Radu Nechita: O zonă metropolitană centralizată ar înlătura concurenţa

Radu Nechita

Economistul clujean Radu Nechita, cadru universitar, locuieşte în Chinteni, dar se consideră în continuare clujean, la fel cum crede că se consideră toţi cei care locuiesc în satele limitrofe, dar muncesc în Cluj-Napoca. Din perspectiva formaţiei sale profesionale, nu crede că o zonă metropolitană centralizată, condusă de la Cluj-Napoca, ar fi benefică pentru regiune, pentru că ar înlătura concurenţa şi ar fi instituit  monopolul.

– Domnule Radu Nechita, cum vedeţi Clujul, din punct de vedere al populaţiei, în relaţie cu localităţile limitrofe, unde locuiesc o bună parte dintre cei care lucrează în Cluj?

– E un fenomen care se întâmplă şi în altă parte, localităţile foarte mari au o gravitaţie specifică şi atrag investitori, care au nevoie de mână de lucru. În acelaşi timp, migraţia de la localităţile din jur către centrul urban principal de la un moment dat încolo poate fi compensată sau contrabalansată măcar parţial de faptul că locuitorii oraşului tind să se mute mai la periferie, în coroana de sătuleţe din jur. Lucrul acesta se contată şi în Europa, SUA. Acest lucru însă generează probleme de transport şi de aceea există în mare măsură şi abuteiajele.

– Dacă aţi amintit de alte oraşe mari, care e diferenţa între ce se întâmplă acolo şi ce se întâmplă aici? Ce e rău şi ce e bine în cazul Clujului?

– Dacă ne referim strict la Cluj, el este încurcat oarecum şi de relief, pentru că –de acolo-i vine şi numele- este închis între coline. Structura Clujului este foarte alungită. Din acest motiv, eu mă îndoiesc că un eventual metrou –am auzit şi de soluţia aceasta, extraordinar de costisitoare-, ar putea rezolva problema. Pentru că un metrou, dacă nu are şi un periferic, dacă nu există o centură care să ia de pe marginile oraşului, la intrările în oraş, unde să-ţi laşi într-o parcare maşină şi de unde să iei metroul, este foarte greu, e aproape inutil, rezolvă parţial problema. I-ar ajuta pe cei din Mănăştur să ajungă la Emerson sau la Iuliu Mall. Dar, altfel, cei din Zorilor, Feleac sau nordul Clujului, ar fi în continuare la fel, pentru ei acest metrou ar fi inexistent.

Ce e mai bine decât în altă parte: de exemplu, în marile oraşe din Franţa, situaţia este complicată şi de faptul că legislaţia interzice deschiderea de hipermarketuri în interiorul oraşului, ceea ce face ca lumea să se urce în maşină şi să meargă la supermarketuri. În  loc să aibă supermarketul în apropiere, fac câţiva kilometri, uneori zeci de kilometri, pentru a face cumpărăturile săptămânale. E un trafic indus de o legislaţie proastă. Altă sursă a abuiteiajelor –aceasta e rău şi la noi, ne-am luat după alţii- este cauzat de faptul că toată lumea vrea la şcolile din centru, în special când e vorba de copii mici, care sunt duşi cu autoturismele. Aceasta este iarăşi o problemă indusă de alţi factori decât strict dimensiunea drumului.

– Constituirea unei zone metropolitane, cu o singură conducere, care să aibă viziunea supra întregii zone a Clujului, ar rezolva problema? Care ar fi avantajele şi dezavantajele unei astfel de zone?

– Avantajul unei zone metropolitane probabil ar fi acela că s-ar putea impune nişte soluţii de sus. Eu însă mă îndoiesc că este neapărat cea mai bună variantă, aceasta cu soluţiile impuse de sus. Adică să nu absolutizăm, pentru că rapiditatea luării deciziilor nu este întotdeauna garanţia că acea decizie va fi una adecvată.

