România a jucat prost în “meciul pământului”

“În momentul în care România a acceptat acum caţiva ani de zile, fără să fie forţată de Uniunea Europeană, ca o societate de drept din România să poată să achiziţioneze terenuri indiferent de originea capitalului societaţii respective, poarta a fost deschisă.Nu ştiu dacă a greşit. Străinii puteau cumpăra terenuri şi până acum, nu ca persoane fizice, ci ca persoane de drept juridic”, Dacian Cioloş

 Liberalizarea pieţei funciare a adus, imediat după începerea anului, o nouă temă de scandal în România. Pe fondul temerilor cum că odată cu deschiderea pieţei vin străinii să ne cumpere pământurile şi să sărăcească şi mai mult ţara, a venit zvonul că primul şi cel mai de temut cumpărător va fi chiar Guvernul Ungariei. Legea prin care se dă liber la cumpărarea de terenuri agricole şi din partea cetăţenilor străini a fost întoarsă de preşedintele României spre Parlament, pentru revizuire, dar are toate şansele să fie promulgată peste maxim o lună. Unii politicieni au speculat temerile populaţiei şi au dezvoltat psihoza, invocând prin comparaţie faptul că Ungaria n-ar fi liberalizat la rândul ei piaţa funciară. Dar cum stau lucrurile în realitate? Transilvania Reporter vă prezintă documentele care arată de ce ţara noastră are alte condiţii decât Ungaria sau Slovacia privind regimul funciar.

 România în faţa UE: N-a ştiut, n-a putut, n-a reuşit

România a intrat în UE în 2007 și este obligată să liberalizeze piața terenurilor agricole în 2014. Alte state din Estul Europei au aderat în 2003 și au aceleași condiții, ei deschid piața funciară tot din 2014. Conform Actelor lor respective de aderare din 2003, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovacia, puteau menține, pentru o perioadă de 7 ani după aderare, care expira la 30 aprilie 2011, interdicția de a achiziționa terenuri agricole de către persoanele fizice și juridice din alte state membre ale UE care nu erau nici stabilite, nici înregistrate în aceste țări și care nu aveau nici sucursale sau agenții în țările respective. Această perioadă de tranziție putea fi prelungită , conform Tratatelor, pentru o perioadă de trei ani. În anul 2010, statele amintite au solicitat prelungirea cu 3 ani a perioadei de tranziție pentru achiziționarea de terenuri agricole. Spre deosebire, România a solicitat o perioadă de tranziție de 7 ani după aderare.

 Ce revizuiri sunt posibile

“O revizuire generală a acestor măsuri tranzitorii are loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziţie menţionate la primul paragraf.”

Ulterior, alte state europene au cerut prelungirea derogărilor. Iată care erau motivele, toate constituind potențiale argumente pentru România:

1. competitivitatea mai mică a sectorului agricol din acele state comparativ cu sectorul agricol din UE-15, problema fiind adâncită de dificultățile întâmpinate în accesarea resurselor financiare (exact ca și în cazul României);

2. prețurile terenurilor agricole din acele state erau mari pentru persoanele rezidente în statele respective comparativ cu puterea lor de cumpărare (exact ca și în cazul României);

3. necesitatea de a proteja condițiile socioeconomice ale activităților agricole în urma introducerii pieței unice și a tranziției (exact ca și în cazul României);

4. impactul potențial al liberalizării achizițiilor de terenuri agricole asupra sectorului agricol din cauza diferenței inițiale mari dintre prețurile terenurilor și venituri raportat (exact ca și în cazul României);

5. diferențele semnificative dintre acele state și UE-15 în ceea ce privește prețurile terenurilor agricole erau de așa natură încât puteau perturba realizarea convergenței prețurilor (exact ca și în cazul României).

Europarlamentarul clujean Rareş Niculescu spune că a cerut Comisiei un răspuns la întrebarea: De ce România nu a obţinut prelungirea perioadei de derogare cu încă trei ani, aşa cum au obţinut Ungaria şi Slovacia sau Lituania. La întrebarea sa, parlamentarul european a obţinut următorul răspuns: “Conform Tratatului de aderare semnat în 2005, România poate menține în vigoare timp de șapte ani de la data aderării restricțiile prevăzute de legislația actuală cu privire la achiziționarea de teren agricol și forestier de către persoane fizice și juridice din țările UE/SEE. Tratatul de aderare nu prevede posibilitatea prelungirii acestei perioade. Începând cu anul 2014, cetățenii din UE/SEE vor avea aceleași drepturi ca cetățenii români în ceea ce privește achiziționarea liberă de terenuri agricole în România.” răspuns dat de dl Barnier în numele Comisiei, la 14 august 2012.

