Sâncraiu, satul cu 40 de pensiuni în care agroturismul este rege

Foto: Dan Bodea

În Ținutul Călatei, zona dintre Huedin și Cluj, cunoscut în limba maghiară cu numele de Kalotaszeg, satul Sâncraiu este de câțiva ani buni cel mai clar exemplu al modului în care locuitorii și administrația locală au știut să își valorifice tradițiile și buna poziționare geografică.

Sâncraiu a fost printre puținele sate din județul Cluj unde la alegerile locale scaunul de primar a fost râvnit de un singur candidat. Póka Andrei-Gheorghe este acum la al cincilea mandat și înainte de instalarea lui la primărie, spun locuitorii, satul era plin de noroi, fără asfalt, fără iluminat în timpul nopții, fără canalizare. A făcut multe pentru toate cinci satele comunei și dacă oamenii au văzut că primăria este „de partea lor” și ei și-au schimbat mentalitatea. Casele sunt aranjate, au flori în fața casei și impresia generală a oamenilor din Sâncraiu (90% maghiari și 10% români) este că sunt invidiați de tot județul. Astăzi, Sâncraiu reușește să atragă mii de turiști în fiecare an veniți din toate colțurile lumii să cunoască frumoasele tradiții populare din regiune, să participe la evenimentele culturale din timpul anului și să vadă pentru câteva zile ce înseamnă traiul simplu al familiilor din această zonă.

În 2001, numărul turiștilor în Sâncraiu (în limba maghiară Kalotaszentkirály) abia depășea 100, însă cu trecerea anilor tot mai multă lume a început să fie interesată să își petreacă vacanțele aici. În 2005, peste 5000 de turiști și-au petrecut câteva zile din an în Sâncraiu, anul de vârf din punct de vedere turistic fiind 2008 când, potrivit Institutului Național de Statistică, 13.855 de vizitatori s-au oprit în satul de pe malul râului Călata, la cinci kilometri de Huedin. O dată cu venirea crizei financiare, în 2009, numărul turiștilor a început să scadă, însă anul 2015 a adus o nouă creștere spectaculoasă, de 8200 de persoane care s-au cazat în unitățile turistice din sat, ceea ce înseamnă de aproape zece ori mai mulți turiști decât numărul de locuitori.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

 „Pionieri” în agroturism

Sâncraiu nu este un sat uitat de lume. Internetul funcționează la aceeași viteză ca la oraș, drumurile sunt asfaltate, mașini vezi în fiecare curte. Ceea ce deosebește acest sat de oricare altul din regiune este faptul că turismul a adus nu doar notorietate zonei ci, cum spun și sătenii, a schimbat mentalitatea întregii comunități. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când agroturismul a început să se dezvolte în zonă, ceea ce înseamnă că locuitorii au fost printre primii în județ care au încercat să fie în legalitate, formând o rețea agroturistică coordonată astăzi de agenția de turism Davincze Tours, deținută de Vincze Kecskés István. Până atunci nu se știa nici la Cluj, nici la București cum funcționează agroturismul, așa că locuitorii Sâncraiului nu se feresc să se autointituleze astăzi pionierii agroturismului în România. „În acea perioadă casele nu erau construite pentru a primi turiști. Fiecare casă avea în jur de două-trei camere și cam două camere au început să fie închiriate turiștilor. Rădăcina agroturismului este în tabăra de dansuri care se organizează la noi în fiecare an. Atunci au început să vină prima dată turiști în sat. Mulți dintre ei s-au întors cu rudele, cu prietenii și așa am început să devenim cunoscuți. În 1996 am început în jur de 15 familii să ne organizăm, am făcut primele pliante alb-negru și ne-am dus la diferite târguri, expoziții pentru promovarea zonei ”, a explicat pentru Transilvania Reporter Vincze Kecskés István, care ne-a primit la biroul de turism pe care îl administrează în curtea Pensiunii Püspök. În 2002, domnul Vincze a deschis agenția Davincze Tours din nevoia ca oamenii din sat care aveau pensiuni să fie reprezentați la târguri și expoziții. Deși este tour operator și își poate desfășura activitatea oriunde în România sau în lume, proprietarul Davincze Tours preferă să rămână „la țară” și să contribuie la dezvoltarea turismului local. Merge la târguri de turism din România și din străinătate și încearcă să aducă în satul în care s-a născut cât mai mulți vizitatori.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În Sâncraiu, momentan, sunt 40 de pensiuni cu autorizație. Cei mai mulți turiști, spune domnul Vincze, au vizitat satul în 2007-2008, înainte de criză. Apoi, numărul lor a început să scadă până acum doi ani. „Mai demult, promovarea era mult mai grea, nefiind internetul. Dar la fel de mult contează contactul direct cu clienții sau cu șefii de agenții de turism. Sunt agenții cu care lucrăm de ani de zile și vin în fiecare an cu grupuri de turiști. Avem cam șapte luni de sezon. În luna mai deschidem sezonul și îl încheiem cu Festivalul Măceșelor, la sfârșit de octombrie. Între timp avem Tabăra internațională de dansuri și muzică populară, Zilele satului, Balul strugurilor. Asta nu înseamnă că iarna nu oferim momente tradiționale ca tăiatul porcului, cină tradițională, program de dans, plimbare cu sania, sau excursii în zonă”, precizează Vincze István.

