , Cu privire la aceste cheltuieli am ţinut o evidenţă contabilă pe calculator, deoarece era vorba de multe sume de bani cheltuite şi voiam să am o justificare în faţa preşedintelui când voi fi întrebat. Între aceste cheltuieli menţionez plata lunară a sumei de 4500 – 4800 lei către numitul C.M.L. (la care preşedintele avea o datorie, fără să cunosc originile acesteia), cheltuieli cu maşinile familiei – cauciucuri, jante, bani cash daţi lui U.H. sau soţiei acestuia, câte 2000 – 3000 lei; pentru cabană am plătit taxele pentru proiectare, arhitect, materiale de construcţie, geamuri, betoane, am plătit de asemenea din acei bani taxa de candidatură a E.U. la alegerile parlamentare din toamna 2012, mai precis i-am dat acesteia în mână suma de 11 200 lei pentru a plăti taxa respectivă”. Cu privire la acest laptop, din declaraţia martorului rezultă că în momentul în care în biroul său s-a efectuat o percheziţie într-un dosar aflat pe rolul DNA, la întoarcere în birou, a constatat că laptopul nu se mai afla pe birou, iar de la I.S. a aflat că acesta a fost luat şi pus în locul lui calculatorul I.. Purtând o discuţie cu inculpatul U. despre conţinutul fişierelor existente pe laptop, din iniţiativă proprie sau la propunerea preşedintelui s-a ajuns la concluzia că laptopul trebuie distrus, întrucât cuprindea fişiere excel care consemnau banii intraţi şi cheltuiţi (fila 85-87 vol. I. dosar urmărire penală).

Din  fişierele excel, obținute ca urmare a percheziției informatice, în care se consemnau banii intraţi şi cheltuiţi, rezultă că, în afara unor cheltuieli mărunte, gen pișcoturi și șampanie, banii erau folosiți în proporție covârșitoare în interes personal. De apreciat este faptul că banii au fost administrați cu grijă, fiecare  sumă a fost consemnată cu atenție, iar „becul” cumpărat cu scopul de a se verifica dacă banii primiți sunt marcați cu inscripția „mită”  au fost trecuți la capitolul cheltuieli, fără a se apela la banii publici.

Punând la înaintare interesele partidului, în perioada octombrie 2012-mai 2014, inculpatul ar  primit de la cei doi inculpați, fapt recunoscut în parte de toți trei, suma totală de 971.224 lei. Admițând că această sumă este exagerată și că, pe parcursul cercetărilor se poate dovedi contrariul, cel puțin în acest moment al urmăririi penale, rezultă existența și a altor sume, pe care inculpatul le-ar fi primit de la alți oameni de afaceri, dar față de care încă nu au fost demarate cercetările.

Relevante pentru a evidenția starea de pericol pe care o prezintă cercetarea inculpatului U.H.  în stare de libertate, sunt discuțiile putrate de angajații Consiliului Județean între ei, fără a ști că una dintre persoanele aflate în grup este interceptată, urmare autorizării dispuse de către judecătorul de drepturi și libertăți.

În cuprinsul acestor discuţii, angajaţii s-au exprimat: „în ţara asta încă sper că nu mi se poate întâmpla nimic, pentru că am avut curajul să înfrunt nişte gunoaie”, angajații referindu-se la articolele denigratoare cu care erau amenințați, îndeosebi la cel apărut la adresa arhitectului S..

La fila 124 vol. II urmărire penală, martora R.M.,   a  arătat că, despre proiectul A., a apărut un articol în „Ziua de Cluj” în care reporterul C.F. semnala că s-a realizat o investiţie la aeroport, ce a fost trecută cu tăcerea, şi faptul că la licitaţia pentru A. a fost introdusă ca şi condiţie de eligibilitate o clauză excesivă şi totodată restrictivă, referitoare la experienţă similară şi deţinerea de aviz de la AACR, însă respectivul articol a fost scos în câteva ore de pe mediul on-line.

În cuprinsul declaraţiei sale aflată la fila nr. 132, martora a mai arătat că la scurtă vreme după aceste apariţii în presă a fost avertizată de preşedintele U. că vor urma atacuri împotriva sa şi a precizat „probabil bănuiţi de la cine”. În perioada următoare, din spusele martorei, au mai apărut atacuri în presă atât împotriva sa, cât şi împotriva arhitectului – şef S., fapt pe care martora îl ştie urmare a discuţiilor purtate cu acesta.

În referatul parchetului se arată că publicarea articolului a determinat pe preşedintele CJ Cluj U.H. să ia legătura cu patronul publicaţiei on line, numitul H.O., cu care a stabilit o întâlnire în cursul zilei de 1 aprilie 2014. Urmarea celor discutate de cei doi a constat în scoaterea articolului de pe mediul on line, precum şi demiterea ziaristului care l-a realizat, fiind astfel evident scopul urmărit de edilul judeţului, care a încercat să acopere maniera ilicită în care contractul fusese atribuit şi modul ilegal în care se realizaseră lucrările.

