Realitate sau „coşmar”? Vor cânta împreună suporterii lui „U” şi CFR?

Clujul fotbalistic fierbe de o vreme încoace precum în preajma confruntărilor istorice dintre cele două mari rivale locale, ”U”, respectiv CFR. În ultima perioadă au apărut o serie de zvonuri care dau drept realizabilă o fuziune, în fapt imposibilă între cele două cluburi. Pornind probabil de la ideea că finanţatorul CFR-ului, Paszkany Arpad, nu a ascuns niciodată faptul că prima sa opţiune de cumpărare a fost Universitatea Cluj, în momentul în care a decis să investească în fotbal, au apărut scenarii dintre cele mai sofisticate. Transilvania Reporter a analizat ”potențialul mariaj”, iar concluzia este una singură: NICIODATĂ!

Motivele imposibilei „alianţe”

În primul rând, oficial, fuziunea dintre ”U” şi CFR nu este dorită de nimeni, cu atât mai puţin de suporterii „Şepcilor roşii” care „văd roşu” la propriu numai când cineva vorbeşte despre rivala locală. Analizând concret toate variantele unui astfel de proiect SF, doar finanţatorul CFR-ului ar ieşi în câştig de pe urma unei astfel de „alianţe”, dar Paszkany a anunţat încă din vară că nu mai este interesat să investească în fotbal, iar rezultatul retragerii lui a adus clubul în pragul desfiinţării. Un control al ANAF, recent încheiat la clubul din cartierul Gruia a scos în evidenţă datorii de aproximativ 11 milioane de euro. Inspectorii ANAF care au efectuat controlul fiscal au descoperit că cei de la CFR Cluj datorează statului Român 26 de milioane de lei, reprezentând impozite nereţinute din salariile jucătorilor. Acestei datorii i se adaugă suma de 24, 3 milioane de lei, dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Cum era de așteptat niciun oficial de la CFR nu a negat această realitate și nici nu s-a remis presei vreun comunicat care să contrazică zvonurile posibilei fuziuni. Un alt argument pentru care ”uniunea” dintre cele două grupări este imposibilă este tocmai iminenta dezintegrarea echipei feroviare, după ce fotbaliştii au plecat în vacanţă neplătiţi de luni bune, cea mai mare parte dintre ei anunţându-şi intenţia de a părăsi CFR-ul. Aitor Monroy a semnat deja cu Gyor ETO, echipă antrenată în acest moment de fostul tehnician din Gruia, Vasile Miriuță. Chanturia a anunțat conducerea că nu se va mai întoarce la Cluj, iar Christian a semnat deja cu o echipă din Portugalia. Până și căpitanul Mario Felgueiras, singurul care a rămsa să ducă muncă de lămurire cu coechipierii lui, a spus răspicat la plecarea în vacanță că este dezamăgit de atitudinea conducătorilor.

„M-am săturat de minciuni. Sunt dezamăgit şi frustrat că am crezut în aceşti oameni, dar asta este viaţa. Merg în vacanţă, dar nu ştiu dacă mă mai întorc. Cât să mai cred în minciuni? Cine vine să cumpere clubul? Astea sunt poveşti”, a spus Felgueiras după meciul cu CSU Craiova, din ultima etapă de campionat. Argumentul suprem pentru care putem spune răspicat că „fuziunea” este doar un scenariu de film este acela că în acest moment Universitatea este ca şi ieşită din insolvenţă. Dacă la data intrării în insolvenţă a clubului universitar (6 februarie 2013), datoriile alb-negrilor se ridicau la 7 milioane de euro, în decembrie 2014 acestea se cifrează la aproximativ 700.000 de euro. Managerul sportiv al „Şepcilor roşii”, Eugen Pârvulescu, a declarat în exclusivitate pentru Transilvania Reporter că este imposibilă o fuziune între cele două grupări rivale.

„Nu ştiu cine a inventat această informaţie, dar nu e întreg la minte! Cum să fuzioneze <U> şi CFR? Aşa ceva este în cel mai fericit caz un scenariu SF”, a răbufnit Pârvulescu. Oficialul Universităţii a adăugat că inclusiv finanţatorul „Şepcilor roşii”, Florian Walter, refuză cu vehemență această idee. „Cu domnul Walter am discutat, sâmbătă (13 decembrie, n.a.), la meciul cu Dinamo din Cupa Ligii despre ce am văzut şi noi prin ziare şi pe internet. Ne-am făcut amândoi cruce. Nu există o asemenea variantă atâta vreme cât domnul Walter va finanţa Universitatea Cluj. Cum să se realizeze o fuziune? Gândiţi-vă că atunci când <U> a intrat în inslovenţă datoriile clubului erau de câteva milioane de euro, iar acum, odată cu respectarea planului de reorganizare aceste datorii au scăzut considerabil, pe când CFR-ul e înglodat în datorii. Cine crede că Florian Walter va băga bani la CFR e nebun”, a explicat Eugen Pârvulescu. Şi căpitanul Universităţii, Valentin Lemnaru, a făcut ochii cât cepele, pus în faţa monitorului pentru a vedea cu ochii lui informaţiile apărute în mass media. „După mine este cea mai mare tâmpenie pe care am citit-o vreodată. În niciun caz aceste două echipe nu vor fuziona vreodată, dar ştiţi cum e, zvonuri apar, mai ales atunci când alţii vor să-şi asocieze imaginea cu a noastră. Pentru suporterii noştrii aşa ceva este ireal, vă daţi seama că la fel ca în Banat sau la Piteşti, fanii şi-ar forma mai bine propriul club pe care să-l susţină decât să fie suporterii unei echipe rezultate dintr-o fuziune <U> şi CFR”, a tunat Lemnaru.

Un precedent istoric și un proiect care a dat greș

Dacă fuziunea dintre Universitatea şi CFR este practic imposibilă, în istoria clubului universitar este notat un astfel de episod. Se întâmpla în perioada interbelică, atunci când ”U” şi Victoria Cluj şi-au unit destinele, pentru o scurtă vreme, din unirea celor două cluburi rezultând FC România Cluj. Victoria Cluj, era un club înfiinţat în 1912 şi era mândria şi simbolul cartierului Mînăştur. Atât cât a activat, această grupare a avut un cuvânt greu de spus în fotbalul românesc, în perioada 1919-1940, fiind practic clubul care domina fotbalul clujean. A doua încercare de a transforma Clujul într-un centru sportiv de tipul celor regionale, specifice ţărilor vestice, s-a petrecut în 2007 când, la iniţiativa lui Ioan Rus, actualul ministru al transporturior, la Cluj-Napoca s-a înfiinţat Fundaţia ”U” Transilvania, având drept scop promovarea handbalului în comunităţile din Transilvania, îndeosebi în rândul copiilor, profesorilor de sport şi părintilor, pentru a extinde baza de selecţie. Până în 2010, handbalul urma să devină cel mai popular sport de echipă din Transilvania, după fotbal, în opinia ministrului Rus.

Proiectul a eşuat lamentabil din cauza managementului defectuos a celor mandataţi să creeze un centru sportiv de excelenţă în handbalul românesc, tocmai în capitala Ardealului. La „decăderea” proiectului au contribuit din plin şi intrigile ţesute în jurul nou înfiinţatei, atunci, echipe de handbal masculin ”U” Transilvania. Managerul de la acea vreme a echipei, Mihai Tritean, declarând în repetate rânduri că a fost: „…lucrat din toate părţile, de oameni <de bună credinţă>, care nu au realizat nimic în viaţa lor, şi nici nu pot să accepte că un asemenea proiect a prins viaţă”.