 Contactat de Transilvania Reporter, fostul negociator şef al României, profesorul Vasile Puşcaş a răspuns că România avea posibilitatea acestei prelungiri, dar n-a solicitat-o la timp şi n-a negociat pentru ea şi că a fost o lipsă a guvernului român, nu un tratament discriminatoriu pentru România. “Eu le-am spus, am atras atenţia guvernului în 2010-2011 să facă diligenţele necesare la Comisie pentru prelungirea termenului, dar n-au făcut nimic! Nu e suficient să te plângi, mai trebuie să şi faci ceva! Puteau invoca efectele crizei asupra ţării noastre situaţia economică precară a ţărănimii şi să obţină derogările respective încă trei ani, dar nu s-au preocupat!”

 Miniştrii României despre renegocierea cu UE

 Valeriu Tabără, ministru al Agriculturii între 2010 şi 2012 spune că domnia sa a demarat o “prospectare a situaţiei” în sensul de a vedea dacă ţările din UE ar fi susţinut o cerere de prorogare ( amânare) a termenului de începere a aplicării liberalizării pieţei funciare, din partea României. “ Am stat de vorbă şi am obţinut acordul de la Germania şi Franţa de a ne susţine demersul pentru prorogarea termenului, iar Ungaria şi Polonia ne-ar fi susţinut în baza reciprocităţii pentru că şi noi am semnat cererea lor de prelungire a derogării, dar guvernul nostru a plecat de la conducere. Ministrul Fuia care a venit după mine a încercat şi el ceva, dar a greşit crezând că trebuia revizuit Tratatul de aderare, nu, nu trebuia. Prevederile acestuia, ca din orice lege, trebuiau doar amânate de la aplicare, atât. Trebuia cerută prorogare nu renegociere a Tratatului. Apoi, cei care au venit după noi n-au mai mers pe linia asta şi au trecut direct la conceperea legii de liberalizare.”

Într-adevăr, după Guvernul Boc a venit guvernul Ungureanu cu ministrul Fuia la Agricultură, iar acesta a spus că încercă renegocierea Tratatului pentru prelungirea termenului de derogare de la liberalizare. Dar guvernul din care făcea parte a căzut după 78 de zile şi odată cu el şi iniţiativa anunţată. „Noi ne-am luat obligaţia ca, la 1 ianuarie 2014, să deschidem piaţa. Dar intenţia mea era de a obţine o prelungire a moratoriului, prin modificarea Tratatului de aderare”, a declarat Stelian Fuia, fost ministru al Agriculturii, amintind despre cazul Poloniei şi al Lituaniei, care au reuşit să obţină prelungirea interdicţiei.

Investitorii străini care vor să cumpere terenuri agicole în Polonia o pot face doar cu avizul Ministerului de Interne de la Varşovia, iar autorităţile se pot opune achiziţiilor de peste 500 de hectare. Similar, Lituania a cerut Bruxelles-ului să prelungească, până la jumătatea lui 2014, restricţiile pentru achiziţiile de parcele agricole de către străini, motivând că fermierii lituanieni nu au bani să cumpere terenuri din cauza crizei.În cazul României, o reuşită ar fi fost mai greu de obţinut dacă ea presupunea modificarea Tratatului de aderare la UE, ceea ce se putea realiza prin sesizarea Comisiei Europene de către partea română şi doar printr-un amplu şi anevoios proces de renegociere a termenilor documentului, despre care Vasile Puşcaş spunea ca ar fi durat între trei şi şase luni.

După miniştrii Tabără şi Fuia, care intenţionaseră să încerce unul prorogarea şi celălalt renegocierea Tratatului la capitolul liberalizării pieţei funciare, a venit ministrul Daniel Constantin care a preluat Agricultura în mai 2012. Acesta nu a mai avut nicio intenţie de renegociere sau prorogare, ci a trecut direct la conceperea Legii de liberalizare a domeniului funciar prezentând-o de fiecare dată ca fiind o măsură pozitivă.

Constantin a spus că în proiectul de lege se va păstra dreptul de preemţiune al arendaşilor, al vecinilor, al celor care au până în 40 de ani la nivel de comună şi care vor să înceapă o activitate agricolă, precum şi dreptul de preemţiune al statului în cazul în care nu şi-l exercită ceilalţi. “Cred că în felul acesta putem să asigurăm în primul rând garanţia că terenurile agricole vor rămâne în agricultură. Aceasta este principala problemă de care trebuie să ne îngrijim, şi nu de faptul că vor veni străinii să investească. Toţi cei care au vrut să investească au investit prin intermediul societăţilor comerciale pe care le-au înfiinţat”, a declarat Constantin . El a admis că terenul din România este căutat şi că preţurile au început să crească. “Eu nu cred că am ajuns încă la adevărata valoare a terenurilor din România. Mă uit la calitatea pe care o avem comparativ cu alte state euroepene şi cred că în România terenurile încă sunt la un nivel destul de scăzut din punct de vedere al preţului. Dar, pe măsură ce se comprimă suprafeţele agricole, şi preţul va fi în creştere”, a mai spus ministrul într-o intervenţie recentă.