Turiștii, în majoritatea lor, sunt interesați să vadă portul tradițional, sau modul în care s-au păstrat meșteșugurile vechi în sat. Pentru asta, unele pensiuni le oferă doritorilor demonstrații. De asemenea, mulți vizitatori vin cu gândul să bifeze obiectivele turistice din zonă precum Bisericile reformate fortificate din Văleni, Mănăstireni, Huedin, Grădina Botanică și Castelul Wesselényi din Jibou, Grădina Zmeilor din Sălaj, Cascada Răchițele și Cheile Văii Stanciului sau Lacurile de acumulare Beliș, Tarnița Floroiu. În jurul satului pot face excursii călare sau drumeții pe masivul Vlădeasa, sau pot să își petreacă timpul la pescuit. Potrivit domnului Vincze, sunt două tendințe în ceea ce privește tipul turiștilor din Sâncraiu: a oamenilor care vin să vadă cam ce este în Transilvania și pentru asta se înscriu la excursii cu autocarul și a celor care, după ce văd că există posibilități de cazare și de petrecere a timpului, se întorc cu familiile și cu prietenii și stau mai mult, până la trei-patru zile. Statistica de anul trecut arată că 80% din turiști vin din Ungaria, aproape 10% sunt din România și restul din Slovacia, Letonia, Danemarca. La tabăra de dans vin mulți din Japonia, Argentina, SUA.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Pentru dezvoltarea turismului în Sâncraiu, domnul Vincze este de părere că ar trebui îmbunătățită în primul rând calitatea cazării pentru că există încă pensiuni care oferă aceleași condiții ca acum 20 de ani, respectiv o baie la două camere, ori această formulă nu mai funcționează. Cei care nu vor investi în această direcție vor rămâne pe dinafară, spune proprietarul agenției Davincze Tours. „Eu le spun de ani de zile. Trebuie să existe niște standarde și dacă nu se conformează nu mai pot face parte din «cooperativa» noastră și foarte rar vor avea turiști. De asemenea, se vorbește că este în curs de realizare fostul traseu de cale ferată Huedin-Călățele, în jur 15 km, și amenajarea lui ca pistă de biciclete. Am mai vrea și să amenajăm câteva trasee cu marcaje pentru drumeții și astfel să oferim turiștilor cât mai multe posibilități de petrece a timpului”. Ceea ce a încercat să demonstreze Vincze István în ultimii 20 de ani a fost faptul că nu trebuie să pleci din țară pentru a realiza ceea ce îți propui. Deși era profesor de liceu și nu avea nimic în comun cu turismul, interesul față de acest sector l-a ambiționat să încerce.  „Din turism nu te poți îmbogăți peste noapte. Îți trebuie ani de zile. Să presupunem că cineva are o pensiune de trei margarete cu șase camere. Din păcate tot nu poate avea profit. Este ușor să faci mâncare pentru turiști și să le faci program, dar este greu să îi atragi și să te faci cunoscut. Sunt pensiuni de vânzare peste tot pentru că proprietarii lor au dat faliment, neștiind cum să comunice cu turiștii. Trebuie mers la târguri de turism, trebuie promovare pe internet și pot trece ani de zile pentru a deveni cunoscut. Când noi am început, nu am avut în sat nici telefon. Am contribuit fiecare cu bani pentru a cumpăra o centrală și așa am avut telefon”, își amintește fostul profesor.

