Spații verzi avem, amenajarea lor mai așteaptă

Foto: Dan Bodea

Parcurile provoacă o mulţime de discuţii neplăcute, petiţii, anchete, campanii de presă, acuze, jigniri, suspiciuni, reproşuri. Pentru o seamă dintre noi parcurile sunt ceva demodat. Nu se poate face grătar în ele, sunt pline de pensionari, mămici care își plimbă mândre copiii în cărucioare, adolescenți îndrăgostiți, hamace, chitariști de ocazie și în general sunt populate de o lume pestriță.

Fie că vorbim de Parcul Central, sau de alte spații destinate activităților recreative, clujenii au la dispozitie practic un singur loc de picnic amenajat, pe Valea Gârbaului. În rest s-a dat liber la mișcare. Primăria a dotat multe dintre spațiile verzi cu aparate de fitness, așa că tot clujeanul ar trebui să fie sănătos, roșu în obraji și într-o condiție fizică de invidiat. Și totuși, un spațiu verde fără fum și arome de mici, bere și ceapă verde, parcă nu mai are farmecul de altă dată.

Legea „picnicului” limitează distracția

La sfârșitul anului 2009 Ministerul Mediului propunea și legifera ceea ce avea să fie cunoscută drept ”Legea picnicului”. Conform acesteia românii nu mai aveau voie să facă grătare lângă bloc sau pe zone verzi neautorizate și neamenajate în acest scop. Cam tot din acea perioadă nici autoritățile locale nu au mai făcut vreo investiție în zone consacrate altă dată tocmai pentru că oamenii se adunau la o ceafă și-un mic. Clujenii continuă să meargă în zone precum Făget, la terenuri, în Mănăștur, dar posibilitățile de destindere sunt puține. Spații de joacă pentru copii sunt prea puține, sau chiar de loc, iar pentru amatorii de mișcare sunt oricum suficiente terenuri private.

”Eu am crescut în Mănăștur și-mi amintesc cum mergeam cu părinții, cu prietenii de la bloc, la pădure, la terenuri. Nici pe vremea aceea nu erau nu știu ce amenajări, dar, spre exemplu la terenuri, puteam juca fotbal, baschet, chiar volei dacă îmi amintesc bine. Acum nu se mai investește nimic. Poate și din cauza prolemelor juridice, mă gândesc aici la situația neclară a foartor multe terenuri. Faptul că s-au amplasat acele aparate pentru fitness în mai toate parcurile din oraș e o treabă foarte bună. Și așa aproape nimeni nu mai afce mișcare. Mă și mir că de foarte multe ori văd oameni în vârstă la aparate și prea puțini tineri. Poate dacă s-ar amenaja niște terenuri, cât de mici, de fotbal, să se pună niște panouri de baschet, cred că lumea ar redeveni receptivă la ideea de mișcare”, povestește Ramon Ilie, profesor de educație fizică și sport.

Parcul „Babeș” are un regim aparte

Parcul Sportiv Universitar ”Prof. dr. Iuliu Hațieganu” sau Parcul „Babeș”, după vechea denumire, este unul dintre cele mai mari parcuri ale municipiului Cluj-Napoca și totodată campusul Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul UBB. Ori tocmai acest ultim aspect este cel care ”îngrădește” într-o oarecare măsură accesul oamenilor în interior. Contra cost orice clujean pasionat de sport poate cel mult să alerge, sau să joace o ”miuță”. Altfel, parcul Babeș are una dintre cele mai frumoase și elegante infrastructuri: sala de jocuri sportive „V. Geleriu”, sala de aerobic, sala de atletism, sala de forţă, sala de masaj, două terenuri de fotbal cu gazon natural, respectiv articial, un teren rugby, un teren de minifotbal cu suprafaţă sintetică şi nocturnă, 11 terenuri tenis cu zgură, două terenuri de tenis cu bitum și vestiare.

Problema este că omul de rând are un acces limitat la toate aceste dotări, tocmai pentru că în primul rând Parcul Sportiv Universitar ”Prof. dr. Iuliu Hațieganu” este destinat sportivilor. ”Acum chiar în parcul Babeș nu cred că trebuie să apară obiecții că accesul publicului este într-u câtva limitat. Este totuși un parc sportiv. S-au investit foarte mulți bani, tocmai de aceea există și o taxă de intrare, pentru ca înăuntru să ajungă doar cei care iubesc sportul și știu să aprecieze tot ce s-a construit acolo”, este de părere profesorul de educație fizică Ramon Ilie.


Publicitate

Postaţi un comentariu