 “Eu le-am spus, am atras atenţia guvernului în 2010-2011 să facă diligenţele necesare la Comisie pentru prelungirea termenului, dar n-au făcut nimic! Nu e suficient să te plângi, mai trebuie să şi faci ceva! Puteau invoca efectele crizei asupra ţării noastre situaţia economică precară a ţărănimii şi să obţină derogările respective încă trei ani, dar nu s-au preocupat!”, Vasile Puşcaş, fost negociator şef pentru România

Clujenii s-au sesizat

Senatorul PSD de Cluj, Alexandru Cordoş i-a cerut vara trecută ministrului Constantin lămururi referitoare la combaterea riscurilor liberalizării achiziţionării de terenuri agricole de către străini.

“Totuşi liberalizarea achiziţionării de terenuri agricole poate genera riscuri privind securitatea alimentară, printre care se numără şi cumpărarea de suprafeţe mari de teren de către cetăţeni din state care au un anumit deficit de terenuri agricole, cumpărarea unor suprafeţe mari de terenuri care să fie scoase din circuitul agricol sau lăsate pârloagă în scopul subminării producţiei agricole naţionale şi cumpărarea de terenuri pentru a le revinde în profit nu în scopul exploatării. Domnule ministru, având în vedere cele prezentate, vă rog să aveţi amabilitatea de a-mi preciza ce măsuri legislative concrete vor fi elaborate pentru a minimiza efectele riscurilor liberalizării achiziţionării de terenuri gricole în România?”, a spus senatorul Cordoș.

„Avem în vedere ca, pe parcursul anului 2013, să lansăm în dezbatere o serie de măsuri care să ne asigure că și după 2014, atunci când se va liberaliza piața funciară către persoanele fizice străine, să ne asigurăm că terenurile agricole vor rămâne în agricultură. Măsurile ulterioare ar urma să fie convenite de comun acord cu toți cetățenii acestei țări și cu persoanele care vor participa la aceste dezbateri”, a declarat atunci Daniel Constantin.

 Vasile Puşcaş despre renegocierea Tratatului

 “Au mai existat cazuri în care state comunitare au obţinut renegocierea tratatelor de aderare, însă a fost vorba doar de situaţii excepţionale”, a precizat Vasile Puşcaş atunci când se punea problema renegocierii Tratatului. „Pe de-o parte, România a aderat la mai multă integrare, la un pas înainte prin semnarea Tratatului fiscal. Pe de altă parte, vrea prelungirea restricţiilor funciare. Zice una, face alta”, considera profesorul universitar. „Pământul face parte din capital, iar liberalizarea pieţei funciare înseamnă libera circulaţie a capitalului. Pentru alte domenii cerem investiţii străine, aici ne ferim de ele”, spunea Vasile Puşcaş, în 2012, când tema suscita şi atunci dezbateri publice.“Interesul străinilor pentru terenurile agricole româneşti nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare şi nu este nicidecum motivul care să justifice renegocierea Tratatului”, considera atunci Vasile Puşcaş. „Eu nu am o teamă, aşa cum are ministrul Agriculturii sau oricine altcineva, de această «invazie» a străinilor. Slaba dezvoltare a condiţiilor de piaţă, un rezultat al guvernării din 2007 şi până în prezent, este cea care cauzează aceste diferenţe în ceea ce priveşte preţurile terenurilor agricole”, spunea acesta.

“Această lege este o consecintă a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană. Aşa a fost negociată aderarea la UE; dacă România ar fi vrut regim diferit pentru pământuri, ar fi trebuit să negocieze altfel Tratatul. In acest moment, Romania nu are pârghii instituţionale, juridice să schimbe situaţia pentru că legea e elaborată pe baza Tratatului negociat. Spre deosebire, Ungaria a negociat de la bun început un regim diferit pentru terenuri agricole, care sa nu fie supus regulilor europene. Se pune insa intrebarea de ce autoritatile nu au incercat nici măcar obţinerea unei derogari – adică a unei amânări, ca Bulgaria – sau a unor derogari specifice, cum a obtinut Polonia în zonele de graniţă cu Germania!” Ilie Şerbănescu, economist.