Care sunt problemele acum care cică ar trebui să fie rezolvate de acea zonă metropolitană!? Este o problemă de transport în comun. Iar pentru acest lucru e necesară deschiderea concurenţei, încetarea hăituirii micilor întreprinzători care ar vrea să asigure un business de transport din Floreşti sau din Feleac sau din Turda etc. Un economist este întotdeauna sceptic atunci când se propune monopolul ca soluţie la o problemă, pentru că monopolul poate că rezolvă într-o primă etapă acea problemă, dar generează alte probleme, iar funcţionarea lui în timp se traduce prin obrăznicie şi tupeu faţă de clienţi, costuri suplimentare etc. Eu mai degrabă aş merge pe ideea de deschidere la concurenţă. Compania de transport în comun din Cluj este transformată şi într-un mijloc de campanie electorală, pentru că sunt atât de multe facilităţi încât mă întreb cine mai plăteşte bilet. Eu nu cred că businessul primăriei e să ofere gratuităţi. Ideea de gratuite este negarea mecanismului preţurilor. În altă parte -inclusiv transportul şi tarificarea reţelei de drumuri din oraş- se încearcă măcar să mimeze mecanismul preţurilor. De exemplu, în Singapore. În Cluj vedem că ambuteiajele au loc în special la anumite ore. Cum au rezolvat cei din Singapore această problemă?! Au împărţit oraşul în mai multe zone şi pe măsură ce te apropii de centru plăteşti mai mult; contează foarte mult şi ora la care vii, cele 24 de ore dintr-o zi fiind împărţite în tranşe orare, astfel încât preţul variază cu un factor de la 1 la 10. Atunci, cei care vor să-şi facă aprovizionarea în centru, vor prefera s-o facă cu două ore mai târziu sau mai devreme, ca să nu-i coste aşa mult.

– Problema celor care locuiesc în localităţile limitrofe Clujului e doar de transport? Restul serviciilor sociale?

– Una este de transport, a doua este faptul că au preferat să cumpere parcele de 500 mp cu drumuri de 2-3 m lăţime, în loc să plătească mai mult şi să-şi ia parcele mai mari ca să-şi lase drumuri decente. Cunosc situaţia din Floreşti şi e nebunie, când mergi la cineva în vizită, unde-ţi laşi maina şi, după ce ai lăsat-o, cum o întorci.

– Mă refeream la celelalte servicii sociale, cum sunt cele care ţin de şcoală, de exemplu. Dacă ar fi o zonă metropolitană condusă de o singură administraţie, n-ar putea să gândească, să nu mai concentreze totul în centru, să fie o şcoală, o universitate în Floreşti, de exemplu, sau un spital?

– Dvs credeţi că o să meargă cineva acolo? De exemplu, eu aş vrea ca primăria din Cluj să nu fie în centru, să fie lângă un mall, de exemplu lângă Polus, că acolo sunt şi locuri de parcare. Se vor muta? Nu! Toată lumea vrea să fie în centru, administraţia finanţelor, prefectura, toţi vor în centru. Eu nu cred că o administraţie de genul acesta ar rezolva problemele. Iar ideea că toate şcolile vor avea acelaşi nivel de calitate este iarăşi un mit.

Cei care locuiesc în localităţie periferice ale Clujului ar vrea să se constituie această zonă metropolitană?

– Am putea constata doar dacă s-ar organiza un referendum.

– Mă gândesc care ar fi avantajele şi dezavantajele pentru cei care locuiesc în aceste localităţi. Ar fi, poate, impozite mai mari, în primul rând…

– Eu nu ştiu ce aşteaptă ei. Eu nu văd care ar fi avantajul să fii într-o zonă metropolitană. În sensul că atunci deciziile vor fi luate pe bază de majoritate, iar consilierii din Cluj vor avea majoritatea, care nu va putea fi contrabalansată nici dacă toate satele din jur ar vota altfel. Este vorba de o renunţare la autonomie decizională. În schimb, rămâne de văzut dacă administraţia clujeană ar fi dispusă să asfalteze întâi străzile din Chinteni mai degrabă decât pe cele din centrul Clujului. Până la urmă, totalul banilor va fi acelaşi. Suntem ca în situaţia când mergem la un chef, când se împarte nota frăţeşte şi rezultatul e că fiecare va comanda mai mult decât ar comanda dacă ar plăti individual. Asta înseamnă zonă metropolitană.