„Noi când am pornit activitatea în sectorul turistic, am avut locuința noastră, cu trei camere dintre care două le-am închiriat pentru turiști. Pe măsură ce au început să vină tot mai mulți turiști, am cumpărat o casă veche din sat pe care am renovat-o și am pus-o la punct. Am avut și o șură construită de bunicul meu în 1948 și atunci ne-am dat seama că mai bine ne ocupăm de oameni, decât de animale. Am vândut animalele și am transformat șura în pensiune. Ulterior, după șură, am construit o bucătărie pentru că nu ne mai descurcam cu bucătăria de vară. Nu trebuie să ai lux, dar trebuie să fie ordine și curățenie. Tot mobilierul este făcut în sat de meșteri, fără să apelăm la serviciile altora”, precizează Vincze István. În curtea pensiunii sale este amenajat un cuptor unde se pot coace colaci secuiești, toamna se face silvoiță sau gem de măceșe, iar în anexa din apropiere, într-o fostă bucătărie de vară și un fost găbănaș pentru cereale, este amenajat acum un mic muzeu cu 298 de farfurii pictate din toată zona Călatei. Lângă această încăpere mai există o așa-numită „cameră curată” cu porturi populare, așternuturi tradiționale și mobilier vechi.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Muncă în echipă

Péter György Árpád este viceprimar din 2004 și spune că, de atunci, nu a stat o clipă. Împreună cu echipa primăriei a făcut proiecte pentru cereri de finanțări în vederea modernizării infrastructurii comunei și a atras într-o primă etapă 2, 5 milioane de euro pentru realizarea sistemului de canalizare, respectiv de apă potabilă în cele patru sate aparținătoare comunei și pentru asfaltarea drumurilor din comună. „Proiectul a început în 2008 și a fost finalizat în 2011. În 2011, am mai obținut un proiect de 1, 5 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii agricole, ceea ce înseamnă drumuri de câmp și un drum forestier. Au fost realizate și proiecte mai mici de finanțare prin care am reabilitat fântânile, am montat indicatoare stradale și turistice”, a explicat Péter György Árpád. Potrivit acestuia, satul are în jur de 1070 de locuitori, în scădere, dintr-un total de circa 1600 de locuitori ai comunei. În mare parte oamenii din Sâncraiu sunt meșteri și practică tâmplăria, dar și agricultura este un important motor care pune în mișcare satul.

Toată comuna este o echipă care a înțeles că menținerea curățeniei este prioritară, a mai spus viceprimarul, ceea ce contribuie astăzi la păstrarea imaginii în fața turiștilor. Péter György Árpád consideră că veniturile din turism sunt un plus pentru familiile care se ocupă de asta dar, pentru comună, câștigul cel mai mare ar fi ca tineretul să rămână în comună și să își construiască un viitor acolo. „Turismul este un plus serios, dar nu putem spune că familiile de aici trăiesc exclusiv din turism. Dar, într-adevăr, turismul ne-a adus notorietate și a schimbat mentalitatea întregii comunități. Duminica dimineața toată lumea face curățenie în fața porții fără să le spună cineva. Suntem într-o barcă și vâslim toți într-o direcție”, mai spus viceprimarul.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„Aici este buricul pământului. Degeaba facem o pensiune la ieșire din Sâncraiu, că tot aici vin turiștii să mănânce și să-și petreacă timpul. Din păcate, însă, tot ce e frumos riscă să fie distrus. Amenajarea văilor a adus betoane, pietre și s-a distrus tot mediul natural. Azi-mâine nu mai vedem animale pe drumuri, numai mașini, turiști și nu mai simți că ești la țară. E bătaie de joc, ca o cafea sau o Coca Cola să fie doi, trei lei și laptele să îl dăm cu 40 de bani. Noi românii avem tineri plecați în străinătate, la lucru, în timp ce maghiarii nu au. Ei sunt meseriași foarte buni și nu le este rușine să lucreze. Ai noștri fac facultăți și masterate și devin distribuitori de mărfuri”, a declarat pentru Transilvania Reporter, Petru Merca, locuitor din Sâncraiu.


Publicitate

Postaţi un comentariu