Această stare de fapt, ce a condus la apariția unor articole denigratoare la adresa personalului angajat al Consiliului Județean și la demiterea unui ziarist, este firesc să fi produs o temere în rândul  acestora care, la rândul lor, au transmis-o familiilor și celor apropiați și explică revolta acestora rezumată în expresia: „în ţara asta încă sper că nu mi se poate întâmpla nimic, pentru că am avut curajul să înfrunt nişte gunoaie”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Lettellier c. Franţei, că în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un timp.

Judecătorul de drepturi și libertăți nu apreciază ca oportună luarea în acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puţin restrictive de libertate, în mod alternativ, întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigaţii complexe pentru verificarea tuturor condiţiilor în care a fost săvârşită pretinsele infracţiuni de dare și luare de mită, fiind posibilă şi descoperirea de noi fapte, iar faţă de activitatea infracţională şi modalitatea în care au acţionat inculpaţii, ţinând seama de relaţiile pe care şi le-a creat în decursul anilor în mediul profesional, face posibil ca lăsarea lor în libertate să-i descurajeze pe cei care au cunoştinţă despre acele fapte, în a oferi relaţiile necesare organelor de anchetă.

Faptele de care sunt bănuiţi inculpaţii U.H., B.I. și P.V.  sunt de natură să creeze şi să inducă opiniei publice că legea se opreşte şi nu are eficienţă faţă de astfel de persoane care, prin statutul lor, ar trebui să asigure încrederea societăţii în modul în care mediul de afaceri şi cel al administraţiei publice funcţionează.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.I. și P.V., este de observat faptul că nici în fața procurorului, dar nici în fața judecătorului nu au conștientizat gravitatea faptelor de care au fost acuzați, considerând aproape normală darea acestor importante sume de bani. Situația este valabilă și în cazul inculpatului U.H. care a apreciat că este legal să ia bani pentru partid și să-i folosească în interes personal.

Împrejurarea că „totul poate fi cumpărat cu bani” creează o stare de neliniște în mediul de afaceri și în rândul opiniei publice. Facem aici trimitere la episodul, relatat mai sus, în care inculpatul P.V.  a dat suma de 2000 lei suspectului P.I., la revelația acestuia că ar fi dat inculpatului U. suma de aproape  600000 lei într-o perioadă de numai un an și, nu în ultimul rând, la atitudinea adoptată în momentul în care a aflat de problemele pe care martorul P.R. le are în justiție.

Expresia acestuia „Doamne ferește, eu să mă tai cu drujba că nu zic nimic. Înțelegi ce îți spun?” conduce la concluzia că cercetarea sa în libertate, în condițiile în care ancheta este în curs de derulare, nu este oportună.

La fel se prezintă situația în cazul inculpatului B.I.. Din probele dosarului rezultă participarea acestuia și la sâvârșirea altor infracțiuni, la care nu vom face însă referire dat fiind faptul că nu fac obiectul acestei sesizări.

De altfel, respectul acordat de inculpatul B.I. autorităților rezultă din atitudinea adoptată de acesta cu ocazia controlului efectuat la aeroport în data de 3 aprilie 2014.

Facem aici trimitere la declarația martorului S. și la conținutul notei de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că, aflând de iminentul control din dimineaţa de 3 aprilie 2014, în jurul orei 9:30, suspectul C.D. (ce se afla într-o deplasare în Kuala Lumpur), a contactat telefonic pe inculpatul B.I. şi l-a anunţat despre intenţia arhitectului şef de a face un control la aeroport. De urgenţă, omul de afaceri a transmis angajaţilor săi ce răspundeau de lucrări să interzică categoric pătrunderea pe şantier. Obstrucţionarea controlului a fost raportată de cei doi funcţionari secretarului judeţului şi preşedintelui CJ Cluj. Totodată, S.C. a apelat la poliţie.  Aflând de cele raportate, preşedintele CJ Cluj l-a chemat de urgenţă la sediul instituţiei pe suspectul Ş.T.D. căruia i-a cerut să lase angajaţii săi să efectueze controlul, asigurându-l că „intenţiile sunt bune”. La rândul său, acesta a raportat cele discutate către suspectul B.I. care însă a rămas categoric în opunerea la control, afirmând că: „nici cei de la CJ şi nici Dumnezeu nu intră în aeroport când spun eu”. Ca atare, controlul nu a putut fi efectuat, cei doi funcţionari negăsind sprijinul necesar nici la conducătorul instituţiei judeţene (aservit intereselor de grup) şi nici la organele de poliţie cu care s-a intrat în contact în acea zi pentru luarea de măsuri.

Având în vedere toate motivele şi probele analizate mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi va aprecia întemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, motiv pentru care o va admite, urmând a dispune arestarea preventivă a inculpaţilor U.H.D., B.I. şi P.V., pe o durată de 30 de zile, de la 29 mai 2014 la 27 iunie 2014, inclusiv.

Conform art.275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

 

 

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj.

Dispune arestarea preventivă a inculpaţilor:

1. U.H.D., …
2. B.I., …
3. P.V., …

pe o durată de 30 de zile, de la 29 mai 2014 la 27 iunie 2014, inclusiv.

În baza art.275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în camera de consiliu, azi, 29 mai 2014, ora 19:40.

 

 

Judecător de drepturi şi libertăţi                              Grefier

            SORINA SISERMAN               ANDREEA BIANCA HIDEG