– Pe de altă parte, ca şi contraexemplu, e mai ieftin dacă într-o familie faci mâncare pentru 4-5persoane, decât dacă cele 4-5 persoane şi-ar face mâncare individual…

– Zona metropolitană ar însemna că dispar toţi primarii? Eu nu cred că o să fie ei de acord cu acest lucru. S-ar putea face numai dacă iniţiativa este de la cetăţeni şi să fie presiune să devină cartier de Cluj, dar mă îndoiesc.

– Deci, n-ar fi binevenită constituirea acestei zone metropolitane?

– Ar exista anumite avantaje, dar per total ar exista dezavantaje. Posibilitatea aceasta de a face comparţie este foarte bună, pentru că dacă administraţia de acum este un pic mai bună decât cea precedentă de pe vremea lui Funar, un pic mai deschisă la investiţii etc, se poate întâmpla să vină iarăşi o administraţie mai încuiată şi atunci suntem toţi captivi. Pe când, dacă Primăria Cluj blochează o investiţie şi o aruncă la Oradea, există administraţia din Floreşti, de exemplu, care poate să spună să vină la ei. Deci, să existe o alternativă pentru cei din zona Clujului şi din centrul său de gravitaţie, inclusiv politică; unele sunt administrate de primari ai PSD, altele de liberali etc şi atunci putem să facem comparaţii. Pe mine asta mă interesează foarte mult, să existe concurenţă şi comparaţii.

– Un punct de vedere personal, dar în numele celor care locuiesc în satele limitrofe, dvs locuiţi în Chinteni. Cum vă percepţi sistuaţia, ce vă simţiţi, clujean sau chintăuan?

– Eu mă simt în continuare clujean şi maramureşan, că de acolo vin. Dar centrul meu de activitate profesională rămâne Clujul. Pentru mine faptul că-mi mut domiciliul nu înseamnă că m-am integrat în comunitatea sătească mai mult decât eram integrat în cea clujeană. Eu cred că această comunitate şi zona metropolitană există prin faptul că lumea circulă. Nici cei care sunt din Chinteni sau Floreşti, dacă ies din judeţ nu cred că se prezintă drept chintăuani sau floreşteni, ci clujeni. Din punct de vedere economic şi cultural, această „zonă metropolitană” există, iar faptul că administrativ am vrea să centralizăm… Eu am o reticenţă profesională faţă de ideea de monopol şi centralizare. E pur şi simplu preferinţa economistului pentru concurenţă şi pentru existenţa alternativei.

– Măcar o structură metropolitană, dar oarecum cu zone independente, cam cum e acum, însă cu o comunicare şi cooperare mai bună între ele?

– Eu nu-mi doresc război şi sabotaj reciproc între Chinteni şi Cluj sau între Cluj şi Floreşti. Ideea de cooperare cu obiective clare, cu termene şi transparenţă e binevenită.

Dacă primarii şi consilierii din aceste localităţi nu cooperează, ar putea să existe cumva şi o presiune a locuitorilor? Pot fi create nişte mecanisme de eficientizare?

– Presiunile asupra primăriilor sunt cel electorale. Adică, dacă vine un primar care spune că eu sunt pentru acele proiecte, lucrurile se vor face. Sigur că vor dura mai mult lucrurile, însă libertatea are acest preţ. O libertate pierdută e mai greu de recâştigat. Concurenţa este bună inclusiv în materie de administraţie, iar cooperarea se poate face între oameni rezonabili. Iar dacă oamenii nu sunt rezonabili acum, ce să ne face să credem că ei ar fi rezonabili dacă ar exista un centru unic de comandă?


Publicitate

Postaţi un comentariu